12 december 2018, 16:10 You were writing 15553

Care „valori” le insuflă dl D. Dragnev elevilor?

Vom analiza „Istoria medievală a românilor. Manual pentru clasa a VI-a. Chişinău, 2001" (utilizat și astăzi în școli), autor Dragnev Demir, odinioară promotar al moldovenismului de tip sovietic. Deja în introducere (p. 130-131) autorii menţionează, că în manual va fi vorba doar de istoria „neamului românesc". Dar cum rămîne cu „alogenii"? Ei au dreptul la istorie pe „pămîntul românesc"?

La p. 133 citim: „La începutul evului mediu, în secolele VI-VII, pe teritoriul cuprins între Tisa, malurile Nistrului şi Marea Neagră, precum şi în partea de nord a Peninsulei Balcanice se afirmă o comunitate a romanicilor răsăriteni". Ce-i acesta? Copiilor li se insuflă pretenţii teritoriale româneşti faţă de vecini?

La p. 139 elevii pot citi că „în Transilvania au fost colonizaţi secui şi saşi, cărora li s-au acordat multe privilegii..., iar românii au fost înlăturaţi de la viaţa politică". Oare aceasta nu trezeşte ură şi fobie în sufletele copiilor? Şi cum vor contacta ei cu urmaşii acelor „colonizatori"?

Cel de-al doilea manual – „Istoria românilor. Epoca modernă. Partea I. Manual pentru clasa a VII-a. Chişinău, 2002", autor al căruia aste de asemenea Dragnev D., deja din introducere (p. 107) le comunică elevilor că „cultura şi civilizaţia... prezintă un bun comun al întregului neam românesc". Dar cum rămîne cu „alte neamuri" conlocuitoare. Ori acestea nu au avut cultură şi civilizaţie? Ce-i aceasta dacă nu o formă mascată de xenofobie?

Chiar dacă e vorba de religie şi în acest caz are loc aceiaşi poveste: la p. 134 putem citi că una din sarcinile principale în acea perioadă era „apărarea ortodoxiei, care cimenta unitatea neamului românesc". Bine, domnilor savanţi, poate şi Hristos era român?

Nu rareori de pe paginile manualului elevilor le este insuflată ura faţă de alte ţări şi popoare. Astfel la p. 140 citim: „Rusia căuta să-şi camufleze intenţiile agresive, declarîndu-se apărătoare a creştinilor aserviţi de musulmani". Formula folosită de autori este jignitoare pentru ruşi şi aduce a rusofobie. La p. 143 elevilor li se insuflă ideea despre caracterul antiromânesc al „colonizării teritoriilor ocupate" dintre Bug şi Nistru. În afară de fobie antirusească și antiucraineană astfel de „informaţie" nu poate trezi nimic.

La p. 169 aflăm că autorităţile ţariste sprijineau „procesul de deznaţionalizare a regiunii... Deşi ţăranii din nordul şi centrul Basarabiei aveau puţin pămînt, autorităţile ţariste au preferat să colonizeze ţinuturile sudice cu populaţie adusă de peste hotare şi din alte gubernii ale Rusiei – ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi, greci, germani, polonezi etc. Lor li s-a acordat statut juridic special... Între 1837 şi 1856 în Basarabia se stabileau anual peste 21000 de imigranţi. Aceeaşi politică de colonizare era promovată de guvernul ţarist şi în teritoriile din stînga Nistrului. Pentru a transforma aceste pămînturi în teritorii «ruseşti», autocraţia ţaristă stimula pe toate căile strămutarea masivă a populaţiei ucrainene şi ruse. Astfel, numai în decursul perioadei 1836-1857 în judeţul Tiraspol s-au stabilit 19000 de oameni, în majoritate ucraineni. Au fost înfiinţate, de asemenea, colonii germane, o colonie bulgărească – Parcani etc.". Ce poate trezi la elevi această „informaţie obiectivă şi ştiinţifică" în afară de ură şi xenofobie faţă de toţi aceşti „alogeni venetici"?

La p. 170 se vorbeşte despre decretul Senatului Rusiei privind privilegiile acordate coloniştilor, indirect insuflîndu-le elevilor că aceasta s-a făcut din contul „băştinaşilor". În continuare (p. 176) citim: „Ţarismul se sprijinea pe populaţia alogenă... care acaparase industria şi comerţul şi căreia îi erau străine interesele naţionale... O politică similară promova Austria în Banat, Transilvania şi Bucovina, unde au fost aşezaţi masiv colonişti, care erau sprijinul administraţiei habsburgice în aceste provincii româneşti".

Citind §18 „Transilvania, Banatul, Bucovina şi Dobrogea sub dominaţie străină" (p. 166-167) se face impresia că aici nu mai trăia nimeni în afară de români, de care autorităţile străine numai şi-şi băteau joc. Autorul este îngrijorat de păstrarea „purităţii etnice" a românilor: „În Banat autorităţile austriece au încurajat o colonizare masivă cu populaţie germană, maghiară şi sîrbă". Sau mai jos: în Bucovina se urmărea „înlesnirea strămutării rutenilor în această provincie şi diminuarea ponderii elementului românesc" (p. 166). „Guvernul habsburgic a promovat o politică de colonizare a Bucovinei cu populaţie alogenă (mai ales ruteană, precum şi germană, maghiară)... Autorităţile habsburgice au încercat să deznaţionalizeze boierimea moldoveană din Bucovina" (p. 167).

Iar despre faptul că pe acest pământ mai trăiesc și moldoveni – tăcere!..

Ce-i aceasta, dacă nu șovinism românesc şi xenofobie?!

Iosif Belous, Sergiu Raţa