09 december 2015, 11:50 Moldovan reality 4959

Voința poporului este temelia puterii de stat. Dar, se pare, nu întotdeauna

Poporul alege Parlamentul, care alege și numește președintele și guvernul. În acest caz, de ce poporul nu este în drept să ceară demisia Parlamentului, Președintelui, Guvernului, guvernatorului Băncii Naționale și altor șefi? Poporul are competențele și dreptul de a cere de la administrația de TOATE nivelurile să plece din funcție.

Autoritățile, șefii de toate nivelurile trebuie să caute drepturile, responsabilitățile și obligațiile nu în regulamentele departamentale, ci în CONSTITUȚIE! Iar pentru cei care încă nu au însușit LEGEA SUPREMĂ, amintesc că în articolul 38 se spune că „voința poporului este baza puterii de stat". A ÎNTREGII PUTERI!!!

Pentru a cere demisia cuiva, poporul nu trebuie să facă trimitere la vreun regulament departamental, el nu are nevoie de asta. Însă reprezentanții ramurilor puterii, nu știu de ce, repetă insistent și permanent poporului că ei au regulamentele lor.

Ieri, președintele țării a anunțat oficial că el nu este de acord cu cerințele protestatarilor și nu va demisiona benevol.

Astăzi, dezacordul față de revendicările protestatarilor de a demisiona la cerința poporului și l-au exprimat oficial premierul și președintele Parlamentului. Ei fac trimitere la unele regulamente, în baza cărora au fost numiți, aleși și ar putea fi scoși din funcție.

Întru justificarea sa, premierul a comunicat în cadrul conferinței de presă despre rezultatele activității noului guvern timp de 6 săptămîni de la desemnare. Despre faptul că demisia ar putea avea consecințe negative în sistem. Desigur, termenul nu e mare, însă deja există unele rezultate palpabile. Pe care el le-a numit. Nu este clar doar termenul – 6 săptămîni. Aproape ca la femeile însărcinate, cînd sînt calculate săptămînile. Ce-i drept, grație jurnaliștilor, greșeala a fost înlăturată rapid – ei au calculat că 6 săptămîni înseamnă 42 de zile (!), adică, aproape jumătate din termenul în care șefii raportează tradițional despre activitatea sa.

Și din nou despre drepturi și obligații. În alocuțiunea sa de astăzi premierul a spus că Guvernul garantează și susține dreptul la întruniri în piață, însă el consideră că cetățenii sînt obligați să respecte limitele constituționale (anume limitele, a spus el). El a căzut de acord să discute orice scenarii propuse de protestatari, în afara demisiei, precum și a propus crearea unei comisii care să examineze revendicările manifestanților și va propune soluții.

La rîndul lor, reprezentanții poporului i-au amintit că demisia se află pe ultima sută de metri și că cererea de demisie este o metodă de a scoate țara din mîinile oligarhilor, care stau în spatele actualei puteri. Că nimeni nu pune problema alegerilor anticipate. Nu a fost susținută propunerea premierului privind crearea comisiilor, deoarece astfel autoritățile încearcă să tergiverseze îndeplinirea cerințelor protestatarilor, așa cum s-a întîmplat la protestele anterioare.

Asemenea comisii au fost create și în 2009. Și astăzi se știe cine a profitat de rezultatele activității acelor comisii. Conform Constituției, candidatura premierului este propusă de președinte, dar nu de alianță. Și funcțiile în guvern trebuie partajate de premier, dar nu de alianță.

După ce și-au expus propunerile, observațiile și nemulțumirile, cei prezenți au plecat, fără a adopta vreo decizie.

La o altă întrevedere, care a avut loc tot astăzi, în a patra zi de la înaintarea revendicărilor de către protestatari, deja și președintele Parlamentului, Andrian Candu, a dat asigurări că procedura alegerii este cea mai democratică formă de alegere a organelor puterii. Însă, potrivit lui, astăzi țara se află într-o situație în care nici nu poate fi vorba de alegeri. Cu alte cuvinte, poporului i s-a mai confirmat o dată că el totuși are drepturi, însă nu pentru cazul de astăzi. În timp ce se așteaptă misiunea FMI, alegerile nu sînt oportune.

Însă a fost exprimat și un gînd corect despre faptul că, dacă poporul va avea voință (anume voință!) și va fi inițiat procesul, atunci clasa politică va fi obligată să fie de acord. Dar, a subliniat spicherul, aceasta este doar opinia lui personală, dînd de înțeles astfel că el, președintele Parlamentului, nu decide nimic singur.

Totodată, iarăși au răsunat rapoarte despre planurile de activitate a Parlamentului după vacanță. Au fost lansate promisiuni de ordin general privind reforma CNA, CNI și a fot anunțată vizita de săptămîna viitoare a unui procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție din România.

Au fost făcute promisiuni că activitatea mediului de afaceri va fi liberalizată la maximum, iar sistemul bancar va fi revizuit astfel, încît să nu să se mai repete situația din noiembrie 2014. Spicherul a promis, de asemenea, mai multă transparență în activitatea Parlamentului, cu implicarea opoziției.

Aceste promisiuni amintesc de un patefon cu o singură placă, care poate fi ascultată de mai multe ori, pînă la saturație.

În contextul promisiunilor spicherului de asigurare a transparenței în activitatea Parlamentului, putem invoca doar un singur fapt. Astăzi, toate comisiile Parlamentului au afișat cu acuratețe pe pagina WEB a legislativului lista proiectelor aflate în discuție. Proiectele propriu-zise însă nu sînt plasate. Parlamentul examinează proiectele ale căror conținut, de asemenea, nu este afișat. În același timp, se încalcă grav legea privind transparența procesului decizional, care este obligatorie, în primul rînd, pentru Parlament. În acest caz nu este clar la ce bun sînt promisiunile privind sporirea transparenței. Ce poate fi mai mult decît NIMIC? Orice fleac.

Dumitru Barbalat