27 october 2012, 12:10 Cities and villages of Moldova and Diasporas 4919

Primăria Chişinău fără creier

Ce situaţie deplorabilă e aici la voi

Săptămîna trecută, în Moldova a demarat încă o campanie de luptă cu corupţia. Oamenilor li se propune să nu dea mită funcţionarilor. Însă motivul real al corupţiei nu este dorinţa de a da mită şi nici chiar mentalitatea. Toate acestea sînt urmări şi nu motive. De ce, de exemplu, locuitorii capitalei dau mită funcţionarilor locali? Deoarece sistemul de administrate în Chișinău se află într-o asemenea stare de degradare, încît toate problemele se rezolvă în particular, şi nu după lege. Astfel se pot elibera autorizaţii pentru construcţie în zone interzise, se pot rezolva problemele comunale, poate fi desenată propria „linie roşie”, poate fi transformat bulevardul central al capitalei în stradă pietonală. Ieri. Dar azi – să fie anulată această decizie.

În opinia preşedintelui Comisiei municipale pentru arhitectură şi urbanism, Ghenadie Ivaşcenco, sistemul de administrare din Chișinău nu corespunde cerinţelor actuale ale capitalei. Organul executiv al Chişinăului – Primăria – încă funcţionează conform sistemuluisovietic – gorispolkom(comitetul executiv orășenesc). Din acest motiv, activitatea Primăriei şi a subdiviziunilor sale, în mare parte, arată ca o mişunare haotică pe piață, care puţin ce are în comun cu un mecanism bine pus la punct, cu un scop clar şi un program de acţiuni.

În calitate de exemplu al absurdităţii sistemului actual, consilierul numește cel puţin patru factori: 1) pentru dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în capitală răspunde „zavhozul”(șeful de gospodărie); 2) proprietatea privată şi terenurile agricole din municipiu sînt administrate de specialişti fără studii economice, persoane de creaţie; 3) principalele investiţii le efectuează o întreprindere comercială; 4) deşi prioritatea municipiului este atragerea investiţiilor, în structura Primăriei nu este nici direcţie, nici responsabil de atragerea investiţiilor.

Plan de parteneriat

Despre necesitatea reformării serioase a sistemului de administrare din municipiu aînceput să se vorbească încă la finele anilor 90. Şi toţi primarii care au fost la putere de atunci au contribuit la schimbarea structurii organizaţionale a Primăriei. Dar reforma structurii, de fapt, nu este însuşi scopul. Structura şi competenţele puterii locale trebuie să corespundă priorităţilor capitalei, cu atît mai mult că toate schimbările, în final, s-au rezumat la apariţia noilor sau la reducerea vechilor departamente – în funcţie de interese care erau pe atunci în Primărie, dar nu în oraş.

Cînd la conducerea Primăriei a venit tînărul liberal Dorin Chirtoacă, partenerii străini au decis să-l ajute la promovarea reformelor cardinale pentru ca să le demonstreze chişinăuienilor că au făcut o alegere bună. Cu susţinerea donatorilor a fost elaborat un plan de reorganizare a sistemului de administrare a capitalei, dar mai înainte a fost efectuată analiza activităţii Primăriei – ce funcţii există, cum se îndeplinesc, cum se realizează coordonarea acţiunilor între subdiviziunile Primăriei şi Consiliul Municipal, pe ce se bazează verticala. Însă, în final, planul aşa şi a rămas pe hîrtie – primarul a decis să nu se complice, deşi experţii au evidenţiat principalele probleme fără soluţionarea cărora mecanismul municipal va frîna şi în continuare dezvoltarea oraşului.

Substituirea atribuţiilor

Una dintre probleme constă în aceea că în legislaţie nu este o delimitare clară a atribuţiilor Primăriei şi Consiliului Municipal, consideră GhenadiIvaşcenco. În prezent, în R. Moldova funcţionează două legi: cu privire la statutul special al municipiului Chișinău şi cu privire la administraţia publică locală, care, la unele puncte, se contrazic vădit.

De exemplu, conform unei legi, şefii subdiviziunilor Primăriei sunt numiți în funcţie de către primar, iar potrivit alteia – de către Consiliul Municipal. Direcţiile Primăriei, dacă e să judecăm după ştampilele lor, sînt subdiviziuni ale Consiliului Municipal. În legătură cu aceasta apare o încurcătură, disensiuni, de care se folosesc cu succes conducătorii de mijloc, care nu se supun nici deciziilor Primăriei, nici ale Consiliului Municipal.

Din perspectivă teoretică, CMC trebuie să aprobe documentele strategice, reglementarea normativă, iar Primăria – să execute. Însă în realitate, la şedinţele CMC se duc dezbateri politice privind „deciziile strategice”: să ofere sau nu unei persoane fizice în proprietate un teren de la gard pînă la drum, să legalizeze sau nu un teren aferent construcţiei (deşi după lege aceasta se face automat)? În acelaşi timp, primarul ia decizii strategice – privind lărgirea străzii A.Russo, de exemplu. Sau, în ultimii 5 ani, primarul prin deciziile sale a lichidat 9 rute de autobuz şi 2 de troleibuz, în locul cărora a pus microbuze. Dar aceste chestiuni nu intră în competenţa primarului.

În final, are loc substituirea totală a atribuţiilor în activitatea Primăriei şi a CMC, deşi de coordonarea acţiunilor între aceste două structuri depinde dezvoltarea municipiului. În rezultat, are loc nu o cooperare funcţională, ci una politică. Iată de ce, dacă în CMC în continuare erau 26 de consilieri comunişti, iar primarul ar fi liberal, ar avea loc paralizarea totală a sistemului de administrare în capitală.

Fără regulament

În opinia lui GhenadiIvaşcenco, pentru început este necesară stabilire unui mecanism clar de coordonare între Primărie şi CMC. „Astăzi, se practică o abordare voluntaristă. Primarul invită CMC la şedinţe şi stabileşte ordinea de zi. Dar, în prealabil, ordinea de zi nu este consultată cu fracţiunile. În final, două ore se irosesc pentru aprobarea ei la şedinţe şi are loc o discreditare totală a CMC”.

Problema constă în aceea că Primăria funcţionează fără un regulament de activitate intern, iar CMC – după unul învechit, aprobat în 2000, care se contrazice cu regulamentul cadru de activitate a organelor locale. Conform unui regulament, preşedinţii comisiilor sînt aleşi de comisiile însele, iar după altul – de către întregul CMC. Conform unei legi, deciziile se adoptă cu majoritatea voturilor consilierilor prezenţi, conform alteia– cu votul membrilor aleşi.Acestea par a fi mărunţişuri, dar pot fi ușor folosite în destabilizarea situaţiei din CMC, consideră consilierul.

Orizontala verticală

Astăzi, în Primăria capitalei nu există o repartizare clară a responsabilităţilor între structurile verticale (Direcţiile de economie, transport, educaţie etc.) şi cele orizontale (Preturile sectoarelor). De exemplu, cine poate spune cu certitudine ce structură răspunde pentru administrarea fondului locativ la Botanica: Pretura sau Direcţia locativ-comunală a Primăriei? În realitate – ambele, însă care dintre ele şi pentru ce este responsabilă nu se ştie. Potrivit lui GhenadiIvaşcenco, preturile trebuie să fie transformate în structuri de tipul ghişeului unic – omul nu trebuie să umble prin Primărie şi să caute la cine îşi poate rezolva problemele, toate trebuie să fie soluţionate la preturi.

Oraş fără investiţii, dar cu agricultură

Ipotetic, dacă prioritatea dezvoltării oraşului este creşterea economică, în structura de administrare cea mai puternică ar trebui să fie Direcţia economie, care să se ocupe de atragerea investiţiilor. Însă pentru atragerea investiţiilor în capitală nu răspunde nimeni. În schimb, exisă Direcţia agricultură. Este dificil de înţeles cu ce se ocupă ea în Chişinăuşi ce dezvoltă.

Direcţia de administrare a proprietăţii ar trebui să fie cea mai puternică în Primărie, însă o astfel de structură nu există. Totodată, oraşul dispune de multă proprietate, administrarea ineficientă a căreia duce la schimbări în procesul de formare a preţurilor, consideră Ivaşcenco.

În particular, în Chișinău,pămîntul este mai scump decît în multe alte oraşe europene. Despre ce fel de investiţii poate fi vorba cu astfel de preţuri? Aceste probleme trebuie să fie administrate de economişti, în capitala moldovenească însă pămîntul este repartizat de Direcţia arhitectură. Dar aceasta este un non-sens! Pictorii şi arhitecţii sînt oameni de creaţie, au altă gîndire. Cum pot arhitecţii să administreze proprietatea municipală?

Dublarea şi fragmentarea

Pentru ca structura administraţiei publice locale să funcţioneze, fiecare Direcţie trebuie să aibă determinate atribuţiile şi responsabilităţile, spune consilierul. Însă în realitate nu este aşa. De exemplu, în Primăria Chișinău lucrează 16 contabili şefi, deoarece în realitate Primăria este o organizaţie mică înconjurată de încă 15 agenţi economici. De exemplu, Direcţia arhitectură – este persoană juridică separată, cu propriul director, ştampilă, contabilitate, jurist, specialist pe achiziţii etc. Şi aşa în toate cele 15 direcţii din capitală. Elementar – dacă trebuie de cumpărat hîrtie în primărie, se efectuează 16 tendere, sînt implicaţi 16 contabili. Juriştii în judecăţi se întîlnesccîte doi – din partea Primăriei şi a Direcţiei. Uneori, nu vine nimeni. Fragmentarea totală a acţiunilor în lipsa unei politici unice.

Sau care structură în Primărie răspunde de proprietate? Pentru o parte, de exemplu clădirea Primăriei – contabilitatea Primăriei, pentru construcţii – Direcţia economie, pentru terenurile de pămînt – Direcţia arhitectură, Direcţia locativ-comunală – pentru administrarea fondului locativ, Direcţia transport – pentru subterane etc. Nimeni nu poate să spună cu precizie care este proprietatea de care dispune în realitate oraşul. De aceea nu este clar cum veniturile din administrarea proprietăţii pot fi reflectate în bugetul municipal?

În Primărie trebuie să fie o singură contabilitate, un singur Departament juridic, consideră Ivaşcenco. Potrivit lui, Planul prevede reorganizarea Primăriei într-o singură structură, administrată de primar şi care constă din departamente sectoriale: economie şi finanţe, social, locativ-comunal, arhitectură şi construcţii, plus un bloc administrativ puternic (contabilitate, juridic). Primăria are nevoie de o verticală puternică, care astăzi lipseşte.

În plus, potrivit consilierului, planificarea, reglementarea, controlul şi organizarea subdiviziunilor Primăriei trebuie să fie separate. Ele nu trebuie să se intersecteze. În caz, contrar apare conflictul de interese.

Finanţare programată

Oraşul trebuie să treacă de la finanţarea de cheltuire la cea programată, iar bugetul să fie nu unul cantitativ, ci calitativ, consideră GhenadiIvaşcenco. Aceasta înseamnă că finanţate trebuie nu doar cheltuielile, dar şi programele de dezvoltare a oraşului, iar pentru realizarea lor trebuie să fie implicate nu doar întreprinderile municipale, dar şi businessul mic – în baza tenderelor.

„În statele europene, oraşul colectează impozite, iar toate serviciile – de evacuare a gunoiului, de amenajare a teritoriului etc., le încredinţează micului business, spune consilierul. În Chișinău însă toată gospodăria comunală o constituie 50 de întreprinderi municipale sau societăţi pe acţiuni, 10 mii de locuri de muncă şi un rulaj de 2,5 miliarde de lei. Aceste întreprinderi organizează tendere şi mai mult de jumătate din bani îi valorifică de sine stătător”.

Municipalitatea trebuie să se ocupe de principala sa funcţie – dezvoltarea oraşului şi a infrastructurii. Dacă ar fi majorată ocuparea forței de muncă în capitală cu 1%, bugetul municipal ar primi suplimentar 13 mil.lei. Nu ne ajung 0,5 mld.lei pentru dezvoltarea infrastructurii? Aceşti bani pot fi obţinuţi prin sporirea gradului de ocupare cu 10%. Cu alte cuvinte, astăzi în capitală lucrează 150 de mii de persoane. Trebuie create încă 15 mii de locuri de muncă. În principiu, scopurile sînt realizabile”.

În opinia lui Ivaşcenco, astăzi, Chişinăul nu este un oraş comercial, este un oraş al monopolurilor şi bugetarilor. 60% din locuri de muncă sînt din sectorul public sau publico-privat. Dar se va dezvolta capitala moldovenească doar atunci cînd aici va începe să funcţioneze businessul.

Irina Astahova

Sursa: ko.md