În a vieţei zile scurte, de suspin şi grijă pline,
Fiilor de un părinte trai de fraţi ni se cuvine;
S-agiutăm unul pre altul sarcina a o purta,
Fiecare om nu poate să rădice partea sa;
Duşmani mii ni împresoară sub o mască ipocrită,
În o viaţă amărâtă, însă pururea dorită;
Ah, plăcerea iute fuge ca o umbră trecătoare,
Iar durerea, grija, dauna între noi sunt stătătoare.
Inima cea rătăcită, fără razim ş-agiutor.
De dorinţă vie arde, sau îngheaţă deseori.
Nime dintre noi trăit-au fără lacrimi şi durere,
Farmecele societăţii ni-aduc scurtă mângâiere.
Să nu-nveninăm dulcimea ce-n picături ni se dă,
Medeţină slabă foarte pentru pătimire grea.
Când urmează între oameni lupta cea răpuitoare,
Pare-mi-se a vede hoţii, osândiţi la închisoare,
În loc să-mblânzească soarta ce acolo i-au aruncat,
Între ii combat cu fere de care s-au ferecat.