Înainte cu bine!

Aceste cuvinte am pus eu în sfârşitul celei din urmă scrieri, în care am vorbit cu cititorii despre trecutul şi viitorul nostru, despre mişcarea noastră pentru drepturi şi lumină.

Cu aceste cuvinte am hiritisit pe toţi fraţii moldoveni cu Anul Nou, dorindu-le din adâncul inimii noroc şi izbândă în pornirile lor. I-am hiritisit pe adevăraţii moldoveni, feciorii credincioşi ai neamului lor, care s-au pus în capul mişcării ş-au urmat cu dragoste lucrul deşteptării, aducându-l pân’ la uşa anului ce s-a început.

Le-am dorit ca mişcarea, ridicarea moldovenilor din Basarabia să ajungă cât mai degrabă o mişcare a tuturor moldovenilor basarabeni.

Acum putem să zicem că noi ne-am întâlnit faţă în faţă cu cel dintâi mare lucru, care a avut să-l aducă şi care l-a adus de acuma Anul Nou.

Cu alegerile în viitoarea dumă, care fără îndoială sunt menite să aibă o însemnătate nespus şi nemăsurat de mare în soarta norodului moldovenesc.

Viitorul nostru puţin câte puţin începe a ni se deschide şi a se lămuri.

Mersul alegerilor ne va arăta cine suntem noi şi unde-i locul nostru.

Alegerile vor spune tuturor dacă suntem noi vrednici sau nu pentru viaţă.

Ele ne vor face ori oameni vii, oameni ca toţi oamenii în cel mai frumos înţeles al cuvântului, ori nişte mortăciuni fără voinţă, fără lumina minţii şi fără drepturi, nişte dobitoace, precum ar şi vrea să facă tot norodul Rusiei vechii ocârmuitori ai acestei ţări nenorocite, care în vremea de faţă, când lumina dimineţii şi a răsăritului se lăţeşte de acuma peste tot locul, încă trag înapoi, gândind să aducă noaptea iarăşi.

Bineînţeles că zadarnice sunt toate silinţele lor, zadarnice sunt toate cele ce au făcut ei în vremea de pe urmă, ca să oprească în loc mişcarea slobozitoare.

Însă dacă noi, o mână de moldoveni, care pân-acum am fost vecinic înjosiţi şi prigoniţi, într-o clipă aşa de mare, precum este asta, care-o petrecem acuma,— dacă noi în vremea de faţă vom şedea cu mâinile pe piept, fără ca să facem ceva şi fără ca să ne unim cu celealalte neamuri din Rusia în mersul lor,— apoi noi rămânem departe în urmă, singuri şi lepădaţi de toţi.

Iar dacă vom fi lepădaţi de toată omenirea, care s-a pornit să-şi caute viaţă mai bună, apoi suntem pierduţi pe totdeauna pentru viaţă, suntem un norod mort.

Vedem că zilele ce trec hotărăsc viitorul nostru.

Şi numai de la noi atârnă să facem ca aceste zile să ne pregătească în întunericul vremii viitoare o viaţă luminoasă, fără obijduiri şi fără ticăloşii. Şi tot de la noi atârnă să ne facem pe sine şi pe copiii noştri nişte robi nenorociţi şi păcătoşi mai dihai de cum am fost noi şi părinţii noştri. Dacă în vremea de astăzi ne vom pune pe lucru cu toată sârguinţa noastră, cu toate puterile sufletului nostru, atunci suntem scăpaţi.

Atunci, fără îndoială, că în dumă vor ajunge să fie aleşi numai binevoitori ai moldovenilor, iar nu nişte oameni străini pentru noi, ori nişte vânzători de neam de felul lui Cruşevan.

Iar dacă vom şedea acum degeaba şi nu vom lua nici o parte la lupta ce merge înaintea alegerilor, fiind numai privitori,— atunci nici să nu ne gândim la ceva, nici să tragem vreo nădejde.

Atuncea toate sunt trecute pentru noi.

Ştiind că vremea de faţă este de mare însemnătate, toţi în Rusia se pregătesc pentru alegeri.

Se pregăteşte şi norodul şi vrăjmaşii lui, strângându-şi şi înmulţindu-şi puterile.

Să ne pregătim dar cât de mai grabnic şi noi.

Asta am zis-o de multe ori şi o mai zicem iarăşi acum, când au sosit alegerile.

Ele vor fi o luptă mare de viaţă şi de moarte între norod şi duşmanii lui.

Şi pentru asta trebuie să ne unim şi iarăşi să ne unim nu numai între noi, ci cu celealalte neamuri din Rusia, care luptă pentru alte rânduieli în viaţă.

Unirea obştească să fie acuma cea dintâi dorinţă a noastră. Şi numai având în vedere această unire fără orişice deosebire şi îndeplinind-o vom putea birui în lupta alegerilor.

Şi numai atunci vom putea merge înainte şi cu bine.