14 february 2024, 14:40 Cinema 14641

De zece ori despre Dragoste... (Foto, Video)

Filmul "A iubi" s-a prăfuit pe raftul studioului «Moldova-film» mai mult de 30 de ani. Astăzi, această peliculă e numită de toți criticii de film într-un glas ca fiind una dintre poveștile de dragoste cele mai spectaculoase și din cele mai pasionante ale cinematografiei mondiale.

Fiecare om are propriile sale idei și stereotipuri referitor la cinematografia sovietică din anii '60. Din cele 150 de pelicule, care erau proiectate anual pentru marele ecrane, aproape fiecare a doua povestea despre cercetași, fapte militare glorioase, viețile și destinele oamenilor muncii simpli. Dar se găseau regizori, care reușeau la începutul stagnării din timpul lui Brejnev să realizeze un alt tip de film sovietic. Fără spilcuiri și înfrumusețări, filme inovatoare și îndrăznețe, capabile să atingă cele mai sensibile coarde ale sufletului, dar care nu se înscriau în ideologia oficială de atunci a cinematografiei. Unor astfel de filme le era pregătită soarta de "marginali ai cinematografiei" și numai zeci de ani mai tîrziu, publicul a putut să aprecieze înaltul lor nivel artistic și măiestria de neîntrecut a ideii de subiect a autorului, cu adevărat revoluționar, pentru timpul său. Unul dintre filmele de acest tip este "A iubi", în regia lui Mihail Calic, realizat la studioul "Moldova-film", în îndepărtatul an 1968.

Filmul alb-negru despre dragoste...

Pînă la filmul "A iubi", Mihail Calic avea în palmaresul său deja șapte filme artistice de lung metraj. Atunci, în a doua jumătate a anilor '60 au zguduit "prin dezghețul cinematografic" filmele realizate la Studioul Cinematografic "Moldova-film": pelicula poetică "Cîntec de leagăn", vesela și lirica "Omul merge după soare". Dar, în ciuda succesului răsunător la public, regizorul este acuzat, în mod constant, de "umanism abstract" și "formalism", de fiecare dată trebuind să apere, literalmente, dreptul peliculelor sale la existență. Obosind să lupte cu "morile de vînt", Mihail Calic visează să realizeze un film deosebit: despre dragoste.

Mult timp noul său scenariu nu a fost aprobat. Pentru funcționarii din cinematografia Moldovei Sovietice subiectul trasat de autor îi jena în mod evident, precum și modalitățile de realizare a acestuia. Bază a viitorului film trebuiau să devină patru nuvele, inclusiv, celebra "Balade din cîmpie" a scriitorului moldovean Ion Druță. (La acel moment, deja deținător al prestigiosului Premiu de Stat). Regizorul nu doar că vroia să filmeze istoriile, unite prin tema complicatelor relații dintre Bărbat și Femeie, el a încercat să conștientizeze și să înțeleagă ce înseamnă Dragostea pentru contemporanii săi.

„Dorindu-și să transmită în cadru spiritul cotidian, Calic, pentru prima dată în istoria cinematografiei mondiale, a decis să combine două genuri aparent neconcordante: cel al filmului documentar cu cel artistic", povestea criticul de film Victor Andon.

"Cocktail"-ul care a rezultat a fost într-un fel o cercetare cinematografico-sociologică, pe atunci fiind ca un tunet în plină zi senină. Înainte de el nimeni dintre regizorii cinematografiei sovietice nu a îndrăznit să vorbească atît de deschis și sincer de la ecran.

Leitmotivul filmului lui Mihail Calic care răsună din gura tînărului cleric, părintele Meni, monologul filosofic despre dragoste și asta în toiul persecuției Bisericii Ortodoxe. Unde mai pui că se vorbește despre acea parte a ei, pe care preferau s-o treacă sub tăcere în cinematografia oficială sovietică: sex, avorturi, relații sexuale înainte de căsătorie ... Cîțiva ani mai tîrziu Meni urma să devină una dintre cele mai proeminente figuri ale ortodoxiei ruse, ca ceva mai tîrziu, părintele Alexandru să aibă o moarte de martir, fiind omorît cu toporul de un fanatic.

„Dușmanul poporului" — Mihail Calic

Regizorul Mihail Calic

Mihail Calic nu a fost o persoană religioasă în sensul obișnuit al cuvîntului. Dar în biografia regizorului a existat un moment în care a trebuit să reconsidere multe lucruri. În anul 1951, student al VGIK-ului, de altfel, unul dintre elevii preferați ai faimosului cuplu Grigori Aleksandrov - Liubovi Orlova, Mihail Calic este acuzat de "pregătirea atentatului la viața lui Stalin" și de crearea unei organizații teroriste antisovietice de tineret. El primește 20 de ani de detenție în lagăre de muncă, executîndu-și pedeapsa în Lagărul Taișet, cunoscut prin cruzime, acolo fiind deținuți mulți prizonieri fasciști. Calic a fost reabilitat, totalmente, doar după un an de la moartea "tătucului popoarelor", fiind chiar restabilit la Institutul de Cinematografie. Ceea ce i-a fost dat să trăiască, supraviețuind în temnițele Gulagului, a lăsat pentru totdeauna o amprentă asupra concepției sale despre lume, dar și asupra creației viitorului regizor.

„Lui Mihail Calic i-a fost dat să treacă prin mai multe încercări – povestește regizorul moldovean Nikolai Ghibu. - Mihail Calic a mărturisit în repetate rînduri că el a avut "două rezervoare nesecate de impresii". Primul a fost copilăria lui, el s-a născut în Arhanghelsk, în familia artiștilor de circ și toți anii adolescenței a călătorit împreună cu părinții săi peste tot. Cel de-al doilea a fost detenția în camera solitară și lagărul, unde a petrecut cîțiva ani de chin.

Necunoscuții Kvașa Mironov, Svetlicinaia și Freindlih ...

Un an întreg a filmat Calic pelicula sa despre dragoste. Fascinați de scenariu și de multitudinea de trucuri cinematografice, au trecut probele ușurință, pe atunci necunoscuții: Igor Kvașa, Andrei Mironov, Ecaterina Vasileva, Mariana Vertinskaia. Calic cu simțul său regizoral ghicește, parcă, în acești tineri viitorul lor actoricesc strălucit. În unul dintre rolurile principale într-una din nuvele el o invită pe Svetlana Svetlicinaia.

În acest film este greu să o recunoști, căci în timp scurt ea devine prima divă-simbol sexy a cinematografiei sovietice. În acest film Svetlicinaia este cea mai obișnuită femeie, care visează la dragoste, care e gata să-i ierte totul bărbatului care-i este aproape: și lașitatea, și indecizia, și confuzia din relațiile existente.

Dacă în "nuvela moscovită" așa cum a fost ea numită pe platoul de filmare, toate aspectele talentului său artistic, din păcate, așa și nerealizat niciodată, le-a prezentat Svetlana Svetlicinaia, atunci în nuvela "Leningrad" în toată splendoarea sa apare "cea mai adevărată actriță din Sankt-Petersburg" - Alisa Freindlih.

Acesta a fost într-adevăr un debut mare în cinematografie: rolul unei femei tinere disperate care a supraviețuit trădării, punîndu-și pe altarul marii dragoste ce e mai scump - viața copilului ei încă nenăscut. Acțiunea filmului este transferată din apartamentul fizicienilor și a liricilor la modă la viața conducătoarei de tramvai de la Leningrad, de la Stația de Cale Ferată Moscova la nunta zgomotoasă din Moldova ...

„Mihail Calic - un regizor cu un talent rar – își amintește actorul rus Igor Kvașa (autorul a reușit să comunice cu actorul cu jumătate de an înainte de moartea sa). - A fost incredibil de ușor, interesant și distractiv de lucrat cu el. Din păcate, publicul larg nu cunoaște pelicula "A iubi". Așa i-a fost soarta. Și eu însămi, ce-i drept, nu am vizionat demult acest film. Filmul însă este într-adevăr foarte profund, dezvăluind foarte subtil și sincer toate aspectele Dragostei ...

Pe eroul lui Ion Druță l-ar fi putut juca Vladimir Vîsoțki...

Filmarea nuvelei moldovenești Mihail Calic a lăsat-o, ce-i drept pentru "desert". În rolul eroului principal Mircea sînt chemați să dea probe aproape toată floarea, tot „Beau Monde-ul nostru cinematografic": Brescanu, Burghiu ... Autorul însă îi refuză nu numai pe ei, ci, de asemenea, pe cel mai strălucitor star al Teatrului Taganka de la Moscova - Vladimir Vîsoțki, care visa înflăcărat să joace în acest film al lui Calic. Regizorul îl preferă, în schimb, pe necunoscutului de nimeni student al GITIS-ului din grupa moldovenească Gheorghe-Ion Șvitchi. Calic se convinge că a ales corect, cînd află că Șvitchi provine din acele locuri, de unde e și Ion Druță, ceea ce înseamnă că mai bine ca el nu va interpreta nimeni acest rol.

„Am interpretat în acest film rolul meu însumi", ne împărtășește amintirile de mai bine de 40 de ani actorul moldovean Gheorghe-Ion Șvitchi.

„În anul 1967 eram în anul al treilea la GITIS, duceam o viață foarte activă în capitală, dar în suflet rămăsesem un băiat simplu de la țară. Se pare că anume acest lucru l-a făcut pe Calic să mă aleagă pe mine. „Nuvela" moldovenească am filmat-o o lună întreagă pe malul pitoresc al Nistrului, în stepa Sorocii, unde se și desfășoară propriu-zisa acțiune a romanul lui Ion Druță.

De la «A iubi» pînă la ură...

Toți așteptau cu sufletul la gură apariția pe marile ecrane a peliculei. Deși întîi trebuia să-și dea "acordul" pentru acest lucru cel mai important "inchizitor sovietic" - Mihail Suslov, responsabil, la momentul respectiv, de ideologie, cultură, educație și cenzură. Membrul Biroului Politic, vizionînd filmul și-a dat verdictul: "să nu fie permisă demonstrarea în străinătate, dar nici în țară".

APROPO

O "condamnare la moarte" similară în aceleași an, 1968, au primit filmele: "Andrei Rubliov" al lui Andrei Tarkovski, "Comisarul" al Alexandrei Askolidov, "Fericirea Asei" al lui Andron Koncealovski.

Ca rezultat, filmul "A iubi" al lui Mihail Calic a fost emis într-un tiraj extrem de mic (8 sau 12 copii), peliculei fiindu-i atribuită cea mai mică categorie, a treia. Ea era indicată spre prezentare la penitenciare, unități militare și în zonele cele mai îndepărtate ale URSS-ului. Cenzorii nu s-au obosit cu ceremonii și fără acordul autorului, pe cont propriu, au "corectat" filmul, mai mult decît atît lovitura de grație a "redactorilor" a fost dată părții sale documentare. Regizorul aflînd despre samavolnicia conducătorilor studioului "Moldova-film", s-a adresat prin intermediul Oficiului pentru drepturile de autor în instanța de judecată, dar cazului nu i s-a dat curs și procesul de judecată așa nu a mai avut loc. Mai mult decît atît, au descins cu mandat de percheziție acasă la Mihail Calic, confiscîndu-i-se unica copie de autor a filmului. Fiindu-i Imposibil să reziste persecuțiilor și hărțuirilor, în anul 1971, Mihail Calic emigrează în Israel.

În loc de epilog ...

Calic revine la cea mai nefericită creație a sa, filmul "A iubi", abia peste 20 de ani. Sosind la Moscova, pentru o perioadă scurtă de timp, din fragmentele materialului de lucru, păstrate în mod miraculos de asistentul său, în baza cronicii documentare a Inei Tumanian, el restabilește o variantă a versiunii originale. Și doar atunci un cerc foarte restrîns de spectatori s-a familiarizat, în cele din urmă, cu filmul "A iubi". Astăzi, din fericire, această peliculă poate fi vizionată pe Internet. Iar acea copie "retușată" a filmului rămîne, pînă în prezent, în proprietatea Studioului Cinematografic "Moldova-Film". Dar, dintru-un motiv sau altul nici una dintre variantele peliculei, în toți acești ani, așa și nu a fost difuzată pe niciun canal de televiziune din Moldova ...

Natalia Șmurgun