Nu am grijă, nici îm pasă
Ca de cald sau de răcele
Să mă apere o casă,
Ori de marmoră-au nuiele;
Cuget chiar, bună femeie,
Ce prisosuri să nu ceie,
Este-odor ce nici o mare,
Peru, nici Golconda n-are.

Din un râu e mult mai bine
A bea apă cristalină
Şi a zice: Vivat, cine
Nimănuia nu s-închină,
Decât băuturi străine
A le bea din cupă fină;
Că, săracă-au luminoasă,
Ciocoia-i ticăloasă.

E frumos avea-ndrăzneală
Ş-a lupta-se cu furtună,
A străbat-orice opreală
Care-n calea ni s-adună;
Cel ce poate s-o supuie
Cătră Olimp drept se suie.

Întărit de-a mea virtute,
De a soartei râd momele,
Când săgeţile ascute,
Care nu-mi pătrund nici piele;
Dar în pace să vieze
Să nu creadă cel ce-o-nvinge,
Dacă în cumplite-obeze
Pe ambiţia nu va strânge.