Liubovi Polișciuc – actriță de teatru și cinema.

Născută la 21 mai 1949 în or. Omsk într-o familie de muncitori. După absolvirea școlii medii hotărăște să devină actriță. A eșuat la prima încercare de a da la Actorie. Ea a întîrziat la examene, iar întorcîndu-se de la Moscova, nu s-a lăsat de gîndurile de a îmbrățișa profesia îndrăgită, angajîndu-se la Filarmonica din or. Omsk, unde a fost primită în colectivul "Omici în estradă". Aceasta a fost prima treaptă a viitoarei vedete, care i-a dat posibilitatea împreuna cu un grup de artiști ai Filarmonicii să-și continue studiile în domeniul artei actoricești în cadrul Atelierelor de Creație ale Artei de Estrada din Rusia de pe lîngă "Teatrul de revistă" (1976).

În același an s-a căsătorit cu colegul său – actorul Valeriu Macarov, mariaj care a durat aproape zece ani. Actrița a avut mare noroc, că fostul ei director de la Filarmonica din Omsk, Iurii Iurevski, a fost numit într-un post mai înalt la Moscova, cel de director general la Asociația "Roskonțert" și că printre persoanele, pe care le-a ales să le promoveze în capitală s-a numărat și Liubovi Polișciuc. La Moscova în fața ei s-au deschis mult mai multe posibilități pentru a-și urma vocația și a demonstra de ce este capabilă.

În anul 1971 ea a fost invitată la music-hall-ul din Moscova pentru rolul central în spectacolul muzical "Săgeata Roșie" sosește la Moscova". Spectacolul a avut un succes enorm, din păcate peste cîțiva ani music-hall-ul a fost desființat, iar Polișciuc a fost nevoită să activeze la "Mosconțert" în calitate de actriță a Teatrului de Revistă. Apoi pe parcursul a 9 ani (din 1979 pînă în 1988 ea e actrița la Teatrul de Miniaturi, denumit mai tîrziu "Ermitaj", pe scena căruia au evoluat mulți actori renumiți, inclusiv, Arcadi Raikin.

Abia la 40 de ani (1985) ea a absolvit prin corespondență GITIS-ul "A. Lunacearski". La începutul anilor 90', cînd criza în domeniul artelor era în toi, ea a activat pe parcursul a cinci ani la Teatrul "Școala piesei contemporane", condusă de regizorul I. Raihelgauz. Paralel, colaborează activ la proiectele și în antreprizele mai multor teatre particulare din Moscova.

Prima ei apariție pe ecran a fost cea din filmul lui Grigori Alexandrov "Graurul și Lira", unde Polișciuc a interpretat rolul episodic al unei doamne (al unei fetițe în serviciu la o baroană) – 1974, apoi, mai interpretează un rol episodic, care însă deși mic a fost unul memorabil, căci i-a adus popularitate și a făcut-o recognoscibilă, este vorba de filmul TV al lui Mark Zaharov "12 scaune" (1976), unde îmbrăcată într-un costum al anilor 20, fiind machiată corespunzător dansează "Tangoul Pasiunii" cu Ostap Bender (interpretat de Andrei Mironov), pe platourile de filmare a căruia a suferit prima ei traumă serioasă la coloana vertebrală. După debutul cu succes a continuat să se producă activ în filme, deși nu a mai avut roluri mari prin anii '80. Este posibil că drept motiv au servit cuvintele unuia dintre "șefii sus-puși" cum că "Polișciuc nu ar avea chip de femeie sovietică", ca să urmeze șase ani fără roluri.

În doar 32 de ani în cinematografie Polișciuc s-a filmat în 91 pelicule cinematografice, dintre care în 5 la "Moldova-film". Printre cele mai importante și mai apreciate: Janet din "Clubul sinucigașilor sau Aventurile unei Doamne renumite"; Irina din pelicula "Dragostea cu privilegii"; Irina din "Gingașa mea dădacă", aici actrița nu și-a schimbat nici măcar numele. În Moldova nu a obținut roluri de prim-plan, însă chiar și rolurile episodice interpretate de ea în filmele regizorilor de la Chișinău: "Marele război mic" (V. Pascaru); "Istoria unui galben" (V. Gagiu); "Vîntul sălbatic" (Moldo-Iugoslav); "Furtul" (A. Gordon); rămîn mărgăritare veritabile în biografia ei actoricească bogată.

În anul 1989 au fost lansate două filme - "Intergirl" și "Dragostea cu privilegii", iar Liubovi Polișciuc a devenit din nou una dintre cele mai întrebate actrițe.

Înainte de spectacolul "Tentația", în anul 2000, actrița a avut de suferit în urma unui accident automobilistic. În urma traumelor suferite în accident, juca pe scenă într-un corset ortopedic. În anul 2005 ea a suferit o intervenție chirurgicală pe coloana vertebrală, a primit tratament și în străinătate. Revenind la Moscova la începutul lunii martie 2006, ea continuat filmările în filmul "My Fair Nanny" (Dădaca)− ultimul său rol. A fost un rol comic, iar pentru Polișciuc, a fost mai mult decît o realizare profesională, un veritabil act de eroism profesional, căci la acel moment Liubovi era deja grav bolnavă. Ea purta un corset special care-i susținea coloana vertebrală bolnavă. De oboseală leșina frecvent. La sfîrșitul lunii martie în ultima sa zi de filmări în "My Fair Nanny" (Dădaca) s-a învoit de la spital.

Actrița a fost căsătorită de două ori. Din prima căsătorie − un fiu, actorul Alexei Makarov (născut la 02.15.1972), din a doua căsătorie cu artistul Serghei Țigal − fiica Marietta (născută la 10.14.1984).

A murit la 28 noiembrie 2006, a fost înmormîntată la Moscova, la Cimitirul Troekurov.

Titluri și premii:

- Laureată a Premiului I la Concursul Interpreților de Estradă, unde a interpretat monologurile lui Mihail Jvanețki, 1978

- Artistă Emerit al FR 1986,

- Laureată a Premiului I la Festivalul Cinematografic de la San Francisco, la categoria "Cea mai buna actriță", 1990 pentru filmul "Detalii urbane"

- Artistă a Poporului din FR, 1994

- Laureată a Premiului Teatrul "Ciaka" la categoria "Cea mai frumoasă și stilată actriță a anului" 1999,

- Artistă a Poporului din Republica Carelia, 2007 postum.