Un vis grozav eu am visat
Şi-acum nu-l pot uita:
Că sufletul meu în păcat
Şi patimi dormita.

Viaţa repede trecea
Şi moartea-mi sta în prag
Şi tot mai scurt mi se făcea
Al zilelor şirag.

Şi vestitori de-acuma sânt
A morţii — boli, dureri,
Ş-al viitorului mormânt
Simţesc eu reci suflări.

Dar păcătos, nepăsător
Sărmanul suflet stă
Şi nici un gând mântuitor
Lumină nu-i mai dă.

Ş-aşa sfârşitul m-a găsit
În dormitare grea,
De drumul morţii negătit,
Robit de viaţă rea.

Şi îngerul meu păzitor
De jalea mea plângea,
Dar plânsetul lui jelitor
L-a suflet n-ajungea...

Din somnul meu am tresărit
Cu scârbă-amară eu
Şi văd: de sufletul robit
Departe-i Dumnezeu!

Şi către suflet am strigat:
Fii treaz şi nu dormi,
Dormind în patimi şi păcat
Pe veci vei adormi.

Puţine zile ţi-au rămas
Pentru căinţa ta,
Deci, scoală şi fii treaz,
Mai mult nu dormita.

Îndreaptă-ţi mintea spre Hristos,
Dreptate şi-adevăr:
Căinţa unui păcătos
Îi sărbătoare-n cer.

Iulie 1910