Carabiber este un sat din cadrul comunei Iserlia, raionul Basarabeasca. Localitatea se află la distanța de 30 km de orașul Basarabeasca și la 76 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 82 de oameni. Satul Carabiber a fost întemeiat în anul 1929.
Citeşte mai departe-
Istoria
111
- Retrospectiva civilizaţiilor antice 111
-
Istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri pînă în prezent
111
- Istoria antică a spaţiului carpato-nistreano-pontic 111
- „Moldovenii – temelia ţării” 111
- Numele Moldova 111
- De la sat la voievodat, la stat 111
- Structura social-administrativă a Moldovei 111
- Moldova de la munte pînă la mare 111
- Vremuri tulburi 111
-
Epoca lui Ştefan cel Mare
111
- Consolidarea statalităţii moldoveneşti 111
- Apărătorul Moldovei 111
- Moldova şi Ungaria 111
- Moldova şi Polonia 111
- „Duşmanii creştinătăţii”: otomanii, tătarii 111
- Ştefan Cel Mare şi Rusia 111
- Moldova şi Valahia 111
- Gospodarul Moldovei 111
- Fondator al istoriografiei moldoveneşti 111
- Promotor al Artei Monumentale 111
- Familia lui Ştefan cel Mare 111
- Cîte limbi vorbea Ştefan cel Mare? 111
- Domnia şi biserica pravoslavnică 111
- „Au adus ruşi mulţi…” 111
- Filosofia Statului Moldovenesc 111
- Ştefan Legendarul 111
- Stephanus ille Magnus 111
- Ştefan cel Mare şi Moldova 111
- Moldova în sec. XVI – începutul sec. XVII 111
- Regimul fanariot (1711 – 1821) 111
- Cultura moldovenească în sec. XVIII – începutul sec.XIX 111
- Războaiele ruso-turce 111
- Moldova Nouă în proiectele geopolitice ale epocii 111
- Moldova în secolul al XIX-lea 111
- Moldova în secolul al XX-lea 111
- Domnitori şi conducători 111
- Simbolurile Moldovei istorice 111
- Simbolurile naționale ale Republicii Moldova 111
- Legislație 111
- Forţa spirituală a Statului Moldovenesc 111
Calendarul evenimentelor
Epoca lui Ştefan cel Mare
Fiecare popor are în istoria sa un erou ridicat din rîndurile sale, căruia îi atribuie toate realizările acumulate de-a lungul veacurilor şi pe care îl înzestrează cu cele mai nobile calităţi. Atare personalităţi sînt învrednicite de titlul „Mare”. De pildă, francezii îl au pe Carol cel Mare, ruşii − pe Petru cel Mare, valahii (muntenii) - Mircea cel Mare, Radu cel Mare... Moldovenii au un singur voievod, căruia îi atribuie cele mai frumoase calităţi omeneşti şi căruia îi datorează toate izbînzile şi făptuirile măreţe: Ştefan al III-lea, pe care, însă, nu l-au numit „Mare”. Moldovenii l-au numit pe cel mai scump erou al lor: Ştefan cel Sfînt şi Bun, Ştefan Ctitorul, Ştefan Oşteanul, Ştefan Gospodarul, Ştefan Vodă Bătrînul... Pe Ştefan al III-lea al Moldovei l-au numit „Mare” străinii. Mai întîi regele Poloniei Sigismund: „Stephanus iile Magnus”, apoi alte personalităţi străine. Cu atît mai îndreptăţită şi valoroasă este această preţuire. Moldovenii, considerîndu-l înger ocrotitor al Moldovei, care i-a înveşnicit şi i-a îmbărbătat, dîndu-le nădejde în vremi de mari primejdii, l-au numit Ştefan Moldovanu, la chemarea căruia totdeauna sînt gata să se adune:
Vine Ştefan Moldovan
În mînă cu-n buzdugan
Şi cu cornul ca să sune,
Pe voinici să mi-i adune...
Încă în prima jumătate a veacului trecut un moldovan înţelept, cu har ceresc, constata că „sînt neamuri care prind rădăcină ca pădurile şi ierburile. Acestea se ridică din furtuni şi puhoaie, stăruind, aşteptînd şi pentru ele de la Dumnezeu plinirea timpului”. Printre aceste noroade sînt şi moldovenii, la care, după îndelungate şi grele cumpene, Dumnezeu s-a uitat cu milostivire, alegîndu-l pe nepotul lui Alexandru cel Bun, fecior al lui Bogdan al II-lea, anume pe Ştefan al III-lea să aducă tihnă moldovenilor, să facă dreptate: să ocrotească pe cei buni, să pedepsească pe cei răi, adică să facă rînduială în Moldova. Şi astfel, mulţămită lui Dumnezeu, cum se scrie în cărţile domneşti, милостию Божию, Dei gracia, a venit Ştefan şi, timp de 47 de ani, a stat, a luptat şi a consolidat ţara, cetăţile, tîrgurile şi bisericile pentru veacurile viitoare. Şi urma sa a rămas asupra ţării, ca o pecete asupra unui hrisov”. Moldovenii au fost îndemnaţi să lase uitării taberele dezbinatoare, să se adune cu toţii în slujba ţării.
În lumina documentelor găsite pînă astăzi, bazîndu-ne pe sintezele unor autori cu renume, se conturează momente din istoria „intimă” a lui Ştefan al III-lea cel Mare: baştina sa, familia sa, relaţiile sale cu înalţii ierarhi, cu sfetnicii şi dregătorii curţii sale. Năzuind să dezvăluie „legătura între Ştefan cel Mare şi Moldova”, P. Panaitescu constata: „Moldova cu caracter sufletesc deosebitor (...) e ţara în care înţelepciunea predomină asupra voinţei. E ţara oamenilor prudenţi, care a dat pe cei mai mari bărbaţi de geniu... Spirite critice şi creatoare, moldovenii au dat pe Eminescu... E o dragoste adîncă a pămîntului, a omului statornic şi socotit, la răzeşul moldovan, ca şi la boierul de viţă veche. Ştefan cel Mare a fost toate acestea... Spirit creator, a colonizat şi a întărit, a fost un diplomat genial. Era omul pămîntului şi al neamului său”. Născut la Borzeşti, pe Trotuş, în inima Moldovei istorice, moldovan de viţă domnească moldovenească, Ştefan al III-lea cel Mare era atît de moldovan, atît de strîns legat de Moldova, încît într-un document din 5.01.1477 se numeşte: ”Stephanus Dei gracia Wayvoda Moldovanie”. Voievodul Moldovenimii, al tuturor moldovenilor! Toate documentele Cancelariei de Stat a Moldovei din anii 1457-1504, toate cronicile scrise pe vremea Slăvitului Voievod, prima istorie a Moldovei scrisă în limba moldovenească – „Letopiseţul Ţării Moldovei” al lui Gr. Ureche ne demonstrează, că Ştefan al III-lea cel Mare a trăit, a domnit şi a murit ştiindu-se moldovan în ţara sa − Moldova.
La sfînta Putnă, unde Măria sa şi-a aşezat singur mormîntul şi piatra cu inscripţie între flori, nu s-a stins nici o clipă candela aprinsă în iulie 1504. Este candela nemuririi, aprinsă întru veşnica pomenire şi cinstire a celui care a fost şi va rămîne pentru moldoveni făcător de dreptate, izbăvitor de cumpene, izvorîtor de nădejde.
„Spiritul său rămîne veşnic în lucrări, în întocmiri şi în suflete, şi încă încearcă a ne călăuzi pe căile viitorimii”. Şi astăzi, ca şi pe vremea Măriei sale Ştefan Vodă, moldovenii păstrează nădejdea „cornul ca să sune, pe voinici să mi-i adune”, ca să:
...se ducă mîndri şi voioşi
După Ştefan Gospodaru,
După Ştefan Moldovanu.



© Moldovenii.md toate drepturile rezervate.
Este interzisă copierea materialelor fără acordul proprietarului.
Informaţia publicată pe site poate fi preluată doar cu indicarea sursei www.moldovenii.md.
Toate întrebările referitor la funcționarea site-ului www.moldovenii.md adresați-le la support@moldovenii.md
Site-ul www.moldovenii.md nu susține și nu promoveaza niciun partid politic.