Ion Popescu-Gopo - pictor, regizor, scenarist, actor. Artist emerit al României (1957), Laureat al premiului de stat (1962).

S-a născut la 1 mai 1923 în orăşelul Şabo la sudul Basarabiei. În părţile acestea în fostul Imperiul Rus călătorea în tinereţe Maxim Gorkii, ascultînd basmele ţăranilor despre Macar Ciudra, Bătrîna Izerghil. Aici a fost plămădite primele versuri din poemul "Fata şi moartea". Aici el a fost inspirat de istoria lui Danco şi mai multe istorii din folclorul basarabean. Şi, desigur, tatăl lui Ion - sculptor şi plastician apreciind pozitiv talentul fiului, înclinarea lui pentru arte, l-a indemnat pe fiul său să se ocupe cu artele mai serios. Ion face studiile la Academia artelor din Bucureşti, studiind mai profund artele plastice. Se filmează în calitate de actor în filmul regizorului Ion Șaghian "Noapte de pomenire" (1939); Publică desene umoristice pe teme diverse în ziarele şi revistele române şi-n 1941 face primii paşi în domeniul filmelor de animaţie.

În 1942 împreună cu Prietenul său Jan Moraru iniţiază în cadrul Direcţiei cinematografiei naţionale crearea unui studiou pentru producerea filmelor animate. chiar şi atunci cînd a fost recrutat în armata română în batalionul de propagandă şi cartografie (1942-1944) el încearcă să introducă în cărţile topografice elemente cu desene animate.

În anii postbelici pe cînd Ion în mod serios începe să se ocupe cu animaţia el îşi ea pseudonimul Gopo, ce-i alcătuit din două cuvinte - primele două litere din numele de familie a mamei - Goriunova şi a tatălui - Popescu. Acest pseudonim el îl foloseşte viaţa îratreagă. În 1944-1946 el continuie să publice desenele sale umoristice în revistele "Piţigoiul" şi-n ziarul "România libereă", iar după o stajiere specială la stodioul "Soiuzmulitfilim" din Moscova (1950) este numit director la Departamentul filmelor de animaţi studioului din Bucureşti, care mai tîrziu primeşte denumirea "Animafilm".

La începutul anilor 60 Gopo crează în jurul său un colectiv de pictori profesionişti, capabili să prezinte animaţia română la nivel internaţional. Primele pelicule studioului "Animafilm" încă poartă trăsături luate de la Disnei - renumitul regizor şi pictor american; "Albina şi turturica", "Răţuşca ştrengăreaţă", "Doi epuraşi". Dar cu timp animaţia română începe tot mai mult să îmbine trăsături felietonice - "Marinică", "Ariciul îmburzoiat", "Şurubaşul lui Marinică". Gopo tot mai mult lărgeşte palitra de căutări artistice în noile sale filme "Fetiţa minciunoasă", "Galatea", "Musca". În aceste pelicule el îmbină imaginele desenate cu jocul actorilor vii. Şi însfirşit deacum în 1956 se deszice de şcoala veche de animaţie în pelicula "Scurta istorie" rîdicîndu-se la un nivel nou de maestrie şi stilistică contemporană.

Cu un amor rafinat Gopo ne prezintă descoperirea planetei noastre, dezvoltarea artelor pe această planeta, detaliele dezvoltării omenirei în persoana unui individ ciudat cu o floare în mină. În anii 70-80 secolului XX creaţia lui Popescu Gopo e menţionată cu zeci de distincţii de diferite ranguri la festivalurile mondiale de filme la Cannes, Karlovi Varî, Oberhauzen, Moscova şi alte oraşe.

În 1957 filmul lui Popescu Gopo "Istoria scurtă" la festivalul internaţional de filme din Cannes a fost menţionat cu cea mai mare distincţie acestui festival "Palma de aur". Destul de înalt sunt apreciate şi alte filme a lui Ion Popescu Gopo "Homo sapiens", "Şapte arte", "AIlo, Allo...", "Simpla simpliţia" şi a.

Nu mai puţin succes au avut şi peliculele sale artistice de lung metraj, de mai milte ori şi cu caracter publicistic cu elemente de sarcasm contra unor demnitari cu caracter de dictatorii "Faust sec. XX", "Sa furat o bombă", "Dacă aşi fi eu Harap Alb","Maria Mirabela" (coopro ducţie cu "Moldova-film"). O muzică formidabilă pentru acest film a compus Eugen Doga, iar coregizorul lui Gopo a fost Natali a Bodiul, deacu cunoscută cu peliculele sale animate "Melodia" şi "Scara". Colaborarea lui Gopo cu cineaştii sovietici Gopo a prelungit cu scenaristul Valentin Ejov în filmul "Maria Mirabela în Tranzistoria".

Cu regret, moartea prematură a lui Gopo la 30 aprilie 1989 a întrerupt acest proces de colaborare rodnică. Este vorba despre un Proiect comun cu studioul "Moidova-film". De data aceasta este vorba despre colaborarea lui Gopo cu scenaristul din Moldova Mihai Poiată, ecranizarea povestei lui Ion Creangă "Stan păţitul". Scenariul a căpătat denumirea "Tactica nouă a Necuratului". Această peliculă deacum oficial era lansată în producţie şi chiar filmat o parte de material pentru film. Rolul Necuratului trebuia să-l interpreteze actorul din Moldova Petru Vutcărău. Decesul prematur al regizorului n-a dat posibilitatea de a termina filmările. De atunci nici un regizor din Moldova n-a îndră znit să termine acest proiect interesant.

În total filmele, produse de Ion Popescu Gopo a fost menţionate cu 40 de premii şi distincţii la festivalurile internaţionale de filme din toată lumea. In curs de mai mulţi ani Popescu Gopo a deţinut funcţia de conducător al Asociaţiei internaţionale de filme animate UNESCO, iar din 1974 a condus şi Uniunea cineaştilor din România. Rămîne doar să regretăm că acest om, adevărat artist în profesia sa n-a dovedit să folosească talentul său mai în plină măsură.