Creangă Ion (01.03.1837 sau 1839—1889, născut la Humuleşti, judeţul. Neamţ, astăzi România), prozator. Cariera şi-a început-o în calitate de diacon şi institutor. A fost introdus de Eminescu în Societatea „Junimea”. Povestitor înnăscut, a fost îndrumat de Eminescu să-şi publice basmele în revista „Convorbiri literare”. Debutează cu povestea „Soacra cu trei nurori”. Dotat cu har şi prezenţă de spirit, lecturile lui în cadrul adunărilor junimiştilor, provocau un rîs homeric. A pigmentat în subsidiarul basmelor şi poveştilor situaţii din realitatea contemporană, observator fin şi ironic a fost toată viaţa. Artist neîntrecut al cuvîntului, mînuitor exemplar al stilului oral, „hăzos răstălmăcitor” al paremiologiei populare, ne-a lăsat o operă de pionerat în literatura naţională. Cu toate că în basmele lui se poate urmări canavaua folclorică, ele au căpătat un statut consacrat de literatură de imaginaţie epică. Garabet Ibrăileanu a fost primul critic literar, care i-a definit talentul artistic: „S-a zis că Creangă este un colector – talentat – de basme. Basmele şi poveştile lui Creangă! Dar este basmul o formă literară cristalizată, ca poezia populară? Basmul, povestea, valorează cît valorează talentul celui care povesteşte. Iar Ion Creangă a avut un aşa de mare talent, încît în toate poveştile sale oamenii trăiesc cu o individualitate şi cu o putere de viaţă extraordinară.”

„Amintiri din copilărie” şi povestirile cu sens ambiguu stau pe acelaşi pisc artistic cu basmele. A lucrat cu mare osîrdie la alcătuirea unor manuale şcolare.

Povești:
„Capra cu trei iezi” (1875)
„Dănilă Prepeleac” (1876)
„Fata babei și fata moșneagului” (1877)
„Făt-Frumos, fiul iepei” (1877)
„Povestea lui Harap-Alb” (1877)
„Ivan Turbincă” (1877)
„Povestea lui Ionică cel prost” (1877)
„Povestea lui Stan-Pățitul” (1877)
„Povestea porcului” (1876)
„Povestea poveștilor” (1877-1878)
„Povestea unui om leneș” (1878)
„Punguța cu doi bani” (1876)
„Soacra cu trei nurori” (1875)

Povestiri:
„Acul și barosul” (1874)
„Cinci pîini” (1883)
„Inul și cămeșa” (1874)
„Ion Roată și Cuza-Vodă” (1883)
„Moș Ion Roată și Unirea” (1880)
„Păcală” (1880)
„Prostia omenească” (1874)
„Ursul păcălit de vulpe” (1880)

Nuvele:
„Moș Nichifor Coțcariul” (1877)
„Popa Duhul” (1881)

Proză autobiografică
„Amintiri din copilărie” (1879)

Opere:
„Scrieri”, Chișinău, 1965
„Opere” Chișinău, 1978
„Amintiri din copilărie”,Chișinău, 1979
„Arap-Alb” Chișinău, 1981
„Vospominania detstva. Scazchi”, Moscova, 1966
„Izbrannoe”, Chișinău, 1977.