29 may 2024, 18:00 Kaleidoscope 1106

Frumusețea artificială, sau La ce bun așa de multe operații plastice?

În doar patru ani – 2017 - 2021 – numărul operațiilor plastice chirurgicale și nechirurgicale a sporit în lume cu 41,3%. În a. 2022 cu încă 11,2%. În acel an cca 38 mln. de persoane au apelat la chirurgii plasticieni. Deocamdată, organizațiile profesionale nu oferă date mai recente, dar și cele existente arată: ponderea chirurgiei estetice în raport cu intervențiile reconstructive este în creștere constantă. În Moldova acest raport este deja de 40/60.

O mare deosebire

În chirurgia plastică, termenul «plastic» provine din greacă, рlastikos, ceea ce în traducere înseamnă «a forma» sau «formă». Iar chirurgia plastică în sine are două direcții: reconstructivă și estetică. Prima include plastica oricărei părți a corpului ca necesitate rezultată dintr-un accident, boală sau malformații congenitale. A doua, supranumită și chirurgie cosmetică, presupune transformarea estetică a corpului pentru a-i îmbunătăți aspectul.

De cele mai multe ori, indicațiile medicale determină intervențiile chirurgicale reconstructive, adesea ele figurează în lista serviciilor garantate de asigurările de sănătate. Anume această zonă a chirurgiei plastice are o istorie seculară cu adevărat glorioasă.

E dificil să credem, dar încă în antichitate savantul roman Aulus Cornelius Celsus a reconstruit urechile, buzele și nasul. Descrierile corespunzătoare le găsim în lucrarea sa «De Medicina». În enciclopedia medicală «Synagogue Medicae», alcătuită în perioada Bizanțului, un șir întreg de capitole este consacrat metodelor de reconstruire și înlăturare a deformațiilor feței. Pe atunci (dar și mult după) la asemenea intervenții medicale se apela doar în cazurile unei necesități vitale.

În sec. XV operații plastice efectuau chirurgul italian Antonio Branca, medicul german Heinrich von Pfolspeindt și Şerefeddin Sabuncuoğlu, care a trăit în Imperiul Otoman, autorul «Imperial Surgery» în care, printre altele, au fost abordate așa subiecte ca plastica pleoapelor și … ginecomastia (mărirea glandelor mamare la bărbați).

În sec. XVIII a fost însușită transplantarea țesuturilor. Aceasta se făcea conform «Metodei indiene», născocite în India antică în sec. VIII î.e.n. (!) și descrise în revista Gentleman’s Magazine of Calcutta în a. 1794. Peste aproape un secol, metoda a fost dezvoltată de doi medici francezi – Jean Casimir Felix Guyon din Paris și Jacques-Louis Reverdin din Geneva. Iar în a. 1904 medicul din SUA William Stewart Halstead a publicat The Training of a Surgeon, lucrarea care a devenit baza programelor de studii în chirurgia plastică modernă.

Însă boom-ul în dezvoltarea chirurgiei plastice a început după primul război mondial. Numărul soldaților răniți era de neimaginat la acea vreme, iar acest lucru a determinat introducerea de noi practici chirurgicale. A mai existat un factor: în timpul operațiilor pacienților li se transfuza propriul lor sînge, ceea ce ajuta țesuturilor transplantate să se prindă. În plus, în această perioadă au pășit mult înainte anestezia și profilaxia antiinflamatoare .

Cea mai bună reclamă pentru noua direcție medicală a fost societatea British Guinea Pig, care a unit piloții britanici care au suferit o intervenție chirurgicală după ce au primit arsuri în luptele din cel de-al Doilea Război Mondial. Această societate a devenit primul în lume grup de sprijin pentru pacienți și este activă și astăzi.

În a.1946 a apărut primul număr al revistei științifice Journal of Plastic and Reconstructive Surgery, și în următoarele decenii oamenilor tot mai mult li se părea că schimbarea exteriorului cu ajutorul operațiilor plastice modifică imaginea propriului «eu» și contribuie la obținerea succesului în viață. Chirurgia plastică modernă a început să prospere. Vedetele din sport, cinematografie, muzica-pop făceau cozi la clinicile de frumusețe, și asta înainte de a. 1967, în care Thomas Cronin a inventat implanturile mamare din silicon . Azi chirurgia plastică a devenit accesibilă maselor largi și tot mai rar este percepută de oameni, în special de doamne, ca un domeniu al medicinei ce oferă posibilitatea de a trăi o viață normală, și tot mai des - ca bilet de intrare în lumea succesului și a bunăstării.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.