14 may 2019, 17:10 You were writing 14684

Despre următoarea spirala a "luptei împotriva comunismului totalitar"

Așa cum își amintește bine cititorul, în anul 2010, președintele interimar la RM M. Ghimpu a creat așa-numita "Comisie pentru combaterea comunismului și ocupației sovietice", în care au fost incluși mulți istorici ai direcției unioniștilor români. Și deși această "Comisie a lui Ghimpu" s-a dovedit a fi, totalmente, falimentară foștii ei membri și acum conduc și formează baza personalului științei istorice moldovenești, continuînd să lucreze împotriva statalității moldovenești. În acest sens, ar trebui să ne amintim încă o dată ce reprezintă aceste "cadre" și cu ce ar trebui să fie asociate.

La fel ca în anul 2010, și astăzi, sub steagul "luptei împotriva crimelor comunismului", unii apologeți ai fascismului, care pretind a fi liberali încearcă să dezlănțuie vînătoarea de vrăjitoare împotriva tuturor ideilor "neloiale" unionismului. În situația creată, "comandantul nostru principal" a emis un decret prezidențial privind constituirea unei comisii "obiective și independente" pentru a condamna "crimele comunismului" în Moldova. Asupra acestor lucruri aş vrea să cugetăm, din nou, cu voce tare.

În primul rînd, cît de obiectivă a fost "comisia" sus-numită? Să spunem astfel că dacă aceasta ar fi fost creată, pentru a dezvălui adevărul științific privind crimele tuturor regimurilor existente pe teritoriul Republicii Moldova în perioada modernă, ar fi fost cu totul altceva, ar fi fost mult mai puține întrebări. Aşa însă de ce o asemenea selectivitate? De ce vorbim doar despre crimele "regimului comunist"?

Da, sîntem de acord, în epoca stalinistă au fost comise multe crime teribile împotriva propriului popor. Este necesar să studiem, să scriem și să vorbim despre asta. Este necesar să o facem, pentru ca acest lucru să nu se mai repete niciodată.

Și în manualele pentru clasele a IX-a și a XII-a, autor ale cărora sînt şi eu (anume eu am scris capitolele corespunzătoare despre crimele stalinismului în Moldova), pe această temă au fost scrise mult mai multe (cu folosirea unei baze documentare serioase), ba chiar mai critic decît în manualele aşa-zisei "istorii a românilor". Poate că tocmai acest lucru nu a fost pe placul Ministerul Educației, acesta recomandînd, mai întîi, să nu folosească aceste manuale, iar apoi le-a interzis?

Apoi iată că ar fi trebuit să vorbim despre crimele tuturor regimurilor: de ce de competenţele așa-numitei "comisii" nu a ţinut o anchetă privind crimele comise împotriva basarabenilor în perioada interbelică și în timpul ocupației fasciste a republicii? Căci la urma urmei, doar în primii șapte ani de ocupație românească a Moldovei au fost uciși circa 32 mii de civili. Și cum să evaluăm degradarea socio-economică fără precedent a regiunii și faptul că 3 din 5 copii nou-născuți nu ajungeau să trăiască pînă la vîrsta de cinci ani? Dar oare nu sînt interesați activiștii noștri unioniști și pro-europeni de fărădelegile și de privarea cetățenilor noștri de orice drepturi politice în perioada interbelică? Dar batjocura în masă și schingiuirea oamenilor? Şi multe altele. Nu le sînt interesante "democraților" și "liberalilor" noștri, iar împreună cu ei, nici slăvitului Minister al Educației?

Dar de faptul că în timpul războiului pe teritoriul dintre Prut și Bug, regimul fascist al lui Antonescu a distrus circa jumătate de milion de oameni paşnici în vîrstă, femei și copii "adepţi ai valorilor europene", nu le pasă? Deci nu este necesar să investigăm acest lucru și să vorbim despre asta, inclusiv elevii nu e obligatoriu să știe aceste lucruri?

În al doilea rînd, cadrul cronologic al perioadei studiate de "comisie" este interesant: 1917-1991. Cu toate acestea, domnilor liberali, oameni de știință liberali și oameni de știință, în general, în anul 1917 nu exista regim comunist pe teritoriul Republicii Moldova. Sau dvs. consideraţi că a fost totuşi instaurat la 1 ianuarie 1918, cum a susţinut istoriografia sovietică timp de mai mulți ani? Sau poate regimul de ocupație al oligarhiei românești, instaurat în ianuarie 1918 în provincie a fost, de asemenea, comunist? Sau Antonescu a fost comunist secret?

În plus, în anii 1990-1991, Moldova nu mai era condusă de Guvernul comunist al lui Mircea Druc. Mai mult decît atît, este extrem de neștiințific să se amestece întreaga perioadă sovietică și să se pună semnul de egalitate între timpurile staliniste și poststaliniste și să poată fi urmărite numai obiective politice false în interesul inamicilor Moldovei, care sînt afectați doar de adevărul istoric. Da, cu cronologia, domnilor, aveţi probleme grave.

În al treilea rînd, problema constă şi în componenţa acestei "comisii notorii", iar în acest context şi în "obiectivitatea" acesteia. Nu voi vorbi despre foștii ei membri, care nu erau istorici, știu puține despre ei sau nu-i cunosc deloc pe acești oameni. Cu toate acestea, istoricii, care au făcut parte din aceasta, în anul 2010, sînt bine cunoscuți. Toți aceștia fac parte din direcţia româno-unionistă.

Desigur, unionismul multora dintre ei diferă de la unul la altul, în ceea ce priveşte nuanțele, accentele, moderarea sau extremele, dar acest lucru nu este, de fapt, atît de semnificativ. Pentru comparație, voi spune că moldovenismul lui Ţaranov, Stati, Stepaniuc și al meu diferă, de asemenea, în ce priveşte detaliile și nuanțele, dar nu în aceasta constă esența...

Aşadar, despre nici o obiectivitate a acestei comisii nu putea fi vorba. Nu a existat o pluralitate de opinii în aceasta. După părerea mea, în mod natural, subiectivă (judecată de valoare), nici unul dintre istoricii, care fac parte din ea (chiar şi dacă unora dintre ei li se pare că nu este așa) nu este un susținător al statalității moldovenești. Anume acest obiectiv l-a urmărit Ghimpu, inamicul statalităţii moldoveneşti, creînd o asemenea „comisie".

În al patrulea rînd, care rezultă din al treilea, trebuie să vorbim despre competența acestor oameni. Unii dintre ei au primit diplome academice anume de la acel "regim comunist criminal", pe care urmau să-l condamne. În acest caz, ei ar fi trebuit să renunțe la aceste titluri primite.

Mai mult, majoritatea istoricilor, care făceau parte din Comisia lui Ghimpu nu aveau nimic de-a face cu "tema cercetării". Ei sînt arheologi, medievaliști sau moderniști. Oare s-au adunat să cerceteze vechile regimuri comuniste?

Într-un fel sau altul, experții temei terorii lui Stalin în cadrul acestei comisii au fost: E. Postică, I. Şişcanu și I. Caşu, dar şi G. Cojocaru, G. Paladi, O. Ţîcu și N. Enciu, care sînt, de fapt, istorici ai contemporaneității și au avut, într-un fel sau altul o tangență directă privind subiectul în cauză. Toţi!!! Restul au fost prezenți în această comisie, pentru a legaliza concluziile necesare lui Ghimpu!

Dar iată că cei mai mari savanți privind această temă, nu-mi va fi frică de acest cuvînt, recunoscuți pe plan internațional „oamenii de ştiinţă" - V. Pasat și V. Beniuc nu fac parte din "Comisia lui Ghimpu". Și acest lucru este de înțeles. De ce ar avea nevoie unioniştii și stăpînii lor de peste rîu de adevăr? Ei îl ştiu şi fără de ei, dînşii au nevoie doar de o componenţă de buzunar a "comisiei", pentru aprobarea concluziilor cunoscute de mult timp "bunicului Băsescu"!

Eu nu mai vorbesc deja despre istoricii moldovenişti V. Ţaranov și L. Bulmaga, cercetători serioşi ai perioadei sovietice din istoria Moldovei, pentru ei, desigur, nu au putut fi găsite locuri în componența acesteia. În acest fel, chiar și astăzi, unioniștii și integratorii europeni continuă să se teamă de adevăr și de polemici cinstite...

În al cincilea rînd, în ce priveşte onestitatea lor. Timp de mai multe decenii, unii dintre istoricii noştri liberali ai lui Ghimpu erau cerberii şi cîinii de pază ai regimului sovietic, ei i-au persecutat pe dizidenţii, pe acei care gîndeau altfel decît ei, ei au înăbuşit orice manifestare a gîndirii libere, independente, au ocupat funcţii de conducere în ierarhia comunistă sovietică pînă la funcţii în Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice pe platforma antidemocratică a Comitetului Central al PCUS (și aceasta deja în anul 1990!), ei scriau disertații ideologice comuniste etc. Și astăzi, acești nou-convertiți vor să pară mai catolici decît Sanctitatea sa Papa?

În al șaselea rînd, chiar și președintele, relativ tînăr al Comisiei lui Ghimpu, dl Cojocaru, și-a început "cariera" în știință ca apologet al bolșevismului. Şi acest lucru se întîmpla în anul 1990 (!!!). El a acuzat invadatorii români laşi, care au invadat în mod criminal teritoriul sovietic al Basarabiei și au înrobit poporul moldovenesc iubitor de libertate... La determinarea cărui adevăr istoric ne-am fi putut aştepta în anul 2010 de la ipocriţii ăştia și la ce altceva în afară de minciuni și falsificări ne putem aștepta de la ei în prezent?

Dar și astăzi, fiind principalul falsificator al evenimentelor anului 1918, el o face într-o manieră extrem de neprofesională. Astfel, înşirînd minciunile sale primitive, el ignoră mai mult de 9/10 din fișierul documentar, ba chiar şi singura zecime rămasă o folosește selectiv. În acest sens, metoda de recuperare a documentelor a la Cojocaru aminteşte de metoda binecunoscutului Popandopalo din Malinovka, care împarte prada "cinstit". Iată un asemenea președinte "competent" a găsit pentru comisia sa "comandantul-șef" moldovean (pardon, român ca spirit).

Dar şi unii dintre ceilalţi membri ai aşa-numitei "comisii", de exemplu, Domnul A. Petrenco, apologet al călăului sîngeros Antonescu, care consideră acest canibal "pe bună dreptate" a exterminat sute de mii de oameni nevinovați "pentru colaborarea cu regimul ocupației sovietice". Iar Dvs., domnule Petrenco, membru multipartinic, nu ați colaborat cu acest regim timp de mulți ani, nu ați profitat de beneficiile oferite Dvs. personal și nu ați scris cu mîndrie la „Literatura și Arta" despre apartenența dumneavoastră la PCUS? De ce, astăzi aveți alte surse de bunăstare?

Sau să-l luăm drept exemplu pe un alt istoric „cinstit" I. Vartu, care a avut, de asemenea, „de suferit" de pe urma totalitarismului sovietic (care spre deosebire de alţi aspiranţi, care au beneficiat de magistratura de trei ani Moscova, acesta „a fost reținut" în aspirantură, împreună cu familia [din contul monștrilor-ocupanții și, desigur, în hotelul-ghetou de ocupație] timp de patru ani: cît de mult a suferit săracuţul de el!). Acest aşa-zis istoric în lucrările sale „științifice", vorbește cu ură patologică despre toate popoarele vecine cu „neamul românesc", dar și despre minoritățile naționale pe paginile aşa-ziselor „manuale" ale sale ca despre nişte „ticăloși, care poluează Chișinăul".

Cu alte cuvinte, Ghimpu i-a avut la dispoziție pe cei mai "cinstiți, obiectivi și profesioniști istorici". "A tunat și i-a adunat!!!"

În al șaptelea rînd, de ce ar trebui anunțate rezultatele comisiei înainte de 1 iunie 2010? Asta în patru luni? De unde această grabă? Oare nu de alegeri vă pregăteaţi, Domnilor liberalii?

Anume asta este, pentru că nici un fel de alte "fapte glorioase", în baza activității lor, ei nu au fost în stare să prezinte societății. Într-adevăr, în procesul de realizare a oricăror proiecte concrete, aceşti indivizi și-au dovedit incompetența completă, dar și impotența administrativă!

În al optulea rînd, adevărul istoric, domnilor, nu este determinat de comisii, și nu de asociațiile istoricilor de peste rîu, care primesc sute de mii de dolari, ci de instituții științifice și, cel mai adesea, de cercetători individuali pe parcursul multor ani de muncă grea.

Dar înţelegerea acestor lucruri nu e de mintea lui Ghimpu...

Sergiu Rața