Mîndîcanu Valentin ‒ redactor, lingvist, traducător, publicist.

Născut la 27 iulie 1930 în comuna Mihăileni, raionul Rîşcani, Moldova. Tatăl lui, Roman Mîndîcanu, era profesor şi director al şcolii. După finisarea şcolii medii, Valentin a absolvit Institutul Pedagogic de Stat „I. Creangă” de la Chişinău (1951-1955), apoi devine profesor la Şcoala Pedagogică din Călăraşi. În 1966 este angajat redactor-stilizator la revista „Moldova”. Debutează editorial în anul 1967 cu volumul „Exprimarea corectă”. A activat în calitate de redactor, traducător şi corespondent la Agenţia Telegrafică Moldovenească (ATEM), după care colaborează la elaborarea „Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti” (1979), ca apoi să fie eliberat din funcţie fiind învinuit de „românizarea” limbii.

A scris cîteva cărţi: „Cuvîntul potrivit la locul potrivit” (1979, 1987), „Între acasă și acasă” (2000) și „Spărturi în gheața tăcerii” (2008).

A colaborat cu studioul „Moldova-film”, a tradus mai multe filme din limba rusă pentru dublare. Membru al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.

Valentin Mîndîcanu este autorul eseului „Veşmîntul fiinţei noastre”, publicat în nr. 4, din aprilie 1988 al revistei „Nistru”, care a marcat începutul unei noi epoci în istoria noastră cu revizuirea totală a acesteia, dar şi a originii limbii, declanşînd revoluţia socială, naţională, spirituală în Republica Moldova. V. Mîndîcanu a făcut parte din primul Parlament al Republicii Moldova, a votat independenţa ţării. A continuat să semene lumină şi să militeze pentru cauze nobile la cîteva ziare periodice din ţară, iar în ultimii ani de viaţă a scris pentru rubrica „Surse de lumină” a ziarului „Flux”.

În 2010, Valentin Mîndîcanu a fost decorat cu „Ordinul Republicii” pentru merite deosebite în afirmarea adevărului științific și a valorilor spirituale naționale, dar și pentru activitate literară și publicistică prodigioasă.

S-a stins din viață la 29 octombrie 2012 la Chişinău.

Filmografia (traduceri):
„Omul pleacă după păsări”, 1970,
„Piraţii secolului XX”, 1980,
„O poruncă extrem de importantă”, 1981.