Şalimov Eduard – jurnalist, redactor, scenarist.

Născut la 20 februarie 1938. E. Şalimov a început să lucreze devreme, fiind încă un băieţandru, pleacă la Donbass cu îndreptare comsomolistă, unde lucrează şi în calitate de miner.

Îşi începe cariera de jurnalist cu eseuri scurte despre viața grea a minerilor, care au fost publicate în ziarul minerilor, talentul lui fiind apreciat atît de cititori, cît şi de jurnaliștii profesioniști. Apoi şi-a satisfăcut serviciul militar în Nahicevan, la unitatea de tancuri. După demobilizare a dat la Facultatea de Jurnalism Internaţional a Universității de Stat „M. V. Lomonosov" din Moscova pe care o absolveşte în anul 1965. După finisarea studiilor a fost repartizat în calitate de traducător la Cairo în cadrul Misiunii Militare Sovietice din Egipt, activînd, paralel, şi în calitate de jurnalist internațional.

În 1969 Eduard Şalimov se mută cu traiul la Chișinău și începe să lucreze la început în calitate de colaborator literar, apoi în calitate de sef de secţie, ca în cele din urmă să devină adjunct al redactorului-şef la ziarul republican „Moldova Sovietică". Devine membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova. Colaborează activ și cu alte publicații periodice republicane. În calitate de scenarist colaborează cu studioul cinematografic „Moldova-film".

În anul 1985 pentru contribuție considerabilă la dezvoltarea jurnalismului din Republica Moldova Eduard Şalimov a fost distins cu titlul de „Om emerit al republicii" în domeniul jurnalisticii.

În anul 1993 el a organizat apariţia organului Centrului Culturii Ruse în Republica Moldova ‒ a ziarului „Russkoie slovo". În anii 1999-2003 Eduard Şalimov a fost redactor al ziarului săptămînal bilingv „De facto", fondat cu participarea lui activă, iar după închiderea acestuia a fost secretar-responsabil la ziarul „Kişinevskie novosti", ca apoi, în ultimii ani ai vieții sale, să fie analist politic la acelaşi ziar.

Pe lîngă faptul că îi plăcea să scrie la tema zilei şi să dezbată problemele stringente ale societăţii, oferindu-le cititorilor concluzii neordinare, el a fost şi fotograf pasionat care prefera în locul portretelor glamuroase, pe cele care reflectă esența umană. Lui personal însă nu-i plăcea să fie fotografiat și nici nu aduna fotografii.

La 30 iulie 2010, în urma unei boli grave şi îndelungate Eduard Şalimov a decedat.

Filmografia:

„Călăuzele necurate", „Moldova-film", 1982, documentar ‒ scenarist,
„Misiune de partid", „Moldova-film", 1984, documentar ‒ scenarist ş.a.