Şacalo Vladimir

Şacalo Vladimir ‒ actor.

A absolvit întîi Şcoala-studio Teatrală de pe lîngă Teatrul Academic de Dramă de la Harkov, Ucraina, iar apoi GITIS-ul „A. Lunacharski” de la Moscova în anul 1973. A lucrat în calitate de actor la diverse studiouri: „A. Dovjenko” (1959-1974), „Mosfilm”, la studioul cinematografic de la Odesa, la „Moldova-film”. A jucat pe scenele teatrelor din Kiev, Grodno, Odesa. La Chișinău a fost actor al Teatrului-studio de pe lingă studioul cinematografic „Moldova-film”. S-a produs în filmele moldoveneşti începînd cu anul 1972 şi pînă în anul 1982. Pe parcursul anilor 1996-2007 a fost actor la Teatrul Academic de Dramă din Lungansk,Ucraina.

A primit titlul onorific de Artist Emerit al Ucrainei şi Artist Emerit al Abhaziei (1989).

În prezent, locuieşte în or. Jeltîie Vodî, Ucraina.

Filmografia („Moldova-film”):
Ultimul haiduc”, 1972 ‒ rol episodic,
Pe urmele fiarei”, 1976 ‒ Ivan Matiuhin,
Făt-Frumos”, 1977 ‒ fiul lui Laur-Balaur,
Cetatea”, 1978 ‒ Mikola Marcenco,
„Cuie strîmbe”, 1978 ‒ Ghiţă,
Pădurea în care niciodată nu vei intra”, 1978  ̶  episod,
Marele război mic", 1980 ‒ Borodin,
La porţile satanei”, 1980 ‒ ţăran,
„Blocnotesul nocturn”, 1981 ‒ episod,
„Trece lebăda pe apă”, 1982 ‒ episod,
Revistele televizate „Usturici”: № 4, 1977, № 11, 1978, № 27, 1981, № 28, 1981, № 37, 1982.

Filmografia (alte studiouri):
„Waterloo” (Italia, URSS), 1969 ‒ rol episodic,
„Pasărea albă marcată cu negru”, 1970 ‒ pan Leviţki,
„Pace bordeielor ‒ război palatelor”, 1970 ‒ Narkis,
„Zozulea cel cu diploma”, 1971 ‒ Griţiko Prihodiko, frizerul,
„Zahar Bercut”, 1971 ‒ rol episodic,
„A supravieţui cu orice preţ” (URSS, Iugoslavia), 1972 ‒ Buşatlia,
„Diploma dispărută”, 1972 ‒ Petro,
„La casă nouă”, 1973 ‒ rol episodic,
„Mult noroc”, 1973 ‒ Cuzima, braconier,
„Fiecare zi a vieţii”, 1973 ‒ Simion,
„Bunelul fundaşului de stînga”, 1973 ‒ rol episodic,
„Cercul alb», 1974 ‒ Centner,
„Gluga albă”, 1974 ‒ rol episodic,
„Acolo în depărtare, după rîu”, 1975 ‒ Vasea Dudari,
„Legenda lui Tell», 1976 ‒ soldat,
„Frontul de după linia frontului”, 1977 ‒ partizanul bărbos din detaşamentul „Pentru Patrie”,
„Emilian Pugaciov”, 1978 ‒ Zvonari,
„Suspectul”, 1978 ‒ rol episodic,
«Babilon ХХ», 1979 ‒ miliţianul,
„Milioanele lui Fairfax”, 1980 ‒ Artur Coock,
„Escadronul husarilor zburători”, 1980 ‒ Iacov,
„Vîltoarea”, 1980 ‒ Andrei Savkin,
„Roata istoriei”, 1981 ‒ gospodarul individual,
„Trebuie găsit şi neutralizat”, 1982 ‒ „Somnorosul”, bandit,
„Deplasarea stelară”, 1982 ‒ colhoznic,
„Capturaţi-l viu”, 1982 ‒ Micola Ţîmbaliuc,cercetaş,
„Salt neaşteptat”, 1983 ‒ salvatorul,
„Cancanul din parcul englezesc”, 1984 ‒ episod,
„Eroul romanului ei”, 1984 ‒ episod,
„Rusia la origini”, 1985 ‒ curteanul lui Iustinian,
„Dubrovski”, 1988  ‒ Arhip,
„Familia Zitarilor”, 1990 ‒ Şamşurin,
„Păiangenul”, 1992 ‒ rol episodic,
„Dafnis şi Cloe”, 1993 – Peleu,
„Ivan şi Avram” (Belarus, Franţa), 1993 ‒ rol episodic,
„Insula dragostei”, (Ucraina), 1995 ‒ tatăl Ţiei,
„Condamnarea ”, film-4, 1995 ‒ rol episodic,
„Vînt asupra oraşului” (Grecia, Rusia, Franţa), 1997 ‒  lucrătorul de teatru,
„Schimbul de noapte”, 2012 (Rusia, Ucraina, în proces de realizare) ‒ „voinicul”.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1811
Populația:
5252 locuitori

Dezghingea este un sat şi comună din UTA Găgăuzia. Dezghingea este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 15 km de municipiul Comrat și la 100 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia constituia 5252 de oameni. Satul Dezghingea a fost menționat documentar în anul 1811.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.