07 february 2024, 09:30 History 27787

Ștefan cel Mare și Sfînt – 520 ani de nemurire

Fiecare popor are în istoria sa un erou ridicat din rîndurile sale, căruia îi atribuie toate realizările acumulate de-a lungul veacurilor şi pe care îl înzestrează cu cele mai nobile calităţi.

Atare personalităţi sînt învrednicite de titlul „Mare”. De pildă, francezii îl au pe Carol cel Mare, ruşii − pe Petru cel Mare, valahii (muntenii) - Mircea cel Mare, Radu cel Mare... Moldovenii au un singur voievod, căruia îi atribuie cele mai frumoase calităţi omeneşti şi căruia îi datorează toate izbînzile şi făptuirile măreţe: Ştefan al III-lea, pe care, însă, nu l-au numit „Mare”. Moldovenii l-au numit pe cel mai scump erou al lor: Ştefan cel Sfînt şi Bun, Ştefan Ctitorul, Ştefan Oşteanul, Ştefan Gospodarul, Ştefan Vodă Bătrînul... Pe Ştefan al III-lea al Moldovei l-au numit „Mare” străinii. Mai întîi regele Poloniei Sigismund: „Stephanus iile Magnus”, apoi alte personalităţi străine. Cu atît mai îndreptăţită şi valoroasă este această preţuire. Moldovenii, considerîndu-l înger ocrotitor al Moldovei, care i-a înveşnicit şi i-a îmbărbătat, dîndu-le nădejde în vremi de mari primejdii, l-au numit Ştefan Moldovanu.

În lumina documentelor găsite pînă astăzi, bazîndu-ne pe sintezele unor autori cu renume, se conturează momente din istoria „intimă” a lui Ştefan al III-lea cel Mare: baştina sa, familia sa, relaţiile sale cu înalţii ierarhi, cu sfetnicii şi dregătorii curţii sale. Năzuind să dezvăluie „legătura între Ştefan cel Mare şi Moldova”, P. Panaitescu constata: „Moldova cu caracter sufletesc deosebitor (...) e ţara în care înţelepciunea predomină asupra voinţei. E ţara oamenilor prudenţi, care a dat pe cei mai mari bărbaţi de geniu... Spirite critice şi creatoare, moldovenii au dat pe Eminescu... E o dragoste adîncă a pămîntului, a omului statornic şi socotit, la răzeşul moldovan, ca şi la boierul de viţă veche. Ştefan cel Mare a fost toate acestea... Spirit creator, a colonizat şi a întărit, a fost un diplomat genial. Era omul pămîntului şi al neamului său”. Născut la Borzeşti, pe Trotuş, în inima Moldovei istorice, moldovan de viţă domnească moldovenească, Ştefan al III-lea cel Mare era atît de moldovan, atît de strîns legat de Moldova, încît într-un document din 5.01.1477 se numeşte: ”Stephanus Dei gracia Wayvoda Moldovanie”. Voievodul Moldovenimii, al tuturor moldovenilor! Toate documentele Cancelariei de Stat a Moldovei din anii 1457-1504, toate cronicile scrise pe vremea Slăvitului Voievod, prima istorie a Moldovei scrisă în limba moldovenească – „Letopiseţul Ţării Moldovei” al lui Gr. Ureche ne demonstrează, că Ştefan al III-lea cel Mare a trăit, a domnit şi a murit ştiindu-se moldovan în ţara sa − Moldova.

La sfînta Putnă, unde Măria sa şi-a aşezat singur mormîntul şi piatra cu inscripţie între flori, nu s-a stins nici o clipă candela aprinsă în iulie 1504. Este candela nemuririi, aprinsă întru veşnica pomenire şi cinstire a celui care a fost şi va rămîne pentru moldoveni făcător de dreptate, izbăvitor de cumpene, izvorîtor de nădejde.

„Spiritul său rămîne veşnic în lucrări, în întocmiri şi în suflete, şi încă încearcă a ne călăuzi pe căile viitorimii”.