Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj
Fiecare revoluţie trebuie să nască un adevăr pe lume, şi fiecare criză prin care a trecut omenirea a produs un bine sau germenul unui bine, dar nimic până acum nu a putut să desfiinţeze falsul patriotism.
Falsul patriotism este masca egoismului în timpurile de tulburare. Aceia care speculă libertăţile popoarelor, care nu au alte principii decât interesul personal, alt Dumnezeu decât pe sine însuşi, altă profesie de credinţă decât noi prin noi şi pentru noi; aceia care nu cred nici în popor, nici în libertate, nici în sacrificiuri, nici în devotament, se acoperă cu haina patriotismului în zile de lupte, în zilele cele mari ale popoarelor. Ei par că fac sacrificiuri, dar nu sacrifică nimica, ci pun la dobândă.
*
Frazele sunătoare ale acelor ce grăiesc mult ascund adeseori precugetări urâcioase. Adevăraţii oameni ai poporului, aceia care gândesc ca dânsul, vorbesc puţin, lucrează cât pot şi plâng, când alţii tot grăiesc! Poporul suferă şi geme, poporul lucrează, poporul nu grăieşte decât prin tăcerea lui.
Când adevăraţii oameni ai poporului au grăit şi cu umărul poporului au răsturnat o lege despotică, un rege, o instituţie nedreaptă, falşii patrioţi se îndeasă la paradă, apucă partea cea mai mare... şi atunci devin lucruri neauzite, de care naţiile se ruşinează mai pe urmă.
*
Sub cuvânt de adevăr şi de bine comun, falşii patrioţi sună în toate părţile, şi în sânul gloatelor se găsesc oameni buni, însă slabi la minte, care se exaltă la vorbele lor, se răspândesc prin ţară şi tulbură conştiinţa concetăţenilor.
Gloatele sunt îndurătoare, căci ele simt puterea lor. Toate popoarele au asemănare între ele, căci au aceleaşi suferinţe; ele au instincturi generoase. Hulă şi blestem asupra celor ce înşeală popoarele!
*
Oamenii libertăţii sunt pentru respectul şi neviolabilitatea omului; falşii patrioţi sunt pentru măsurile de sânge, de închiziţie, de tulburare.
*
Libertatea nu poate totodată să fie binele suprem şi să sufere arbitrariul. Arbitrarul ucide libertatea, şi adeseori el se naşte din excesul libertăţii, din licenţă.
*
Adeseori aceia care strigă în contra aristocraţiei sunt nişte aristocraţi ascunşi în sdrenţele demagogiei, nişte falşi patrioţi. Aceşti aristocraţi de uliţă, de noroi, de patimă sunt cei mai aprigi duşmani ai libertăţii. Ei decretează legile de proscripţie, ei măsoară şi vând libertatea ca o marfă; ei aruncă pietre oamenilor de pace şi de onoare; ei acuză de trădare pe cine nu vrea să coboare în rândul lor.
Adevăraţii patrioţi sunt senini, căci adevărul este senin ca cerul zilelor frumoase; sunt îndurători, căci libertatea este mizericordioasă ; sunt drepţi, pentru că libertatea este însăşi dreptatea. Evanghelia este cartea libertăţii. Hristos nu a zis: "Ucideţi pe aceia care nu vor să creadă în mine"; Hristos a zis: "Cuvântul este pentru toţi acei care vor să-l asculte".
Dacă Hristos s-ar coborî astăzi pe pământ, falşii patrioţi l-ar răstigni în numele libertăţii.
*
O, libertate, tu eşti strigătul lumii, dar nu eşti încă credinţa sa!
*
Nu bunele legi, dar bunii judecători apără altarul libertăţii. Judecătorii care discută legea, aceia care gândesc la înaintări şi sunt muşcaţi de şarpele ambiţiei, aceia care consideră legea ca un mijloc folositor pentru sine sunt mai periculoşi decât plagele Egiptului.
Judecătorii care se gândesc la siguranţa societăţii, la suferinţele omenirii, la mărirea sacerdoţiului, ce sunt chemaţi a exercita, acei judecători, însemnaţi pe frunte cu degetul lui Dumnezeu, sunt adevăraţii stâlpi ai templului Dreptăţii; ei sunt gloria unei naţii.
Naţia lucrează pentru toţi, judecătorul trebuie să lucreze pentru fiecare.
*
Când judecătorii vor înţelege caracterul sacru al misiei lor, atunci numai libertatea va domni în lume! Zeul degeneră în patimă, şi patima în nedreptate. Judecătorii extraordinari, tribunalele excepţionale, puterile discreţionare etc. nu fundează libertatea, ci terorismul. Dacă sunt oameni de bună credinţă, care cred în asemenea mijloace, plângeţi-i! dar mai cu seamă plângeţi popoarele care îi suferă!
*
Terorismul naşte despotismul în numele libertăţii. Despotismul naşte o suferinţă surdă, ce deschide în inimi izvoare nesecate de ură şi de răzbunare.
*
Interesele leagă pe oameni, dar interesele trebuie să fie reciproce. Fondaţi programul libertăţii pe această bază simplă şi nu va mai exista duşmănie între naţii, nici ură între oameni. Nu ziceţi: "Fiecărui partea sa", dar ziceţi: "Tuturor aceeaşi parte!"
*
Când şefii naţiilor se vor gândi serios la fericirea popoarelor şi vor înţelege că mărimea lor adevărată consistă în binele comun, atunci ei vor fi cei dintâi care vor proclama libertatea, căci prin libertate mijloacele fiecăruia se întind, puterile-i se înzecesc, dorinţele nobile îşi iau zbor şi inimile se unesc într-o sinceră frăţie. Însă a înjosi pe unii pentru a înălţa pe alţii nu este un act conform cu principiile fraternităţii, nici cu principiile dreptăţii. Şefi ai naţiilor, judecători, patrioţi! Voi toţi, care aspiraţi a fi mari în lume, gândiţi-vă în actele voastre că nu este mai sfânt, mai simplu, mai dumnezeiesc adevăr decât acesta: Nu face altuia ceea ce n-ai voi să ţi se facă ţie!
*
Dacă aş avea să-mi fac testamentul politic, aş zice concetăţenilor mei: "O, fraţilor, alegeţi judecători buni! Opriţi birocraţia de a deveni o putere despotică; căci ea nu trebuie să fie decât servitoarea publicului care o plăteşte. Astupaţi-vă urechea la glasul falşilor patrioţi. Astfel ţara va fi scăpată de trădători şi de călăi".
*
Cu cât dobândesc experienţă prin studiul omenirii, mă conving că libertatea absolută este cu neputinţă în lume, fără o deplină transformare a neamului omenesc.
*
Printre instituţiile moderne garda naţională este una din cele mai frumoase şi totodată mai periculoase. O gardă naţională inteligentă, serioasă, lipsită de fanatism politic reprezintă siguranţa publică, ordinea, respectarea legilor, libertatea individuală şi nedependenţa patriei.
O gardă naţională neinteligentă devine instrumentul orb al falşilor patrioţi. Ea poate să puie în pericol libertăţile publice, înlocuind despotismul tronului prin despotismul uliţei.
*
Dintre toate despotismele nici unul nu e mai urât decât acel ce cată prin fereastră înăuntrul familiilor, se amestecă în afacerile private şi face a depinde siguranţa, liniştea şi chiar viaţa concetăţenilor de la protejarea indivizilor, iar nu de la scutul legilor.
*
Libertatea în mâna mulţimii este o armă cu două tăişuri.
*
Acolo unde principiul egalităţii, deşi consacrat prin lege, nu a prins încă rădăcină în moravuri, minorităţile vor fi adesea victimele majorităţilor, căci gloatele sunt mefiante (neîncrezătoare), neluminate şi lesne de a pleca urechea la minciunile şi la perfidia celor răi.
*
În aşa stare de lucruri ades libertatea este înlocuită prin brutalitate, şi egalitatea — prin silnica reducere a tot ce este mare la o măsură mică şi degratoare.
*
Lumea aspiră a se reînnoi! Cine poate însă prevedea toate daunele, toate suferinţele ce sunt rezervate lumii! Numai atunci omenirea va hălădui în bine şi în pace, când caritatea evanghelică îşi va relua locul ce i se cuvine în organizarea societăţilor.
В контексте запуска программы «Европейское село», какие насущные потребности имеются в вашем населенном пункте?
- Статус:
- Село
- Первое Упоминание:
- 1443
- Население:
- 1412 чел.
Темелеуць (Temeleuţi) – село и административный центр коммуны района Кэлэрашь. Темелеуць – единственное село в составе одноименной коммуны. Село расположено на расстоянии 22 км от города Кэлэрашь и 70 км от муниципия Кишинёв. По данным переписи 2004 года, в селе проживало 1412 человек. Первое документальное упоминание о селе Темелеуць (под названием Врабия) датировано 1443 годом.