25 march 2023, 11:00 Celebrities 1311

Olesea Guler, pediatrul pentru care un loc mai frumos decît acasă nu există

Astăzi, cunoaștem povestea medicului pediatru Olesea Guler, care, de peste 13 ani, consultă cu grijă micii pacienți.

Vedeți mai jos varianta scrisă a interviului:

- Salutare, prieteni și bine v-am găsit la o nouă ediție a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Astăzi, sîntem oaspeții medicului pediatru Olesea Guler, cea care tratează cu grijă fiecare mic pacient care intră pe ușa cabinetului său. Bună ziua și bine v-am găsit la locul de muncă!

- Bună ziua! V-am așteptat cu mare drag!

- Cum sînteți? Solicitată, în această perioadă?

- Sînt solicitată, dar nu atît de mult cum a fost la sfîrșitul anului 2022, pentru că a fost o perioadă destul de dificilă atît pentru noi, doctorii, cît și pentru micii pacienți și părinții lor.

- Totuși, vedem la știri încă informații precum că virozele nu au plecat. Cît de aglomerat vă este programul acum?

- Într-adevăr, virozele încă sînt cu noi, și cu copiii, și cu maturii, dar facem față. Lucrurile nu sînt atît de dificile?

- Dar cum le facem față?

- Ca de fiecare dată, cu multă răbdare. Venim în ajutorul micilor pacienți, să le oferim toată atenția, un tratament corect.

- Părinții deseori se întreabă de ce copiii se îmbolnăvesc atît de repede, mai ales cei care frecventează grădinița, școala. Cum le explicați d-stră părinților care vin cu cei mici la cabinet? Ce sfaturi le oferiți, ca să lase virușii cît mai departe?

- Încerc să-i înțeleg și să-i ajut cu sfaturi, dar le și explic că copilul are un organism total diferit de cel al unui adult și imunitatea copilului trebuie să parcurgă anumite etape pentru a ajunge ca cea a adultului și e nevoie de răbdare. Sînt perioade de risc, cînd copilul mai mic poate să facă mai multe infecții respiratorii decît copilul mai mare. După ce trecem de aceste perioade, care se întîmplă în viața și imunitatea copilului, am scăpat și sînt toți fericiți.

- Este școala sau grădinița de vină aici? Pentru că de multe ori auzim fraza „L-am dus la grădiniță și peste două zile iarăși e bolnav”.

- Nu este de vină școala sau grădinița, dar în sezonul toamnă-iarnă-primăvară, cînd crește incidența de infecții respiratorii, în special, viral acute, pentru că ele predomină 80% și copilul se află mai tot timpul într-o colectivitate, într-un spațiu închis, mai puțin timp petrece în aer liber. Clar că riscul este cu mult mai mare să contacteze anume în acel grup o infecție respiratorie acută.

- De cîte ori pe an este normal ca un copil să se îmbolnăvească?

- În mediu, îmbolnăvirile de 6-8 ori pe an, grupul de vîrstă 2-7 ani, este normal.

- Și cînd recurgem la antibiotic? Doar la recomandarea medicului, evident, dar în ce situații anume? Pentru că nu putem oferi copilului tratament cu antibiotic de 6-8 ori pe an.

- Da, eu vorbesc acum despre infecțiile respiratorii virale acute pe parcursul unui an. Indicăm antibiotic atunci cînd aceste infecții respiratorii virale acute, cauzate de un virus, se complică cu o infecție bacteriană și atunci avem așa situații cînd copilul dezvoltă otită medie acută, bronhopneumonie și atunci, conform datelor clinice, analizelor de laborator, dacă stabilim suprapunerea de infecție bacteriană, doar atunci indicăm antibiotic.

- E din cauza faptului că poate părinții vin prea tîrziu cu cei mici la cabinet sau așa a trebuit să se întîmple, să evolueze boala?

- Mai rar sînt părinți care vin prea tîrziu.

- Acum, sînt mai responsabili?

- Da, sînt responsabili și uneori prea responsabili, vin la primele simptome de boală. Nu e rău acest lucru, dar ei vin mai mult pentru confortul lor psiho-emoțional, ca să știe că sînt corecți, că procedează corect.

- Mai ales că au încredere în medicul la care vin.

- Da, dacă le zice doctorul că nu e grav și să stea liniștiți, atunci ei pleacă mulțumiți și încrezuți că fac totul corect.

- Dar cînd le recomandați părinților să vină la cabinet? Iată copilul face febră prima zi, are alte simptome pe lîngă febră... În a cîta zi sau la ce simptome le recomandați să vină?

- Dacă să vorbim despre simptomul febrei, se întîmplă ca cel mic să aibă febră în primele zile de boală și nu mai are alte simptome. Atunci, recomand supravegherea la domiciliu. Să rămînă acasă atunci cînd au febra sub 39 grade Celsius la copil. Cînd febra este mai mare de 39 de grade, atunci este recomandat să vină la cabinet și atunci cînd întîmpină greutăți la scăderea febrei. La fel, cînd copilul prezintă o tuse chinuitoare, frecventă, care-i afectează activitatea zilnică, somnul, atunci nu mai așteptăm 2-3 zile, dar venim imediat la consultul medicului. Dacă copilul are dificultăți de respirație, îngreunată, atunci din nou recomand să se adreseze la cabinetul doctorului. Dacă copilul refuză să mănînce, dacă este alimentat la sîn și refuză sînul mamei - să vină imediat. Dacă este un copil mai mare și nu bea, nu mănîncă - să vină cît mai curînd. Dacă are o durere acută la care mama nu înțelege locația sau dacă ar fi o durere acută de ureche - la fel, nu așteptăm, venim imediat. Sau dacă copilul are o stare de somnolență exprimată, este apatic - la fel. Acestea sînt toate semne de pericol și atunci trebuie să apelezi cît maic urînd la medic. Iar în celelalte cazuri cînd copil face febra, are semne catarale precum rinită, îi curge nasul, durere ușoară în gît, are o tuse neînsemnată, are subfebrilitate - atunci rămîne la domiciliu și se supraveghează, se tratează simptomatic, se hidratează copilul, se alimentează adecvat, se îngrijește năsucul corespunzător. Nu este un secret, practic fiecare mămică cunoaște ce remedii poate utiliza la copilul său atunci cînd are dureri în gît, tuse neînsemnată. Aceste lucruri sînt deja cunoscute și nu prezintă o problemă. În celelalte cazuri e necesară adresarea la doctor.

- Cînd se termină perioada virușilor?

- Mai spre vară, deși vara apar alții, specifici perioadei de vară.

- D-stră de cîtă vreme consultați copii?

- Eu consult copii din 2010. Atunci am început activitatea mea nemijlocit ca medic pediatru, la cabinet.

- Cu ce impresii vin cei mici la cabinet? Vin ca la doctor sau ca la un prieten cu care se mai joacă, dacă reușesc?

- Se întîmplă de multe ori ca cei mici să asocieze medicul pediatru cu oricare alt lucrător medical. De exemplu, dacă a avut o experiență neplăcută la colectarea unei analize sau dacă merge la vaccinare, el asociază instituția medicală și doctorul cu cel care i-a provocat atunci durerea. Întîlnesc de multe ori părinți conștienți care pregătesc copilul înainte de a-l aduce la doctor, le explică ce-o să facem aici, care sînt manevrele medicale.

- Ar trebui să fim sinceri cu ei, să le spunem că la o anumită procedură i-ar putea durea sau trebuie să ascundem?

- Consider neapărat că trebuie să le vorbim deschis și trebuie de explicat de fiecare dată copilului, ce urmează să facă la cabinetul medicului.

- Vă place ceea ce faceți?

- Ador ceea ce fac!

- Vă văd ochii sclipind și asta înseamnă că lucrați cu pasiune. Credeți că ați putea face ceea ce faceți astăzi în altă parte, și nu în R. Moldova?

- Am avut așa ocazie, fiind absolventă, în 1998. Pe atunci, nu erau liceele, nu se susținea bacalaureatul. Eu, absolvind o școală medie, fără bacalaureat, am avut ocazia să merg la studii în România și la un moment dat eram foarte entuziasmată că mi s-a ivit o astfel de oportunitate, dar era o o condiție pe care trebuia să o îndeplinesc - să iau un an pregătitor, să susțin examenul de bacalaureat și după care urma să fiu înmatriculată la facultate și eu încă din școală îmi doream foarte mult să devin medic. Mama așa mi-a insuflat destul de subtil această dragoste față de medicină și mă vedeam mereu studentă la Universitatea de Medicină „Nicolae Testemințanu”. Atunci, fiind un copil de 17 ani, am analizat lucrurile și am decis că nu voi merge la facultate în România, dar decid să rămîn aici, în Chișinău, și mi-am luat toate actele de la ministerul Educației și am depus la Universitaeta de Medicină din Chișinău. Am susținut examene de intrare, în România nu trebuia să susțin examene, le-amsusținut cu brio. Eram foarte bucuroasă, fericită și împlinită că eu am reușit.

- N-ați regretat că ați făcut atunci un pas înapoi?

- N-am regretat niciodată. Uneori copiii mă întreabă dacă nu-mi pare rău, pentru că acum România e parte a UE, acolo sînt salarii mai mari și poate aș fi avut și eu o altă șansă mai bună, să mă angajez la un serviciu mai bine plătit. Eu nu regret, pentru că consider că nu este în capul mesei banul. În schimb, eu sînt împlinită aici, în țară, nu doar ca medic, dar și ca om, ca femeie, pentru că aici mi-am făcut mulți prieteni, persoane care au un loc important în viața mea. De fiecare dată, mă emoționez cînd vorbesc despre asta. Dacă nu erau ei, poate nu eram eu cea care sînt astăzi.

- La ce sau la cine nu ați putea renunța astăzi?

- La familia mea.

- Cu jobul cred că v-ați descurca și în altă parte, la cît de bun specialist sînteți.

- Cred că da.

- Cum vă vedeți peste 10 ani? V-ați imaginat un loc anume unde v-ați afla?

- Dacă mă întrebai cu 10 ani în urmă, cu siguranță ziceam că nu mă văd în RM, dar la moment pot spune cu mîna pe inimă că mă văd aici, pentru că sînt împlinită aici și am obținut tot ce mi-am dorit în plan profesional, dar și personal. Urmează să-mi realizez un vis. E un mic secret pe care o să-l dezvălui aici. Îmi place foarte mult domeniul nutriției. În pediatrie, la moment, cu părere de rău, nu sînt specialiști în nutriție pediatrică și eu o să depun maxim efort ca să fac cursuri în nutriție și să devin un nutriționist pediatru de cel mai înalt nivel, pentru că copiii noștri au nevoie de un asemenea serviciu, văd eu din consultațiile pe care le ofer. Sînt destul de multe probleme la acest capitol și copiii trebuie ajutați într-un mod profesionist, la cel mai înalt nivel. Asta îmi doresc să realizez în 2023.

- Să-i învățați pe cei mici ce, cînd și cum să mănînce.

- Da, și dacă au și patologii ale aparatului digestiv și implică o dietă aparte, recomandări speciale în alimentație, atunci eu o să mă implic în totalitate.

- Vă doresc succes! La sigur o să vă reușească, dacă vă doriți atît de mult. Ați pomenit ceva mai devreme că vă simțiți bine acasă, aici, în R. Moldova. Cît de mult timp aveți la dispoziție ca să călătoriți prin țară.

- Nu prea am călătorit pînă pe la vîrsta de 35 de ani. Mai mult am investit în mine, ca specialist. Am mers la diverse conferințe, congrese și-n țară și-n afara țării. Chir și cu familia pot spune că nu prea am avut ieșiri, vacanțe numeroase, dar recuperăm. De cîțiva ani, mergem împreună, călătorim, vedem locuri frumoase și ne place foarte mult ceea ce facem împreună.

- Cum vă încărcați bateriile după o zi extenuantă?

- Eu am mai zis, dar repet că vin la lucru și îmi fac meseria din plăcere. Respectiv, foarte rar mă epuizez. Se întîmplă acest lucru atunci cînd am foarte multe consultații sau pacienți complicați. Asta mă epuizează, dar nu resimt în acea măsură epuizarea, pentru că am colegi cu care îmi împart emoțiile și chiar acea epuizare. Atunci cînd comunicăm, cînd ne spunem unul altuia oful, durerea, cumva te simți mai ușurată și mai bine. Eu, în spitalul în care activez, îmi fac meseria din plăcere, dar am și o echipă și colegi care mereu mă susțin. Ne susținem r4eciproc și asta foarte mult contează.

- Deci, fraza „la lucru ca la sărbătoare” e valabilă și în cazul d-stră. Discutînd în continuare, aș vrea să vă întreb de vă lipsește acum și ați dori să aveți?

- Nu știu dacă îmi lipsește ceva. Am absolut tot.

- Sînteți o fire care se mulțumește cu ceea ce are, cu puțin? Se bucură din lucruri mărunte?

- Cred că așa e și normal. Să găsești frumosul și emoțiile în tot ce te înconjoară, pentru că dacă e altfel, atunci nu știu dacă viața îți aduce plăcere și mereu ești nemulțumită.

- De ce pentru d-stră nicăieri nu-i ca acasă?

- Acasă, pentru mine, înseamnă copiii mei, părinții mei, persoanele dragi sufletului meu. De cîte ori plec undeva și cînd revin, energia pe care o simt în casa mea, în țara mea, mă face să fiu fericită și împlinită.

- Eu vă urez să fiți fericită și împlinită și în continuare și la următoarea întrevedere, consultație poate, să vă văd radiind la fel ca astăzi!

- Mulțumesc mult!

- Cu mare drag!

Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. în cazul în care doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email acasa@noi.md sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.