29 march 2016, 15:15 You were writing 29003

Există oare astăzi alternativă politică pentru Europa?

În ultimul timp tabloul geopolitic global este pătruns de un anumit suprarealism politic. Pe harta politică a lumii se întîmplă ceva cu totul deplasat, absurd. Vechile elite au evoluat, atingînd noi înălțimi și nu s-au mai întors.

Vechea aristocrație politică a intrat în sindrofie politică, în timp ce acei care conduc lumea azi, o guvernează cu dificultate, nefăcînd, de fapt, față rolului său. Dacă e să privim activitatea lor, per ansamblu, putem trage concluzia că aici nu mai miroase a suprarealism, ci a infantilism politic. Ca să nu o spunem și mai dur: debilism politic.

Alarmează, în mod special, realitățile europene și noile elite europene. În ultimele decenii a început să se întîmple ceva deplasat în casa europeană. Multe state destul de prospere, odată intrate în UE au început să degradeze progresiv. A început să degradeze totul: de la economie pînă la cultură și viața spirituală. Centrul politic de la Bruxelles a început să le impună acestor țări astfel de standarde, care pur și simplu dărîmau realitățile și tradițiile socio-economice stabilite. Apoi au urmat condiții inadecvate dictate elitelor naționale: să accepte refugiați, să înceteze dotările în agricultură, să stopeze anumite activități de producție. N-am înțeles niciodată fraza lui Romano Prodi, precum că pentru aderarea Moldovei la UE e nevoie de cam 25 de ani. Astăzi, același lucru se spune și despre Ucraina. Acest lucru e ciudat. Doar Portugalia într-un termen scurt, fiind practic o țara de o cu totul altfel de formație politică și economică, s-a integrat în formatul UE. Dar, Moldova nu a putut. De ce? Acum cred că știu care e cauza. Am înțeles că acest lucru se întîmplă pentru că Europa nu este independentă în alegerea viitorului său, dar și a căii sale politice. Noile elite europene, de fapt, administrează doar acest spațiu politic, îndeplinind consecvent ordinele parvenite de sus. Fără să vrei îmi amintesc un subiect televizat de acum zece ani: „un moldovean de la ecranul televizorului, spunea că în Olanda nativii din Asia și Africa sînt „de-ai locului" (ca și băștinași). Acestora li se oferă totul, de la protecție de stat pînă la locuințe. Noi, moldovenii, sîntem aici străini". Acestea au fost cuvintele de durere spuse de un om care nici măcar nu și-a putut imagina că el nu este european. I s-a explicat însă în mod clar cine este și de ce se află aici.

Așa era încă înainte de sosirea în Europa a refugiaților din Siria și Libia. Așa a fost, căci cineva era cointeresat să fie așa. În general, situația este incredibil de simplă. Chiar și atunci, aici, în Europa, anumite cercuri cunoșteau planul și pregăteau terenul pentru viitoarele mișcări de migrație. Astăzi e la fel. Unui cetățean neinițiat toate acestea îi par absurde, pentru că sînt lipsite de logică. Dar să nu disperăm. Puteți încerca să înțelegeți acel lanț logic, care se află în spatele acțiunilor elitei europene. Eu cred că elitele europene, cel puțin acele care dictează azi în UE astăzi sau sînt prea departe de problemele bătrînului continent, sau îl omoară cu bună știință. Omorîndu-l, ei ar trebui să înțeleagă că ucid o întreagă civilizație. De fapt, își taie craca, pe care stau. Poate că ei înțeleg acest lucru, dar oare pricep oare acest lucru înșiși europenii de rînd. Nu acei intelectuali, care sînt numărați, ci masele. Probabil, nu. Ei au fost într-atît de mult prostiți în ultimul deceniu, încît problemele comunităților marginalizate îi interesează mai mult, decît proprii copii și generațiile viitoare. Astăzi, în Germania, e la modă ca în cimitire să nu fie scrise nici prenume, nici nume, nici date. A fost omul și a dispărut. A fost și a devenit cenușă. Aceasta este o devalorizare completă a stării spirituale a națiunii și a societății, iar cursul spre acest proces a fost creat în mod artificial.

Timp de decenii Europa a fost adusă la starea de debilism social, masochism național. Astăzi, procesul a ajuns la punctul de vîrf, iar din acest punct continentul a început să fie populat de hoardele șahizi (sinucigași cu bombe) și paraziți sociali. Poate că nu toți migranții vor deveni ca ei. Dar, spre deosebire de SUA, în Europa, a fost creat un astfel de program de integrare a migranților, care nu îi obligă să lucreze, ci îi forțează să existe din ajutorul social pe care-l primesc. Practic îi impune, căci cine va lucra, dacă oricum bani i se plătesc pentru că pretinde că învață limba țării care l-a acceptat, printre petreceri, bătăi și beții.

Însă în ultimul timp au fost observate schimbări pozitive în reacția elitelor naționale la acest haos reglabil. De fapt, există o schimbare în ceea ce privește înțelegerea pericolelor acestor provocărilor politice. Mai întîi, s-a răzvrătit Ungaria. Ea a refuzat să accepte să primească noi migranți din Asia și Africa. Apoi au început mitingurile în masă în Polonia și Statele Baltice. Iar cel mai important, în martie 2016, Regatul Unit și-a exprimat dur poziția. Marea Britanie a început procesul de ieșire din UE. Și se pare că elitele acesteia sînt intenționate destul de serios. «The National interest» scrie în acest sens: "Dar cea mai periculoasă criză, care poate pune capăt proiectului "Europa comună" este încercarea nereușită a prim-ministrului britanic David Cameron să smulgă de la Bruxelles o serie de concesii de care are nevoie pentru a potoli obștea britanică care e eurosceptică. Prim-ministrul Cameron a suferit eșec, din simplul motiv că UE pur și simplu nu pot merge la aceste concesii ... Pe măsură ce probabilitatea ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană se va ridica la nivelul de "puțin probabil" la "aproape sigur", mișcarea de ieșire va începe să se intensifice. Este greu de spus care dintre țările rămase va în fruntea țărilor-dezertoare, sigur însă este că barajul a fost spart. Guvernele pro-europene, care se află încă la putere se confruntă din ce în ce mai mult cu creșterea nemulțumirii, practic, în aproape fiecare țară".

De menționat în acest sens următoarele: Ieșirea Marii Britanii din UE va consolida poziția Rusiei în Europa și va spori influența Gazpromului pe piața energetică europeană.

Există o mare probabilitate ca referendumul inițiat de David Cameron, referitor la calitatea de membru a Uniunii Europene a Marii Britanii, care va avea loc în iunie 2016, va rezolva situația nu în favoarea aderării acestei puteri mondiale europene.

În acest caz puteți face o concluzie lipsită de ambiguitate. Marea Britanie va slăbi Uniunea Europeană în plan militar și politic, servindu-le naționaliștilor de ultra-dreapta din alte țări europene drept exemplu.

Partidele de extremă-dreapta ale Franței, Danemarcei, Suediei și ale altor țări au ridicat deja problema schimbării condițiilor de aderare la UE, urmînd exemplul Regatului Unit, chemînd la desfășurarea referendumurilor. Președintele "Frontului Național", proeminenta politiciană franceză Marine Le Pen a comparat posibila retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană cu căderea Zidului Berlinului. Într-un interviu pentru un ziar britanic, aceasta a declarat că "ieșirea Marii Britanii din UE va fi o experiență minunată și unică pentru toate popoarele Europei, care demult timp rîvnesc la libertate".

Să analizăm în cadrul acestui articol consecințele ieșirii Marii Britanii din UE. Ce se va întîmplă în politica de migrație a Marii Britanii, în eventualitatea retragerii sale din UE? Susținători ieșirii Marii Britanii din UE declară că Guvernul Britanic va recîștiga controlul deplin asupra frontierelor sale. Țara va fi în măsură să creeze un sistem de filtrare a migranților și nu va depinde de Bruxelles în procesul de luare a deciziilor.

Acest proces a trecut deja. "Partidul pentru Independența Regatului Unit" (UKIP) deja vrea să introducă un sistem de permise de muncă, declarînd că principalul lucru este de a le închide intrarea în Britania a noilor hoarde ale migranților din Siria și Magreb.

Cum se va schimba rolul Marii Britanii pe arena internațională în legătură cu aceasta?
Există diferite puncte de vedere. Le vom specifica pe cele principale. Așa-numiții suporteri ai ieșirii spun că în cazul ieșirii nu se va întîmpla nimic rău. Londra își va menține influența în lume și rolul său important în realitățile geopolitice și economice. Marea Britanie va rămîne un membru cheie al NATO și al Consiliului de Securitate al ONU, precum și un stat care deține arma nucleară. În general, totul va fi bine.

Există o altă poziție. "Grupul Bruges", care este sceptic față de UE, consideră că Marea Britanie ar trebui să se oprească să joace rolul unui pod între SUA și Europa și să înceapă să-și urmeze propriile interese. În legătură cu aceasta de menționat opinia economistului Roger Bootle cum că pe plan economic există beneficii pentru elitele britanice. El susține că chiar dacă Marea Britanie nu va reuși să încheie cu Bruxelles acordul privind comerțul liber, acest lucru nu va fi o tragedie, căci Marea Britanie se va pomeni în aceeași poziție ca și SUA, India, China și Japonia, care aproape fără nici o problemă își exportă produsele în UE. Marea Britanie va putea cu ajutorul OMC să încheie acorduri comerciale bilaterale cu țările cu economii în creștere rapidă, cum ar fi China, Singapore, Brazilia și India, precum și cu Rusia.

Analiștii europeni susțin că această cerință nu este extremă, pentru că există căi de rezervă, și anume: garantarea accesului deplin la o piața unică europeană pentru țările care nu intră în zona UE. Acest lucru va reduce barierele administrative la nivelul UE și neparticiparea Regatului Unit la "uniunea mult mai strînsă" va duce la modernizarea industriei și a doctrinei sale politice, iar cel mai important va limita accesul noilor migranți, deoarece, spre deosebire de migranții vîrstnici (indieni și pakistanezi), cei noi nu au nimic comun cu istoria și societatea britanică.
Însă poziția prim-ministrului britanic trezește la Londra și critici. În ciuda presiunilor reformatoare, unii eurosceptici britanici îl critică pe Cameron pentru că e prea îngăduitor. Să tragem o concluzie intermediară. În Marea Britanie e în creștere tentația de a părăsi pur și simplu, această corabie, care aparent se scufundă și să trăiască în minunata singurătate. Acest lucru e de înțeles. La întrebarea despre faptul dacă ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană va produce așa-numitul «Brexit» și va fi oare acesta atît de frumos, precum le place să-l reprezinte susținătorilor săi. Așadar, în general, Marea Britanie și-a definit scopul principal. Acest scop este distanțarea de Europa. Referendumul va arăta spre ce va duce aceasta. Trebuie să ținem minte că Marea Britanie ca patrie a capitalismului a fost întotdeauna în avangarda unor soluții noi și nestandarde. Conducerea ei de vîrf este foarte bine informată și cunoaște realitățile politice ascunse. În cazul în care Marea Britanie se dă la o parte, înseamnă că există o problemă geopolitică globală. Este posibil ca despre ea să știe numai britanicii. Dar realitățile spun că esența problemei le este deja clară și altor elite naționale, care s-au distanțat de spațiul politic european comun. Franța, ca cea mai puternică și cea mai veche democrație se distanțează și ea de Bruxelles. "Frontul Național" al dnei Marine Le Pen încearcă demult și insistent să obțină restrîngerea drepturilor și funcțiilor guvernului central al UE.

Țările Europei de Est într-o măsură mai mică, dar sînt și ele gata să se întoarcă la centrele lor politice naționale, dar și la propriile interese. De fapt, acestea tind deja astăzi să-și asume o parte din împuternicirile centrului asupra sa. Mai dificil e pentru acele țări care ca și Grecia, au ajuns să depindă financiar de Bruxelles. Acestea sînt legate la mîini și la picioare.

O situație interesantă în Germania. Acest sistem economic și politic european extrem de puternic, legat de datoriile istorice ale trecutul său, începe să iasă de sub controlul, sub care a fost impus să stea în urmă cu cincizeci de ani. Germania se schimbă văzînd cu ochii. Astăzi aici începe să se trezească conștiința națională, patriotismul și înțelegerea sănătoasă și reală a lucrurilor. Germania manifestă treptat ambiții de protecție. Unii sînt îngrijorați, din această cauză, dar putem înțelege germanii. Ar trebui să se știe și măsura. Poporul german a recunoscut în totalitate și obiectiv paginile sale istorice negative. Astăzi, germanii doresc să trăiască pur și simplu în casa lor. În casă, nu pe stradă, nu în pridvor. Într-o casă confortabilă și bine amenajată, dar lor li se propune să-și asume din nou povara proiectului calului de tracțiune al Europei – de a găzdui milioane de migranți, migranți obscuri și destul de ambigui, cu un trecut neverificat. A-i primi și a-i hrăni, în speranța că ei vor învăța cîndva să vorbească limba germană și să lucreze demonstrînd calitate germană. Acest lucru este imposibil și toți îl înțeleg, cu excepția cîtorva lideri politici inadecvați. Numele lor le sînt cunoscute tuturor. Dar acest lucru nu este așa de important. Important este altceva: comanda cui o îndeplinesc acești jucători politici. Această întrebare nu este retorică, pentru că toată lumea înțelege că în ritmul actual, peste cîteva decenii, europenii vor fi oaspeți în casa lor. Lor deja li se interzic să poarte cruci, să sărbătorească Crăciunul și să bea vin alb. Și acesta e doar începutul.

Să mai numim aici o anumită circumstanță. Dacă există un început atît de promițător, este posibil, să fie și continuarea. În viitorul apropiat va fi și partea a treia a acestui așa-numitului haos, care după cum se știe, se va sfîrși cu mare dezordine politică pan-europeană. Chiar și în prezent, există premise. Chiar și astăzi acest viitor poate fi văzut cu ochiul liber. Iar acest lucru este evident, mai ales, pe interior în ce privește realitățile europene. Dar putem vedea și noi, care ne aflăm la granițele Europei, noi, europenii istorici, care la această sărbătoare a vieții sîntem de prisos. Noi, urmașii lui Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Eminescu și Eliade trebuie să stăm la coadă și să așteptăm că poate ne vor primi undeva și cîndva și tot după Turcia și Albania, iar migranții din Libia, Algeria, Afganistan vor fi deja mîine europeni. Anume ei vor decide mîine cum să trăiască acest continent, cine îi este frate și cine dușman.

Această circumstanță este deprimantă. Astăzi aceasta ne-a atins, nu numai pe acei cetățeni ai Moldovei, care nu doresc să decidă ce e mai mult în noi: ortodoxie de la Bizanț sau cultură de la Europa. Aceasta i-a marcat și pe vechii europeni, care încep să se ridice din genunchi. Se ridică mulți. Eu nu scriu despre Polonia, Ungaria sau Franța, unde elitele judecă la rece își ridică capul și se întreabă, unde ne duc și în ce constă semnificația acestei provocări istorice? Dar sîntem pe punctul bifurcației politice, iar acesta vine atunci, cînd se trezește Germania, centrul istoric al continentului european. Ultimele alegeri din Germania, au arătat că germanii au obosit să fie sclavii iluziilor politice ale cuiva. Germanii își ridică capetele și vocea. Și astăzi nu atît pentru Germania, cît pentru civilizația unică europeană. Faptele vorbesc de la sine. Chiar înainte de ultimele alegeri regionale, unele publicații germane scriau: Partidul populist radical de dreapta "Alternativă pentru Germania", care pledează pentru închiderea frontierelor în fața migranților, ca urmare a crizei migrației a devenit foarte popular".

Și iată s-a întîmplat. În luna martie a acestui an, pe unda evenimentelor descrise mai sus, în Germania au avut loc alegeri, care au arătat o creștere fără precedent a popularității și simpatiei populației față de partidele de dreapta și cele de protecție. Partidul radical de dreapta "Alternativa pentru Germania", a cîștigat practic, în cîteva teritorii, pentru prima dată manifestîndu-se ca partid de nivel federal. Partidul "Alternativa pentru Germania", a devenit senzație la alegerile locale, numite de testare pentru politica Angelei Merkel. Alternativa pentru Germania", pe care o numesc extremistă și populistă de dreapta, sărbătorește victoria. La alegerile locale în trei state federale aceasta a învins mai multe dintre partidele tradiționale și a devenit cea de-a treia forță politică în cele două regiuni, iar în estul Saxoniei-Anhalt s-a situat pe poziția a doua. Reușita acestuia este evidentă. Ceva se schimbă în casa europeană, mai ales, dacă acest ceva se întîmplă în Germania.

Evenimente similare au avut loc la sfîrșitul anului trecut în Franța. Ziarele franceze, de la conservatorul "Le Figaro" pînă la cel comunist "L'Humanite" au evaluat ceea ce se întîmplă într-un singur cuvînt: șoc. "Frontul Național" (FN) radical de dreapta a cîștigat 28 la sută din voturi. Acesta este cel mai bun rezultat din istoria sa. Lagărul conservator, condus de fostul președinte Nicolas Sarkozy, a luat 27 la sută. Socialiștii aflați la guvernare s-au situat pe locul al treilea, cu 23,5 la sută.

În încheierea articolului, țin să menționez următoarele: ni se spune astăzi că progresul și evoluția lumii determină dezvoltarea lumii și civilizațiilor, dar acest lucru e ciudat. Potrivit legilor logicii există cauză și există consecință. Conform teoriei evoluției, în cadrul consecinței trebuie să fie ceva ce nu este în cauză. Numai atunci este posibilă evoluția. Dar ce avem la acest moment în viața politică a Europei? Motivul principal este realitatea europeană și societatea europeană, care depinde de ea, iar ceea ce avem în consecință: sînt migranții din Asia și Africa. Răspundeți la întrebarea: ce ar trebui să aducă acești susținător ai fundamentalismului și modului asiatic de producție, pentru ca Europa să progreseze? Nici în plan politic, nici economic, nici umanitar, nici moral acești migranți nu pot da nimic de valoare și progresiv Europei. Noi ținem minte Crăciunul la Köln, violurile și jafurile în masă. Exploziile în Belgia și teroarea din Franța. Poate cineva are nevoie de așa ceva la Varșovia și București? Eu cred că nu. Noi nu avem nevoie de un astfel de progres. Dar cui îi este aceasta convenabil? Poate de un asemenea progres are nevoie așa-numita "lume din spatele scenei", care conduce după principiul roman vechi:"divizează și stăpînește"?

Gîndiți-vă încotro ne duce această "lume din spatele scenei". În cazul în care un asemenea scenariu i-a fost oferit înfloritoarei Europe, atunci ce li se pregătește altor regiuni ale lumii? Putem face doar teorii și să încercăm să înțelegem mentalitatea acestei hidre politice. Planurile acestei "lumi din spatele scenei" sînt o enigmă. Dar putem face o anumită concluzie în baza celor expuse mai sus. Ceea ce se întîmplă astăzi în Europa și la ce reacționează în mod atît de exagerat unele elite naționale: nu este evoluție și progres, este un haos total, bine gîndit și făcut cu mîna omului. Dacă nu ne dorim o astfel de dezvoltare și un asemenea viitor pentru noi înșine și pentru urmașii noștri, atunci toate forțele sănătoase trebuie să sprijine acele forțe politice care se opun acestui haos creat cu propriile mîini, împotriva distrugerii și degradării de mai departe a bătrînei Europe.

Veaceslav Matveev