Apoi mândru se-ntorcea,

La copilă se ducea

Şi cu glas voios zicea:

„Cine-mparte, parte-şi face

Cum îi dorul, cum îi place.

Pe tătari i-am împărţit.

Ţie, dragă fată-mare,

Îţi fac parte de scăpare,

Şi-mi las parte pentru mine

Ca să mă însor cu tine.“

Iar copila ce zicea?

Zău! că nu se mai bocea

Păru-n faţă-şi aducea,

Cu voinicul se ducea!

Fie calea lor uşoară

Cu foc lin la inimioară,

Cum e scris, cum e menit

Când e timpul de iubit.

V. ALECSANDRI