În 1930 la studioul cinematografic de la Odessa, cu participarea nemijlocită a absolvenţilor colegiului cinematografic şi a altor oameni de creaţie, refugiaţi din Basarabia, a fost realizat un film de ficţiune de lung metraj „Între Prut şi Nistru e linişte”. Scenariul acestui film a fost scris de Vladimir Berezinschi - originar din Căuşeni, regizorul filmului — Carl Tomschi (fost actor, originar din Bender), imaginea de Vladimir Goriţîn (Guriţă) — din Chișinău. Interpreţii rolurilor principale au fost actorii refugiaţi din Chișinău — V. Aslanov şi C. Dombrovskaia. Astfel, pelicula cinematografică „Între Prut şi Nistru e linişte” — a devenit primul film artistic, realizat de cineaşti originari din Moldova, cu folosirea materialului local şi cu subiect naţional.

În anii treizeci ai secolului al XX-lea, pentru cinematografia naţională se pregăteau specialişti şi în alte oraşe. Facultatea de operatori de la Leningrad au absolvit-o Efim Uciteli din Tiraspol şi colegul său Filip Peciul din satul Taşlîc, raionul Grigoriopol. Ambii, după absolvirea institutului, au activat în calitate de operatori la studioul de filme documentare din Leningrad, au filmat evenimentele războiului sovietico-finlandez din 1939 şi blocada Leningradului în al II-lea Război Mondial. Pentru filmările peliculei „Linia Manergheim” despre războiul cu Finlanda, Filip Peciul a fost decorat cu ordinul „Drapelul Roşu”. Alături de alţi operatori şi regizori, el a fost primul dintre moldoveni căruia i s-a decernat în martie 1941 Premiul de Stat (Stalin) din URSS. În noiembrie 1941, Filip Peciul a murit pe front. Tot în acei ani, Efim Uciteli a filmat blocada Leningradului, a participat la crearea multor pelicule documentare valoroase, iar în anii postbelici i s-a decernat titlul de Artist al poporului din URSS.

În 1938, facultatea de regie a VGIK-ului a absolvit-o pămînteanul nostru Petru Verşigora, originar din satul Severinovca, raionul Camenca. În acelaşi an, împreuna cu regizorul Gr. Gricer şi scenaristul A. Martînov, la studioul de filme documentare din Kiev au realizat filmul de lung metraj „Moldova Sovietică”. Această peliculă oglindea viaţa raioanelor de Est ale Moldovei din fosta RASSM. Pentru prima oară apar pe marele ecran actorii moldoveni — absolvenţi ai şcolii teatrale din Odessa — Domnica Darienco, Chiril Ştirbu, Ecaterina Cazimirov, Constantin Constantinov ş.a.

După formarea Republicii Unionale Moldoveneşti — RSSM, care a avut loc la 2 august 1940, viaţa cinematografică în Moldova s-a activizat considerabil. La Chișinău a fost organizat punctul de corespondenţă cinematografică, care producea periodic revistele cinematografice „Moldova Sovietică” şi se ocupa de dublarea filmelor artistice în limba moldovenească. În acea perioadă studioul „Mosfilm” se pregătea pentru lucrul asupra filmului „Cotovschi” în Moldova. Regizorii Ilie Copalin şi Iosif Poselskii au montat un film documentar de lung metraj „Pe Dunăre” în baza materialului filmat despre evenimentele din iunie 1940 din Basarabia şi Bucovina de Nord. Au fost dublate în moldoveneşte filmele: „Membrul Guvernului”, „Lenin în Octombrie” şi „Valerii Cicalov”. La dublarea acestor filme au participat actorii teatrului moldovenesc.

Războiul, început la 22 iunie 1941, a stopat acest proces rodnic de activizare a culturii naţionale, de constituire a cinematografiei moldoveneşti. Primul subiect de pe front — doborîrea unui avion militar german — a fost filmat la Chișinău, pe data de 24 iunie 1941. În timpul războiului cronica evenimentelor din Basarabia era filmată de către operatorii militari români. Aceşti operatori au realizat filmul documentar de lung metraj „Războiul sfînt” (1941) şi un scurt metraj „Majestatea sa regele Mihai I pe front” (1944). Din martie 1944, cînd frontul s-a întors pe pămîntul moldav, evenimentele din Moldova au fost filmate de către operatorii militari sovietici, veniţi aici împreună cu trupele militare. Aceiaşi operatori au filmat eliberarea oraşului Soroca la 19 martie 1944 şi eliberarea oraşului Bălţi — la 26 martie. În aceeaşi zi — la 26 martie 1944, trupele sovietice au ajuns la rîul Prut, lîngă orăşelul Sculeni, acolo a fost restabilit hotarul URSS cu România.

Destul de minuţios au fost filmate toate etapele operaţiei militare Iaşi-Chișinău — 20—24 august 1944, în urma căreia, Republica Moldova a fost eliberată în întregime de fascişti. Materialele filmate, i-au servit regizorului Leonid Varlamov la montarea unei pelicule documentare de lung metraj „Victoria la Sud”, în care au fost oglindite toate etapele eliberării Moldovei, României şi înaintarea trupelor spre ţările balcanice.

În 1944, la Chișinău a fost restabilit punctul de corespondenţă cinematografică, care activa pe lîngă guvernul republicii. Operatorii acestui punct — I. Greaznov, P. Rusinov, A. Scecutiev — au filmat o peliculă documentară cu 3 episoade „În Moldova eliberată”, unde au fost oglindiţi primii paşi ai vieţii paşnice pe meleagul moldovenesc eliberat de fascişti.

Baza tehnică ce deservea punctul cinematografic din Chișinău (developarea şi montarea peliculelor), s-a aflat mai întîi la Kiev (1945—1947), apoi la Odessa (1948-1952). Practic, la Odessa activa deja filiala specială a studioului cu un stat de specialişti (regizori, operatori, iluminatori), care avea scopul de a produce filme şi reviste cinematografice exclusiv pentru Republica Moldova. În fiecare săptămînă filiala de la Odessa producea o ediţie revistei cinematografice „Moldova Sovietică", dubla filme în limba moldovenească şi chiar filma ediţii speciale de cronică dedicate datelor marcante ale republicii. Olga Uliţcaia activa în calitate de regizor-şef la filiala de la Odessa. Operatori erau: I. Şerstiucov, L. Proscurov, I. Greaznov. Anual, din 1948 pînă în 1952, filiala producea şi cîte un film documentar de lung metraj — un anuar cinematografic ce relata evenimentele principale ale vieţii republicii.

Începînd cu anul 1950, Guvernul republicii şi Comitetul Central al Partidului Comunist din Moldova, în frunte cu Leonid Brejnev, s-a adresat de mai multe ori Guvernului din URSS şi Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice cu solicitarea de a deschide la Chișinău un studiou cinematografic republican. În 1952 dorinţa de a avea studiou propriu a fost satisfăcută.

La 26 aprilie 1952 Ministerul Cinematografiei din URSS a elaborat un ordin „Despre fondarea la Chișinău a studioului de filme documentare şi de cronică cinematografică”. În baza acestui ordin au început pregătirile propriu-zise pentru deschiderea studioului.

În termen de trei luni, la Chișinău a fost transferată toată baza materială a secţiei de filme documentare de la Odessa, precum şi oamenii de creaţie ce activau în cadrul ei. Era nevoie de mijloace tehnice suplimentare, de un sediu pentru studiou şi de locuinţe pentru cineaştii veniţi de la Odessa. Începînd cu 1 iulie 1952, studioul de la Chișinău lansează propria producţie filmică: reviste cinematografice, schiţe documentare, precum şi dublarea filmelor în moldoveneşte.

Unicul regizor al acestui studiou — Olga Uliţcaia — în acea zi la 1 iulie împlinise vîrsta de 50 de ani. Pe atunci, ea era nevoită să îndeplinească mai multe funcţii: să monteze reviste cinematografice, să filmeze schiţe documentare, să se ocupe de dublarea filmelor în limba moldovenească şi să pregătească din tineretul autohton specialişti pentru cinematografia naţională.

Cu timpul, în afară de cineaştii veniţi de la Odessa, în cadrul studioului nou, a început să se formeze un colectiv, care se completa cu specialişti autohtoni. Printre primii a fost Tudor Bocănescu - cîntăreţ de operă conform specialităţii, dar cineast de vocaţie. La început — sonoriza în calitate de crainic revistele cinematografice, mai tîrziu, după ce a dobîndit o anumită experienţă, cu ajutorul Olgăi Uliţcaia a însuşit profesia de regizor de filme documentare şi de dublare a filmelor.

Folosind aceeaşi metodă, profesiile de asistenţi de regizori, operatori, pictori au fost însuşite de mai mulţi tineri din Moldova. Cei mai talentaţi au absolvit şi şcoala superioară VGIK sau cursurile superioare de scenarişti şi regizori din Moscova.

Studioul de filme documentare din Moscova a oferit ajutor considerabil studioului nou, cînd acesta se afla la începuturi. Chişinăul a fost vizitat de mai multe ori de maeştrii filmului documentar Leonid Cristi, Iacov Blioh, Alexei Lebedev ş.a. Ei ofereau un ajutor practic cadrelor naţionale în scopul ca aceştia din urmă să însuşească într-un timp cît mai scurt meseria de cineast. Acesta era un fel de VGIK fără frecvenţă (după modelul Rabfacului anilor douăzeci), acest lucru a însemnat mult pentru pregătirea cadrelor autohtone la etapa iniţială a dezvoltării cinematografiei naţionale. În pofida faptului, că la acea etapă iniţială studioul din Chișinău avea statut de producere numai pentru filmele documentare, deja în 1955, aici a fost lansat şi un film-concert „Melodii moldoveneşti”, care a servit drept punte spre cinematografia de ficţiune. La producerea acestui film au luat parte regizorul A. Zolotniţkii (Moscova), operatorii P. Todorovsckii şi R. Vasilevskii (proaspăt absolvent al VGIK-ul). Subiectul relativ simplu al acestei pelicule, povestea despre un compozitor din Leningrad — Lebedev, care venise în Moldova cu scopul de a crea muzică pentru o rapsodie moldovenească. Rolul lui Lebedev a fost interpretat de Vladimir Strelbiţkii actor la teatrul de „A. P. Cehov” din Chișinău. Muzica pentru film a compus-o Şico Aranov (Chișinău).

Toate eforturile lui Lebedev de a compune această rapsodie suferă eşec şi în aşteptarea „inspiraţiei de creaţie” el pescuieşte pe malul Nistrului.

Prietenul său îl ajută să depăşească „criza de creaţie”. Acela era un ziarist moldovean Costică, rolul căruia a fost interpretat în film de actorul teatrului moldovenesc Petru Baracci. Jurnalistul îl aşează pe compozitor în automobilul său „Pobeda” şi ambii pornesc în călătorie prin Moldova. Lebedev face astfel cunoştinţă cu folclorul muzical din republică, cu colectivele de creaţie muzicale profesioniste şi cu cei mai talentaţi interpreţi de muzică naţională.

Filmul-concert „Melodiile moldoveneşti” s-a finisat cu concertul de gală al celor mai bune colective muzicale din republică la EREN-ul din Chișinău, la care au luat parte interpreţi de muzică clasică şi populară din ţară.

În afară de crearea filmului „Melodii moldoveneşti” şi unui şir de filme documentare de scurt metraj „Codrii” (1953), „Monumentele gloriei militare” (1955), „Pe malurile Nistrului” (1956), „Moldova noastră” (1957), studioul de filme documentare de la Chișinău a participat activ şi la crearea a două filme de ficţiune: „Andrieş” (studioul de la Kiev) şi „Leana” (studioul „Gorkii” de la Moscova), în baza materialelor scriitorilor moldoveni, cu forţe autohtone de creaţie. Povestea cinematografică „Andrieş” este o ecranizare a poveştii cu acelaşi nume de Emilian Bucov.

Regizorii acestui film S. Paradjanov şi I. Bazelean — doi tineri absolvenţi ai VGIK-ului - au debutat în Moldova. Printre interpreţii rolurilor principale se numără actorii moldoveni — Chiril Ştirbu (Păcală), Trifan Gruzin (Barbă-Cot), Eugen Ureche (Strîmbă-Lemne), Domnica Darienco (Oarba). Rolul lui Andrieş a fost interpretat de Costică Rusu, un elev din Chișinău, care în adolescenţă a devenit maestru renumit de balet şi care astăzi locuieşte în Germania.

Presa republicană a apreciat acest film la un nivel foarte înalt, numind-o peliculă „adevărat naţională”. Şi aceasta nu e o exagerare. În afară de poetul Emilian Bucov şi de actorii moldoveni, care au colaborat la crearea acestui film, mai putem numi în calitate de coregizor pe Victor Gherlac — director artistic al teatrului moldovenesc, compozitorii I. Şamo şi G. Tîrţău, dar şi personal tehnic - cîţiva asistenţi de regie, de operatori şi de scenografi.

Un alt film artistic a fost realizat de renumitul regizor rus Boris Barnet — „Leana” (la studioul „Gorkii”). Alături de dramaturgul moldovean Leonid Corneanu, la crearea scenariului acestui film au participat regizorul filmului Boris Barnet şi renumitul scenarist din Moscova Valentin Ejov. Regizorul secund al lui Boris Barnet a fost Marlen Huţiev, asistent — Leonid Gaidai, care a interpretat şi rolul lui Alioşa. Astfel, începînd cu primii săi paşi cinematografia moldovenească a deschis calea spre culmile artei filmului viitorilor maeştri ai cinematografiei sovietice S. Paradjanov, P. Todorovskii, M. Huţiev, L. Gaidai ş.a.

Pe parcursul a 5 ani studioul de filme documentare, ramura cinematografiei de nonficţiune, a creat sute de reviste cinematografice „Moldova Sovietică” zeci de schiţe documentare şi ediţii speciale - de cronică cinematografică, şi a dublat o mulţime de filme artistice, produse de mai multe studiouri din URSS.

Prin hotărîrea Consiliului de Miniştri din RSSM din 24 ianuarie 1957 studioul de filme documentare şi cronică cinematografică de la Chișinău a fost reorganizat într-un studiou de filme artistice şi documentare „Moldova-film”.