Evgheni Lebedev - Artist al Poporului din URSS (1968), Erou al Muncii Socialiste (1967), Laureat al Premiului Lenin (1986), cîștigător al Premiilor de Stat URSS (1950 și 1968), laureat al Premiului de Stat al RSFSR (1980), Premiul pentru "Cel mai bun actor" la Festivalul Internațional de Film de la Mar del Plata (Argentina) etc.

Născut la 15 ianuarie 1917 în s. Balakovo, Gubernia Saratov, Rusia.

În 1940 a absolvit Şcoala Teatrală Superioară de la Moscova. A activat pe scenele teatrelor: "Tinerilor spectatori" din or. Tbilisi, la "Teatrul Comsomolului Leninist" de la Leningrad, iar din 1956 este actor la Teatrul Mare Dramatic, tot la Leningrad, pe scena căruia a evoluat pe parcursul întregii sale vieți, jucînd în sute de spectacole, în roluri, în cea mai mare parte, centrale. S-a dedicat și muncii pedagogice, întîi în calitate de docent, apoi de profesor la Institutul Teatral de Stat de Teatru şi Film - LGITMIK din Sanct Peterburg (Leningrad).

În cinematografie a început să activeze din 1956, avînd deja o experienţă bogată în calitate de actor teatral. Pe parcursul a cîteva decenii s-a produs în zeci de filme, la diferite studiouri din ţară, la cei mai

renumiţi regizori. Cele mai importante roluri ale sale din filme: Agafon Dubţov în "Pămîntul desţelenit", după romanul lui M. Şolohov, Suprugov în pelicula "Trenul caritaţii", Agapov în filmul "Merg contra furtunii", Bronica Pupcov în pelicula lui Vasile Şucşin "Oamenii ciudaţi", moş Necipor în comedia pămînteanului nostru Andrei Tutîşkin "Nunta la Malinovca", Coroliov în serialul "Blocada" ş. a.

În cinematografia moldovenească Lebedev s-a produs numai în trei filme. Dar și chiar dacă el ar fi interpretat doar un singur rol, pe cel al tatălui din filmul lui Vadim Derbeniov, după scenariul lui Ion Druţă "Ultima luna de toamnă" ar fi intrat în istoria cinematografiei noastre naţionale ca cel mai bun actor. În zeci de recenzii şi articole, publicate în presa din Moldova, dar şi alte ţări, toţi criticii de film apreciază rolul tatălui, interpretat de Lebedev foarte înalt, unde mai pui că actorul rus a jucat rolul unui ţăran moldovean nu mai rău, ba poate chiar mai bine decît un actor moldovean. Despre aceasta ne mărturisește şi Premiul pentru "Cel mai bun actor masculin", care l-a primit Lebedev pentru rolul tatălui la Festivalul Internaţional de filme din or. Mar del Plato (Argentina). Lebedev prin acest rol a pătruns chiar în măduva caracterului trasat de Ion Druţă.

La început Druţă nu prea avea încredere în posibilităţile cinematografiei noastre de a crea un film pe măsură. Maestrul retrăind încă nereuşita peliculei create după scenariul lui în 1957 "Cînd omul nu-i la locui lui". Dar în cei zece ani de existenţă a Studioului Cinematografic "Moldova-film", în care au fost create peliculele "Balada haiducească", "Cîntec de leagăn", "Omul merge după soare", operator al cărora a fost Vadim Derbeniov" l-a convins pe Druţă că situaţia în cinematografia naţională s-a schimbat spre bine şi el l-a blagoslovit pe Derbeniov pentru crearea acestui film. Druţă, a analizat atent probele actorilor moldoveni pentru rolul tatălui, la care au participat şi Victor Ciutac şi Petru Baracci, scriitorului totuşi i-a plăcut mai mult ceea ce a prezentat la aceste probe Lebedev, susţinîndu-l pe regizor în decizia sa.

În filmul "Ultima lună de toamnă" Lebedev interpretează rolul unui simplu ţăran moldovean, care a dus o viaţă lungă, crescînd – pîinea cea de toate zilele, dar și pe cei patru copii: o fiică şi trei feciori. Dar nici Druţă, nici Derbeniov nu i-au dat un nume concret eroului său. El e pur şi simplu tatăl, care în toamna vieţii sale hotărăşte să facă un fel de totalizare a vieţii sale pămînteşti şi nu numai ca gospodar, dar şi ca cap al familiei, ca tată. Ce vor deveni urmaşii lui, ce lasă el în urma lui? Oare vor fi ei oameni destoinici? Nu a greșit cumva în viata lui? Astfel, porneşte el într-un drum lung, punînd în coşul său prăjituri coapte-n cuptor de mama, ce au un miros de copilărie. În scenariul scris de Druţă, Lebedev avea destul material pentru aşa un rol important şi actorul a folosit acest material preţios pe deplin. Dar şi copiii săi, fiind de acum maturi, nu au timp să vină mai des la vatra lor, însă prin fiecare dintre ei descoperim caracteristici ale tatălui lor. În fiecare copil al său, în această ultima lună de toamnă tatăl observă o latură, o pagină din viaţa sa. În studentul Serafim - tinereţea zbuciumată, în pădurarul Anton - tinereţea romantică, în tractoristul Andrei – activitatea lungă în cîmpul muncii, chiar şi prin feciorul-scriitor, pe care nu l-a găsit acasă, își amintește ce n-a dovedit sau a uitat să realizeze în viaţa sa lungă, plină de griji. Iar cu comentariul din partea autorului (subînţelegîndu-se însuși Druţă), realizat talentat de Inokentie Smoktunovski face ca filmul să fie cu adevărat o peliculă importantă a cinematografiei naţionale şi mondiale.

După plecarea lui V. Derbeniov la Moscova regizorii de la "Moldova-film" n-au uitat de E. Lebedev. Poate că rolurile oferite apoi de studioul nostru național nu au fost chiar toate de nivelul rolului lui tata, realizat după scenariul lui I. Druţă, dar totuşi au trezit un mare interes atît criticilor, cît şi spectatorilor, asta chiar dacă rolurile au fost de alt gen, inclusiv de comedie. Atunci cînd regizorul Valeriu Gagiu s-a lansat în producere cu pelicula "Sînt gata să rîdic mănuşa" (ecranizarea nuvelei lui Vasile Alecsandri "Istoria unui galben") în rolul ispravnicului corupt el l-a invitat pe E. Lebedev. Şi n-a greşit. Acest rol mic a devenit unul din cele mai reușite din această ecranizare. E. Lebedev pus în valoare şi de talentul tînarului regizor Serghei lordanov, acceptînd să joace un rol în scurtmetrajul "Blocnotesul nocturn", realizat de către acesta la studioul "Moldova-film și-a demonstrat din nou inegalabilul său talent actoricesc.

A decedat la 9 iunie 1997, la Sankt-Petersburg.