11 december 2017, 09:30 Moldovan reality 5418

Cum sînt prostiți consumatorii

Anghelina Taran

Specialiștii bat alarma cu privire la calitatea mărfurilor și serviciilor în Moldova

Cele mai multe mărfuri și servicii de pe piața noastră nu sînt certificate. Deosebit de jalnică este situația importurilor. Țara noastră a devenit o groapă de gunoi plină cu mărfuri necalitative. În prezent, statul nu poate (nu e capabil) să garanteze calitatea mărfurilor cumpărate și utilizate de noi. El a trecut această responsabilitate pe seama producătorilor și importatorilor.

Legile adesea nu se respectă

Constituția le garantează însă cetățenilor Moldovei dreptul la produse alimentare și obiecte de uz casnic sigure, precum și accesul liber la informația veridică privind calitatea acestora. Și Legea privind drepturile consumatorilor obligă producătorii   «să livreze pe piață numai produse sigure, însoțite de certificate de conformitate».

Documentul este eliberat de organul independent acreditat și confirmă faptul că produsul a trecut procedura de certificare a conformității în baza testelor de laborator (în acest scop expertul alege probele personal) și că la acel moment acesta corespundea cerințelor unui act normativ (este specificat actul concret). Din păcate, legile Moldovei adesea nu sînt respectate, iar cel mai trist e faptul că statul nu cere respectarea lor. Adică, pe piață nimeresc produse neverificate și oamenii noștri nu sînt deloc protejați de mărfurile necalitative sau chiar periculoase pentru sănătate.

Dacă le cereți vînzătorilor să vă prezinte certificatul de conformitate al mărfii, de cele mai multe ori veți vedea un certificat al calității, eliberat de producător. Denumirile documentelor se aseamănă, ceea ce îl poate înșela pe consumatorul neexperimentat. Căci de bună seamă nici un producător nu va scrie, că marfa lui este de calitate proastă. De fapt, un asemenea ”certificat al calității” este emis în scopuri publicitare, el nu conține nici o ștampilă, nici o semnătură și acolo nu este indicat faptul că furnizorul poartă o anumită răspundere.     

«Îmbunătățind», au înrăutățit

Este straniu, că la capitolul protecției cetățenilor săi, statul nostru a mers nu pe calea îmbunătățirii, ci pe cea a înrăutățirii. În anul 2003 Parlamentul a adoptat Legea privind evaluarea conformității, care a intrat în vigoare la 1 decembrie, 2004. Ea obliga Guvernul să aprobe Lista produselor, care fac obiectul certificării de conformitate obligatorii în domeniul reglementat, lucru care a și fost făcut. Lista a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, dar a fost anulată în noiembrie 2011. Aceasta conținea circa 300 denumiri de mărfuri.

Dar noi am mers pe calea ”europeană” – «armonizînd» standardele noastre cu directivele UE. Aceasta nu înseamnă, că trebuie să le copiem orbește, fără a ține cont de specificul local, inclusiv de mentalitatea cetățenilor noștri. Chiar și în țările UE legislația diferă, deși ele se conduc de aceleași directive.

Conform datelor din 10 octombrie, 2017 în Moldova activează 25 407 standarde naționale, 17 370 standarde europene împrumutate și 3054 standarde internaționale împrumutate. Și scopul strategic al Organului Național de Standardizare - Institutul Moldovenesc de Standardizare este să sporească cota-parte a standardelor europene și internaționale, aprobate ca fiind moldovenești, îndeosebi a celor ce țin de actele normative enumerate în anexa XVI DCFTA – Acordul privind zona de liber schimb aprofundat și cuprinzător (parte componentă a Acordului de Asociere Moldova-UE).

Pentru anul 2017 această instituție intenționează să aprobe 3000 de standarde internaționale noi și să anuleze 1500 standarde moldovenești, care le contrazic. Adică, standarde proprii nimeni nici nu intenționează să elaboreze. Conform Legii privind standardizarea, elaborarea, modificarea, verificarea periodică și revizuirea standardelor moldovenești este sarcina comitetelor tehnice de standardizare, create în diverse ramuri ale economiei naționale.

Specialiștii, care au muncit în sistemul de standardizare anterior spun, că de fapt nu are cine să elaboreze standarde proprii. În vremurile sovietice existau circa 120 Institute științifice și de cercetare în această ramură, iar procesul standardizării era, în general, dirijat de Comitetul de Stat pentru Standardizare, cu drept de minister. În prezent, asemenea institute științifice și de cercetare pot fi numărate pe degete, iar despre un organ cum era «Gosstandart» s-a uitat demult.

Dar faptul că în țara noastră sînt 45831 standarde valabile a sporit calitatea produselor de pe piață, să zicem, comparativ cu anii în care funcționa sistemul sovietic ”învechit”? Probabil că fiecare dintre acei care au trăit în acele timpuri le ține minte și va spune, că a scăzut calitatea mărfurilor, îndeosebi a celor de import. Pe atunci exista un control riguros al calității, care în prezent aproape că lipsește.