01 december 2024, 14:30 History 70016

Misterele din spatele morţii lui Ştefan cel Mare. Ce l-a ucis pe marele voievod

Voieodul Ştefan cel Mare a murit în vara anului 1504. Ştirea morţii sale a făcut înconjurul Europei şi a fost prezentată în numeroase cronici. Ceea ce rămîne învăluit în mister este adevărata cauză a morţii sale. Medicii timpului, dar şi istoricii au elaborat mai multe ipoteze.

În ziua de marţi 2 iulie 1504, la orele 16.00, marele voievod al Moldovei, Ştefan cel Mare, se stingea din viaţă la venerabila vîrstă de 71 de ani, în prezenţa boierilor şi a dregătorilor apropiaţi, a familiei, a urmaşilor săi, dar şi a medicilor care în zadar încercaseră să-i salveze viaţa. În urma sa rămînea o ţară consolidată şi amintirea unei glorii fără precedent în istoria Moldovei. "Vitejia şi succesul lui Ştefan erau renumite la popoarele vecine pentru experienţa în chestiunile militare şi faptele celebre săvîrşite contra turcilor, tătarilor şi ungurilor", preciza cronicarul polonez Wapowski.

Totodată, Bonfinus, cronicarul maghiar, spunea despre Ştefan că a fost "un om foarte rafinat şi foarte fin în meşteşugul războiului", în timp ce veneţianul Mateo Muriano adăuga că "este un om foarte înţelept şi demn de mare laudă, foarte iubit de supuşi, căci e blând şi drept, foarte vigilent şi darnic". Tocmai datorită acestor calităţi, care l-au făcut pe regele Sigismund al Poloniei să-l numească pe voievodul moldav "Stephanus ille magnus"( Ştefan cel Mare), vestea morţii sale a făcut înconjurul curţilor regale ale Europei şi a fost consemnată în cronicile vremii.

Domnia lui Ştefan cel Mare a fost una glorioasă pe plan militar. A purtat 44 de campanii militare, dintre care a pierdut doar două. Majoritatea istoricilor cred că tocmai de la război i s-a tras şi moartea marelui voievod. Mai precis, o rană care nu s-a vindecat complet şi s-a redeschis către anii bătrîneţii. Rana ar fi căpătat-o după un asediu nereuşit din anii tinereţii. Este vorba despre campania din vara lui 1462 pentru cucerirea cetăţii Chilia, aflată în stăpînirea Ţării Româneşti, pe tronul căreia se afla Vlad Ţepeş.

De aceeaşi părere este şi Ştefan Gorovei, reputatul medievist ieşean, specialist în epoca ştefaniană. "O rană veche dobîndită la primul asediu al Chiliei, în 1462, nevindecată de toţi medicii chemaţi la curtea din Suceava şi agravată odată cu scurgerea anilor, l-au dus, în cele din urmă, în mormînt", apreciază istoricul, în cartea sa "Muşatinii". Mai mult, circulau o serie de legende care atestau că rana lui Ştefan s-a redeschis la bătrîneţe în urma unui accident. Prezent în 1502 în Pocuţia, calul bătrînului voievod ar fi alunecat pe o zonă de drum cu piatră pavată şi ar fi căzut cu tot cu ilustrul călăreţ. Nu se ştie, însă, dacă există vreo urmă de adevăr în această poveste. Cum, de altfel, un mister rămâne şi poziţionarea răniii la ce picior. Nu se ştie nici din ce cauză nu se închidea rana, de aproape 42 de ani, şi nici cum a provocat mai exact moartea voievodului.

Totodată, există şi alte opinii. De exemplu, majoritatea cronicilor medievale care vorbesc de starea de sănătate a bătrînului voievod amintesc că era măcinat de o boală grea şi sîcîitoare. "Arată bine la trup pentru vîrsta sa, dacă această meteahnă nu l-ar fi chinuit, dar sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-i aduc o uşurare, după cît pot să-mi dau seama acuma la început", scria, la 7 decembrie 1502, Matteo Muriano, medicul trimis de Signioria Veneţiei să-l trateze pe voievodul moldovean.

O altă ipoteză avansată este cea a asasinatului, cu toate că nu are niciun fel de acoperire documentară. Insistenţa lui Ştefan cel Mare de a solicita în permanenţă doar medici veneţieni ridică, însă, semne de întrebare. Se presupune că Ştefan nu ar fi avut încredere în medicii aduşi de boieri şi nici măcar de familie. Şi asta în condiţiile în care gloriosul voievod ajunsese un bătrân foarte bolnav, imobilizat la pat şi care vedea cum boierii s-au împărţit deja în tabere care susţineau un moştenitor sau altul şi care, bineînţeles, le-ar fi servit cel mai bine interesele. Cît trăia bătrânul Ştefan, moştenitorul propus şi ataşat la domnie era Bogdan al III lea cel Chior şi era susţinut de o tabără boierească. De cealaltă parte, erau boierii care doreau ca voievod pe Ştefan, un pretendent aflat la curtea sultanului, şi care aşteaptau să moară gloriosul voievod pentru a-şi aduce pe tronul Moldovei favoritul. În aceste condiţii, Ştefan solicita cu încăpăţînare medici veneţieni. "În 1502, se constată că venise la Suceava un doctor veneţian, Matei Muriano. Ştefan suferea acum şi de podagră sau gută.