15 january 2016, 14:15 You were writing 7989

"Ce este aceasta prostie sau trădare?". Europa în pragul anului 2016

Situația actuală în Europa este alarmantă și înfricoșătoare. Societatea este încă în viață, dar ne amintește de starea de spirit a pacientului profund bolnav, posibil, chiar muribund. Pe acest om nu-l mai preocupă problemele cotidiene. Nici găurile din acoperișurile politice ale casei europene unice, nici faptul că nepoatele au încetat să mai nască copii, nici problemele de ordin moral. Se creează o asemenea impresie că pentru el este important doar să-i fie injectată doza, să fie hrănit, iar acestea să se facă în mod cert și regulat, deoarece acest om e de o perioadă de timp îndelungată dependent de drogul hedonismului și spectacolului.

Ce-i drept, spectacolul este organizat deja nu în cinstea lui. El este important în acest spectacol doar în calitate de figurant și nu mai are nici un fel de sarcini vitale importante. Cu toate acestea, există un mic grup, așa-numita elită a puterii, în fața căreia este pusă sarcina de a monitoriza procesul de aprovizionare cu hrană și medicamente a pacientului și există acei care deținînd puterea și cunoscînd obiectivele și scopurile, țin sub control acea elită. Și asta e tot. Restul rămîne în spatele cortinei. Pacientul este pe moarte și ca să nu fugă, el a fost încătușat în salonul-celulă de anumite obligații.

Totodată, pe vechiul continent sînt strămutați o mulțime de jucători noi. Lor le e sortit rolul de substitut temporar al aborigenului muribund. Mai mult decît atît, în cazul în care urmașii aborigenului vor începe brusc să se indigneze, și anume, să-și restabilească valorile morale, economia, sau, mai rău, să dea naștere urmașilor, atunci aceste mase de migranți din sud trebuie să-i dea lovitura de grație casei europene sau cel puțin să facă viața în ea insuportabilă.

Veți întreba: cum elita de la putere, care este adesea numită culisă mondială, trăiește în această lume, distrugîndu-o în același timp. E simplu: acei care locuiesc în țară nu conduc, de facto. Există un aparat administrativ sau mai bine zis de represiune. Acei care au o putere reală, sau s-au mutat în alte regiuni, sau vin în vizite scurte, aflîndu-se permanent pe oricare din insulele Bermude sau Bahamas. Din fericire, posibilitățile de comunicare moderne sînt atît de mari, încît este posibil să conducă de la distanță, contemplînd această denigrare de departe în toată "splendoarea" ei.

Cu toate acestea, haideți să ne punem întrebarea: unde e originea acestei politici. Desigur, știm că timp de secole Europa a fost avangarda gîndirii științifice și economice. Aproape toate proiectele sale futuriste au fost realizate. Unele cu brio. Dar, după cel de-Al Doilea Război Mondial a început procesul de privare a Europei de teritoriile sale coloniale, iar în consecință − de resurse și materia primă. E greu să trăiești pe picior mare în birou, chiar dacă acesta este biroul celor mai buni cercetători și filosofi. Uneori ți-e foame. Uneori ai nevoie de lemne pentru șemineu, iar, uneori chiar și de petrol, și de gaze. Europa însăși timp de secole de industrializare și îndepărtare de contextul natural amintește de grădina, în care nu mai crește demult nimic, căci acest pămînt este secătuit, îi sînt secătuite resursele naturale.

Deci, procesul de distrugere a început cu desființarea coloniilor, iar în ele fuseseră investite fonduri imense. În coloniile îndepărtate au fost înălțate orașe imense și fabrici. Au fost deschise acolo și universități, și academii. Așa că elita de peste ocean, încă mai ieri sălbatică, se descurcă minunat de una singură cu propriile probleme economice și politice, dezvoltîndu-și țările fără să se uite în spate, la fratele mai mare. Angola, extrăgînd petrol, restabilește perla Africii – frumoasa capitală Luanda. India trimite rachete în cosmos. Brazilia iese printre liderii economici ai lumii.

Malaiezia critică problemele financiare ale Occidentului, atacînd culisele, guvernul acestuia din umbră, fără a privi în urmă la protectorii de ieri, căci are resurse serioase și perspective excelente pentru dezvoltarea economică. Argentina și Chile valorifică întinderile nelimitate ale Antarcticii. Iranul dezvoltă tehnologiile înalte. Nigeria extrage o cantitate imensă de naftă, fortificîndu-și dezvoltarea economică și poziția de lider în regiune. Lista poate continua.

Europa, cum se vede, nu mai este autoritate pentru cei mai apropiați vecini și coloniile de ieri. Totul indică declinul. Începutul acestuia e dispariția imperiului colonial european, căci lumea capitalului se poate dezvolta numai în baza expansiunii externe. Capitalul și aristocrația din umbră necesită noi piețe de consum și de desfacere. Iar cu pierderea coloniilor ei pleacă în călătorie de sine stătător și adesea avansează destul de mult în acest domeniu. Cea de a doua mare problemă a Europei sînt valorile ei sau, mai degrabă, lipsa unor mari valori reale de nivel mondial, la fel, cu acelea ale Europei creștine - de la Sankt-Petersburg pînă la Lisabona și de la Oslo pînă la Malta. Da, acolo multe nu au fost perfecte, dar omul trebuie să aibă repere morale, pentru ca să nu se întoarcă în pădure la strămoșul său convențional - maimuța. Iar pentru a nu deveni o scuză pentru teribila concepție pseudo-științifică și filozofică a lui Darwin, avem nevoie de morală înaltă și idei nobile.

Avem nevoie de o mulțime de lucruri dintre acelea pe care le-am pierdut în procesul așa-numitei deveniri și a progresului. Avem nevoie de obiective înalte, pentru a nu ne pierde în lumea noastră complicată și haotică. Și Evanghelia, și Predica lui Hristos de pe Munte, și scrierile patristice ale scolasticilor medievali au fost acele obiective de referință. Nu totul a fost reacționar și nu totul respira obscurantism. Au existat, de asemenea, și sf. Toma de Aquino, și Sfîntul Augustin, și Sf. Francisc de Assisi. E vorba aici și de mereu aflații în dispute Martin Luther cu ideile sale ale fatalismului divin și apologetul liberei voințe Erasmus de Rotterdam, dar și de Rafael și Bach. Și toate acestea s-au întîmplat în pierduta Europă creștină, sfîșiată de confruntările politice, dar unită prin credința în Hristos și revelația Lui cea sfîntă. Astăzi, aceste valori nu există, pentru că nu există nici moralitate. Simbolul acestei epoci a devenit pătratul lui Malevici și steagurile mișcării gay. Cu aceste simboluri nu atingi obiective mari, cu ele e dificil și să supraviețuiești. Cu toate acestea, există și o a treia problemă. Este vorba de dezindustrializarea Europei. Conștientă și monstruoasă. Scopul acesteia este privarea continentului de voința economică și posibilitățile de a-și apăra frontierele. Fără să ai economie, nu ai cu ce hrăni masele. Acestea, respectiv, nu se vor ruga veșnic pentru valorile libertății, ele se vor răscula, iar pentru a le suprima revolta, e nevoie de imigranți – oameni de o formație diferită. Acestora nu le pasă de Europa, Bach și Chopin, de valorile lui Toma de Aquino sau Sf. Francisc de Assisi, de Kant și Schopenhauer. Ei au alte planuri, scopuri și motive. Da, mulți dintre ei sînt oameni sărmani, dar mulți sunt infiltrați de alte forțe în tabăra inamicului. Cum se spune, politica începe cu definirea inamicului și aceasta apropie culisele mondiale, distrugînd civilizația europeană și migranții din Asia și Africa.

Obiectivul general, scopul josnic e să-ți dorești moartea aproapelui tău, iar cel mai important e că acesta este plătită bine. Puțini oameni știu că mutarea cu traiul în Norvegia, Danemarca sau Suedia costă aproximativ 12 de mii euro. Cu acești bani Africa poate trăi o lungă perioadă de timp sau își poate crea propriile întreprinderi mici. De unde să aibă acești bani refugiații din Maghreb sau Sudan, sau Afganistan. Răspunsul este simplu. Îi sponsorizează fondurile, create ... de acei de după cadru, acei din spatele istoriei și moralității. De ce moralitatea e după cadru? Deoarece multe figuri proeminente ale Occidentului și Rusiei au avertizat despre problemele viitoare. Iată că acestea au și început. La festivitățile de Anul Nou numai la Köln au avut loc mai mult de cinci sute de violuri și atacuri asupra femeilor. La Frankfurt pe Main – circa 150. Au început violențele și în pașnică și liniștita Finlandă. Această țară a trăit în pace zeci de ani, acolo oamenii au și uitat ce înseamnă violența împotriva femeilor. Dar e suficient ca procesul să înceapă, această țară fiind cuprinsă și ea de valuri de violență și ură. Pentru ce o astfel de "recunoștință" față de populația europeană? Poate pentru compasiune și o primire călduroasă. Este mulțumirea barbariei pentru lumea civilizată. Mulțumirea pentru ospitalitate și sprijin social.

Putem oare da vina pe sălbatici și sălbăticie. Desigur că da! Dar mai presus de toate, nu trebuie să vină cei care finanțează acest proiect, batjocorind o civilizație cîndva măreață. Sînt vinovați, la fel, și acei care pretind că ei nu văd nici o problemă. Eu îl am aici în vedere pe cancelarul Merkel, liderii Italiei, Greciei, Norvegiei, Suediei. Ei sînt vinovați pentru că ei nu sînt copii și știu cu cine au de a face. Sînt vinovați și asemenea lideri precum Sarkozy, care în timpul mandatului său a distrus regimurile normale ale Maghrebului și Asiei, justificîndu-și acțiunile prin așa-zisa luptă împotriva terorismului. Iar acum culegem roadele. Culege roadele și întreaga Europă, căci noi sîntem responsabili pentru alegerea noastră. Pentru alegerea sa politică și preferințele politice. Ajunge să tot fie manifestat infantilismul politic.

Este timpul să luăm furcile, ori cel puțin să ne vină mintea la cap, căci acum sînt alte timpuri. Este timpul să încetăm să-i admirăm pe politicienii cu autoritate îndoielnică. Recent am citit memoriile lui Margaret Thatcher. Acest mare om politic este responsabil nu numai pentru campania militară de pe Insulele Falkland din anul 1982, căci ar fi putut oferi independență practic tuturor coloniilor sale din Africa și Asia (Hong Kong, Rhodesia etc.), dar ar fi fost imposibil să-i restituie Insulele Malvine Argentinei, care se află în preajma litoralului său și care au fost descoperite de către conchistadorii spanioli. Această politiciană este vinovată nu numai de destrămarea URSS-ului și a blocului sovietic, dar și de sărăcia de douăzeci de ani a foștilor cetățeni sovietici și de jefuirea economiei acestei mărețe țari.

Margaret Thatcher este responsabilă de adoptarea programului de integrare a imigranților. Ea a dat undă verde strămutărilor masive din est. Ea a eliminat obstacolele politice. Astăzi, copiii acestor imigranți bat femeile pe străzile din Londra și Birmingham, dacă respectivele poartă cruci sau fuste scurte. Ei și-au asumat dreptul de a decide cum să trăiască europenii în casa lor. Ei și-au adus țările lor vechi, cîndva mărețe și bogate, la pieire cu revoluțiile sale veșnice și permanentele lovituri de stat. Acest lucru trebuie să înceteze. Dar asta nu e tot. Margaret Thatcher este responsabilă și pentru politica dezindustrializării Marii Britanie.

Prin adorarea nebunească a teoriilor lui von Hayek, a apologetului monetarismului austriac și a societății comerciale, aceasta a distrus, practic, uriașă industrie a Marii Britanii, transformînd o țară cîndva măreață într-o țară-calfă a fratelui mai mare. Unde mai pui că sîntem învățați să admirăm această personalitate politică. Da, reveniți-vă, domnilor! Trebuie să gîndim cu capul nostru. Același lucru se referă și la cancelarul Germaniei Konrad Adenauer, care strămutînd în Germania mai multe milioane de turci și arabi, justifică această strămutare prin necesitatea noilor brațe de muncă. Dar noi știm că masele de imigranți profită de beneficiile sociale și stau pe spatele statului, iar spiritul colectiv german trage în jos această țară și practic toată Europa. Ce este aceasta? Cum spunea Miliukov, politicianul rus și liderul cadeților, exclamînd cu furie și resentiment, analizînd cauzele destrămării Imperiului Rus, după revoluția din1917: "Ce a fost aceasta prostie sau trădare?" Cred că, și una, și alta. Din partea păturilor de jos aceasta este o prostie, pe cînd din partea elitelor aceasta e trădare. A venit timpul ca această trădare să înceteze, să ne aducem aminte că avem conștiință și responsabilitate față de viitorul lumii, să ne reîntoarcem la rădăcini și principii, să ne răsculăm în numele viitorului copiilor noștri și tradițiilor noastre strămoșești.

Veaceslav Matveev