19 september 2017, 10:41 Celebrities 5755

Fața nevăzută a vieții lui Carla’s Dreams

Cu cît vorbești cu el mai mult, cu atît îţi dai seama că îl cunoști tot mai puţin.

Misterul, merge, astfel, mai departe...E greu să faci un interviu cu o persoană despre care nu știi prea multe, dar și mai greu este să intervievezi un personaj pe care nu poți să-l privești în ochi. Pentru că armonia chipului constă în felul în care ochii se potrivesc cu restul feței. În cazul lui, restul feței este o mască permanentă, unii ar spune chiar o operă de artă. Am descoperit, însă, că armura lui merge dincolo de chip. Solistul Carla's Dreams este misterios și atunci cînd vorbește despre el, cel dincolo de machiajul controversat. Însă pînă cînd va decide să își spună întreaga poveste, iată cum este cel de acum, scrie okmagazine.ro, citat de NOI.md.

Cum te-ai hotărît că trebuie să-ţi construieşti cariera aşa, fără chip?

Carla Este doar o aparenţă reieşită din lipsa oricărei construcţii planificate.

Cîţi şi mai ales cine din jurul tău ştie cine eşti şi cu, şi fără make-up?

Este un cerc rezonabil de persoane care nu este prea larg.

Cine e cel mai apropiat om de tine care să nu ştie că eşti Carla's?

Ar fi o greşeală să dau o listă, dar recunosc că este un şir de persoane care, la un moment dat, vor fi mai mult sau mai puţin uimite şi vreau să le cer scuze pentru „traumele morale" ulterioare.

Familia ta ce zice despre succesul tău?

Familia reacţionează la orice dezvoltare de succes sau invers fără să ţină cont prea mult de domeniu. Ceea ce îmi pare normal.

Pare cumva avantajos să poţi să-ţi alegi, în funcţie de stare, ba să fii celebru, ba necunoscut. Cînd te-ai simţit bine prima dată datorită notorietăţii şi cînd te-ai simţit bine ultima dată ca om de nerecunoscut?

De un anumit nivel de notorietate se bucură personajul şi în nici un caz eu, personal, iar bucuriile unei vieţi normale par mai mari şi mai dese, probabil datorită creşterii, înţelegerii minusurilor pe care le are viaţă publică, creştere reieşită din comunicarea cu unii colegi de-ai mei.

Ce-ai fi făcut în viaţă dacă nu ţi-ar fi ieşit cu muzica?

Habar n-am, dar, cu siguranţă, orice presupunere aş face acum, aceasta este irelevantă şi falsă prin definiţie. Pentru că vorbim despre trecut utilizînd instrumente şi conştiinţe din prezent.

Cînd şi cum te-ai hotărît că asta trebuie să faci în viaţă?

Muzica nu a reprezentat şi nu reprezintă scopul meu în viaţă. Cred că în viaţă e destul de simplu să îţi găseşti scopuri mai mari, mărețe, magistrale. Asta nu înseamnă, însă, că rezultatele pe care le-am obţinut împreună cu echipa CsD nu ne bucură.

Şi cînd ţi-ai dat seama prima dată că-ţi iese, că ai succes în muzică?

Din păcate sau din fericire, poate astfel de lucruri nu depind de o conştientizare individuală. Cred că nu este cazul să enumăr acele criterii care sînt determinate de cultura din care facem parte. Această cultură determină un nivel de succes sau altul.

Cum te-ai schimbat în ultimii cinci ani?

Nimic exotic, nimic interesant. Doar schimbări corespunzătoare vîrstei şi poate unei experienţe ceva mai vaste.

Cum e viaţa în Republica Moldova şi nu e în România?

Nu mă consider pregătit să trag orice fel de concluzii sau mai ales generalizări în acest sens. Cunoştinţele mele fiind mult prea scunde într-o mulţime de domenii mult mai relevante decît domeniul muzical în acest sens.

Dar ce-ţi lipseşte din ce aveai acolo?

Zeama de pui, dar şi micile bucurii culinare pot fi satisfăcute cu uşurinţă în România. Trebuie să cunoşti locurile. La 100.000 kilometri parcurşi anul trecut pe drumurile României, am avut această fericită ocazie.

Eşti un om fericit?

Definiţia fericirii şi mai ales atitudinea faţă de aceasta se schimbă cu vîrsta şi mai ales cu experienţa. Nu am o viaţă suficient de simplă pentru a fi pur şi simplu fericit, dar mă bucur destul de des de momente de fericire.

Ce-ţi mai trebuie?

Chiar nu va suna deloc poetic, încerc să mă rezum la lucruri simple, dar în acelaşi timp, destul de greu mentenabile. Acestea sînt sănătatea şi siguranţa.

Pari relaxat cu succesul acesta pe care-l aveţi. Pare că nu te surprinde. Nu te-a mirat niciodată?

Cred că sînt două lucruri relevante pentru mine în acest sens. Primul se referă la faptul că, în general, cu cît urci mai rapid, cu atît mai nepregătit eşti să cazi și al doilea ar fi faptul că e greu să fii uimit de două ori de acelaşi lucru, aproape la fel de greu cum e să rîzi de două ori la aceeaşi glumă.