Anii şaizeci ocupă un loc deosebit în arta fostei noastre ţări — URSS. Această perioadă mai are şi altă denumire — „dezgheţul hruşciovist”. Anume atunci, după ce a fost demascat cultul personalităţii lui Stalin, în toate republicile au început să se dezvolte în ritm rapid toate artele şi literatura. Au fost retrase restricţiile pentru numeroase subiecte, care pînă atunci erau ocrotite de diferite tabuuri. A apărut povestirea scriitorului Mihail Şolohov „Soarta omului” şi ecranizarea ei realizată de Serghei Bondarciuk. Cu două filme excelente — „Balada soldatului” şi „Cerul senin”, — a debutat în cinematografia rusă Grigore Ciuhrai. Au atins o înălţime zguduitoare „Cocorii” lui Mihail Calatozov, obţinînd un „Grand-prix” la cel mai prestigios Festival cinematografic internaţional de la Cannes (Franţa).

Moldova noastră, n-a fost o excepţie a acestui proces triumfător — cinematografia făcea primii săi paşi.

Încă de pe băncile VGIK-ului studenţii Emil Loteanu şi Valeriu Gagiu debutează la studioul „Moldova-film” cu primele sale pelicule. În anul doi de facultate E. Loteanu filmează o schiţă poetică în culori „Hora mare”, iar Valeriu Gagiu — student în anul II, vine la studioul „Moldova-film” cu o ofertă de scenariu „Omul merge după soare”, pe baza căruia el, împreună cu regizorul Mihail Calic scriu un scenariu superb şi realizează un film de excepţie.

Micuţul erou al acestui film — Sandu — pornit după soare, a adus un succes nemaipomenit nu doar cinematografiei naţionale. Această peliculă a devenit un adevărat fenomen de rang unional. Şi atunci, cînd unii retrograzi partiinici au încercat să pună la îndoială calitatea artistică şi novatoare a acestui film, acuzînd autorii peliculei de formalism şi modernism, Grigore Ciuhrai, fiind Secretar al Uniunii Cineaştilor din URSS, a venit la Chișinău pentru a apăra demnitatea şi destinul omului care a pornit spre soare, destinul cinematografiei tinere din Moldova, aflată abia la începuturi.

În 1963 cu prima sa peliculă de lung metraj „Aşteptaţi-ne în zori” a debutat la „Moldova-film” Emil Loteanu. Romantismul revoluţionar al acestei pelicule poetice a cucerit inimile spectatorilor. A devenit destul de clar că în cinematografia moldovenească a apărut un regizor şi un scenarist talentat, care e în stare să creeze filme nu doar în baza materialului autohton, să se lanseze nu numai pe ecranul moldovenesc, ci chiar şi pe cel mondial. Să găsească şi să filmeze actori talentaţi, care pînă atunci n-au fost cunoscuţi publicului.

După absolvirea VGIK-ului vine la „Moldova-film” şi Valeriu Gagiu cu un scenariu nou — „Spovedaniile lui Cristian Luca”, despre un vier iscusit din Codrii Moldovei.

Acest scenariu a fost realizat de un alt regizor, venit de la VGIK — Vadim Lîsenco. Rolul lui Cristian Luca în acest film cu o denumire nouă — „Cînd pleacă cocorii” a fost interpretat de renumitul actor rus de la teatrul „Mossovet” din Moscova — Nicolai Mordvinov, tot el în timpul războiului s-a filmat în rolul lui Grigore Cotovschi în filmul cu acelaşi nume.

Împreuna cu V. Lîsenco, V. Gagiu a continuat colaborarea, de acum în calitate de coregizor, pentru crearea filmului „Gustul pîinii”, film în care pentru prima dată în arta şi literatura Moldovei au fost oglindite situaţiile tragice din viaţa satului moldovenesc din anii postbelici: distrugerea, foametea, banditismul. Începînd cu această peliculă, Valeriu Gagiu devine nu doar autor de scenarii, dar şi regizor — autor deplin al filmelor sale.

Tinerii absolvenţi ai VGIK-ului — M. Calic, E. Loteanu, V. Gagiu, V. Lîsenco, V. Derbeniov, V. Calaşnicov, V. Ciurea concurau cu colegii săi mai vîrstnici, care au venit la studioul „Moldova-film” în anii precedenţi.

Venit de la Kiev, regizorul Mihail Izrailev filmează peliculele „Vă scriu...” — ecranizarea povestirii lui Anatolii Alexin „Notiţele Elvirei” şi „Armaghedonul” (scenariul George Meniuc şi Lidia Mişcenco), iar Emil Loteanu urca spre „Poienile roşii”, descoperind în acest film poeticul şi frumuseţea celei mai vechi profesii din Moldova — munca ciobanilor.Linia lirică a acestei pelicule — dragostea dintre tînărul jurnalist Andrei Gruia şi fiica unui cioban — Ioana — a luminat parcă printr-o rază de soare această peliculă poetică.

În „Poienile roşii” spectatorul a văzut pentru prima oară pe ecranul moldovenesc talente veritabile: Svetlana Toma (Ioana), tinerii debutanţi Victor Soţchi—Voinicescu (Andrei), Grigore Grigoriu (Sava Milciu), şi Victor Ciutac (Ilie Cruntu). Ei toţi şi-au început cariera actoricească în filmele lui Emil Loteanu.

Muzica splendidă, compusă pentru acest film de Serghei Lunchevici şi Isidor Burdin, plus excelenta imagine a tinerilor operatori Ion Bolboceanu şi Vlad Ciurea au făcut această peliculă şi mai interesantă.

La Decada artei şi literaturii moldoveneşti, ce a avut loc la Moscova în mai 1960, cinematografia naţională a prezentat deja primele sale pelicule. De un succes deosebit s-a bucurat în această decadă filmul regizorului Mihail Calic „Cîntec de leagăn”, unde se povestea despre un aviator, care îşi caută fiica pierdută în învălmăşeala războiului. De asemenea au fost prioritare şi un şir de filme documentare de scurt metraj produse la „Moldova-film" de către tinerii cineaşti.

Emil Loteanu a prezentat un scurtmetraj artistic — „A fost odată un băiat” — o ecranizare a povestirii lui Ion Creangă „Amintiri din copilărie” şi o nuvelă cinematografică „Piatra, timpul, cîntecul”, ce povestea despre tinerii eroi, luptători împotriva fasciştilor în anii celui de-al doilea război mondial.

Succesele cineaştilor moldoveni către anii şaizeci au devenit mult mai vizibile. În afară de pelicula deja amintită, filmul lui V. Gagiu şi V. Lîsenco „Gustul pîinii”, căruia i-a fost decernat premiul Komsomolului din Moldova „Boris Glavan", o reuşită în cinematografia noastră a fost şi pelicula „Ultima lună de toamnă” (1965), după scenariul lui Ion Druţă, aici în calitate de regizor s-a evidenţiat operatorul Vădim Derbeniov. Rolul tatălui, în acest film, a fost interpretat de un actor de la teatrul dramatic din Leningrad — Evghenii Lebedev. Pentru jocul excelent din această peliculă, Lebedev a primit cel mai prestigios premiu al festivalului internaţional de filme din Mar del Plato (Argentina) — „Marea Cruce de Sud”.

Tot la acest festival de filme, pelicula „Ultima lună de toamnă” a fost menţionată cu prestigiosul premiu „Simpatia spectatorilor", iar la festivalul filmelor pentru copii şi tineret din Cannes (Franţa) a primit „Grand-Prix”-ul. 

Premiul doi al festivalului Unional de la Minsk (1968) a fost decernat noului film al lui Emil Loteanu „Această clipă”, ce povestea despre internaţionaliştii din Moldova, care au luptat în Spania contra fasciştilor (în timpul războiului civil 1936—1939).

Vasile Pascaru, care a venit la „Moldova-film” la mijlocul anilor '60 a debutat cu succes cu pelicula „Mariana”. Acest film era o ecranizare a povestirii unei foste cercetase P. Didîc , „Din spatele frontului" şi povestea despre partizanii sovietici ce luptau cu fasciştii în spatele frontului german.

Succese mari au obţinut în anii şaizeci şi cineaştii documentarişti. Peliculele absolvenţilor cursurilor superioare de regie şi scenaristică de la Moscova — Gheorghe Vodă — „De-ale toamnei” şi Vlad lovită — „Fîntîna”, au fost menţionate cu premiul Grand-prix la festivalul regional de filme ale celor 5 republici (Moldova, Belorusia şi ţările Baltice) — „Micul chihlimbar”.

Tot la acest festival pelicula ştiinţifico-populară a Olgăi Uliţcaia „Pas cu pas” a primit un „Grand-Prix” la acest compartiment de filme. Astfel, cinematografia moldovenească a demonstrat la festivalul din Vilnus (1966), un nivel artistic destul de înalt pentru un studiou tînăr.

După studiile la cursurile de regie de la Moscova poetul Anatol Codru a debutat cu filmul „Trînta” (1968), care avea să devină apoi unul dintre cei mai celebri documentarişti din cinematografia moldovenească.

La succesele cineaştilor moldoveni din anii şaizeci mai putem adăuga şi pelicula artistică a regizorului Alexandru Gordon — „Serghei Lazo”, filmată după scenariul scriitorului Gheorghe Malarciuc. Conducătorul artistic al acestei pelicule a fost colegul lui A. Gordon de la VGIK — tînărul Andrei Tarkovskii, care a jucat în acest film şi unul din rolurile centrale — locotenent-colonelul Bocicariov.

Aceste succese impunătoare ale colectivului de creaţie de la „Moldova-film" au fost obţinute şi datorită înaltului profesionalism al operatorilor Vadim Derbeniov, Vitalii Calaşnicov, Ion Bolboceanu, Vadim Iacovlev, Leonid Proscurov, Nicolai Harin, Vasile Boianjiu, Vlad Ciurea, Pavel Bălan, scenografilor Aurelia Roman, Stanislav Bulgacov, Vasile Covrig, Filimon Hămuraru, Anton Mater, Vlad Bulat, Constantin Bălan.

Spre sfîrşitul anilor şaizeci la „Moldova-film" s-a născut şi a început să se dezvolte vertiginos şi arta animaţiei. Acest gen de filme cu desene animate au colaborat fructuos Anton Mater, Constantin Bălan, Leonid Domin, Natalia Bodiul.

Pe parcursul acestor ani rodnici pentru filmul moldovenesc, acesta era numit ba poetic, ba film de autor, ba scriitoricesc. Adevărul e că toate aceste caracteristici sînt relevante.

În anii şaizeci arta cinematografică naţională a cunoscut o adevărată înflorire scriitorii şi dramaturgii Gheorghe Malarciuc, Serafim Saca, Vasile Vasilache, Constantin Condrea, Samson Şleahu, Vladimir Beşleagă, Aureliu Busuioc, Lidia Mişcenco, Gheorghe Meniuc, Spiridon Vangheli, Nicolae Esinencu ş.a. i—au adus un suflu şi un colorit nou, deosebit şi deşi nu erau cineaşti, au contribuit considerabil  la dezvoltarea artei cinematografice naţionale.

Părea, că deja s-au creat toate condiţiile necesare pentru colaborarea fructuoasă între toate forţele de creaţie din republică cu arta filmului, luînd în consideraţie faptul, că în acest răstimp la crearea filmelor moldoveneşti participau activ şi compozitorii renumiţi — Eugen Doga, Eduard Lazarev, Vasile Zagorschi, actorii teatrelor „Luceafărul" Ion Şcurea, Dumitru Caraciobanu, Ion Ungureanu, Ecaterina Malcoci, Eugenia Todoraşcu, Dumitru Margine, Ilie Todorov, Valentina Izbeşciuc. Actorul teatrului din Bălţi — Mihai Volontir şi al „Teatrului Naţional” — Valeriu Cupcea, Victor Ciutac, Vitalie Rusu ş.a., dar în aprilie 1970 asupra studioului „Moldova-film” s-au abătut nori negri. Prin Hotărîrea Biroului Comitetului Central al Partudului Comunist Moldovei au fost eliberaţi din funcţiile deţinute directorul studioului „Moldova-film” Leonid Mursa şi redactorul-şef al studioului Pavel Molodeanu, care ocupa pe atunci şi funcţia de secretar de partid al studioului.

Au fost scoase din circuitul republican cele mai bune filme, produse în anii şaizeci: „Gustul pîinii”, „Omul merge după soare”, „De—ale toamnei”, „Fîntîna”. A fost categoric interzisă difuzarea filmului documentar „Patria, piatră” al lui Vlad Ioviţă. Astfel, cinematografia naţională care făcea în acel timp primii săi paşi, a primit cea dintîi lovitură puternică. Climatul „dezmorţirii” a fost înlocuit cu „îngheţuri rapide”.

În fişa de evidenţa a membrului Partudului Comunist Uniunii Sovietice Leonid Mursa — fost director al studioului „Moldova-film” — a fost făcută o inscripţie dură: „mustrare aspră pentru susţinerea tendinţelor naţionaliste". Managerul talentat a fost nevoit să plece la Moscova, unde un timp a fost şomer. A fost angajat la lucru de către Grigorii Ciuhrai, pe atunci director artistic al Asociaţiei experimentale de creaţie a studioului „Mosfilm”.

Au plecat de la „Moldova-film” M. Calic şi V. Lîsenco, iar puţin mai tîrziu, şi Emil Loteanu. Practic, întreg studioul a fost decapitat, a fost lipsit de o conducere competentă, dar şi de persoanele apte să creeze filme de mare valoare.

Conducerea studioului „Moldova-film” a fost preluată de instructorul sectorului de cultură Comitetului Central al Partudului Comunist Moldovei Vasile Cuniţchi — pedagog conform studiilor la ordinul venit de sus, iar în fruntea Comitetului de Stat pentru cinematografie a fost numit Ivan Iordanov — fost prim secretar al Comitetului raional de partid din Orhei.

Noii conducători ai cinematografiei naţionale se adaptau greu la funcţiile sale necunoscute pentru ei, însă, situaţia creată în urma acestui dezastru, cerea intervenţii chibzuite şi, mai ales, imediate.

Din inerţie, se mai filmau nişte pelicule interesante la „Moldova-film", acestea din urmă fiind pregătite din timp de fosta conducere a studioului. Erau în toi pregătirile pentru filmările „Lăutarilor” a regizorului Emil Loteanu, dar şi filmările peliculei istorico-biografice „Dimitrie Cantemir” (regizori V. lovită şi V. Calaşnicov), dedicată aniversării a 300 ani de la naşterea domnitorului Moldovei, savant eminent şi filozof. Scenariul acestui film a fost scris de Vlad Ioviţă.

Conducerea nouă a studioului a anunţat un concurs de scenarii pentru producerea filmului dedicat aniversării a 100 ani de la naşterea lui V. I. Lenin. Scenariul jurnalistului Mihail Melnic „Explozia cu efect întîrziat” a fost menţionat la acest concurs ca „cel mai destoinic" şi recomandat pentru a fi realizat.

Regia acestei teme importante a fost încredinţată lui Valeriu Gagiu. După părerea conducerii studioului, prin acest film nou el trebuia să-şi ispăşească păcatele pentru filmele precedente, criticate de autorităţi („Omul merge după soare” şi „Gustul pîinii”). V. Gagiu şi-a dat consimţămîntul de a lucra la acest film, cu condiţia ca el împreună cu colegul său de la VGIK Boris Saacov să refacă scenariul scris de M. Melnic. Astfel, „Explozia cu efect întîrziat”, care iniţial povestea despre o tipografie marxistă clandestină a ziarului bolşevic „Iscra”, a devenit un detectiv revoluţionar în stil romantic.