22 june 2023, 12:30 History 3434

Adevărul despre Marele Război pentru Apărarea Patriei. Discuția 2

Discuția 2. Despre motivele și scopurile invaziei fasciste în Uniunea Sovietică în iunie 1941.

Marele Război Patriotic al poporului sovietic din anii 1941-1945 împotriva Germaniei naziste și a aliaților săi europeni a fost o parte integrantă a celui de-al Doilea Război Mondial, care a început la 1 septembrie 1939, cu atacul Germaniei asupra Poloniei.

Principalul motiv al atacului trădător al Germaniei naziste și al aliaților săi asupra Uniunii Sovietice din 22 iunie 1941 a fost tendința lui Hitler spre "dominație mondială", scop care nu putea fi realizat fără a cotropi teritoriile și populația din Est. Pînă în 1941, aproape toată Europa fusese invadată de forțele germane, iar resursele sale erau subordonate obiectivelor militare ale lui Hitler. Doar 5 state europene au rămas oficial neutre, dar de asemenea cooperau în secret cu regimul nazist. 8 state europene cu regimuri fasciste se aflau în alianță militară cu Germania nazistă.

Întreaga lume capitalistă dorea distrugerea URSS - primul stat din lume care a construit o societate socialistă. Dorința lui Hitler de a cuceri a coincis în mod obiectiv cu dorința liderilor multor țări europene și a elitei Statelor Unite ale Americii de a distruge URSS.

Unii politicieni și istorici încearcă să justifice începutul celui de-al Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939, nu prin atacul Germaniei Naziste asupra Poloniei, dar prin înțelegerea dintre Hitler și Stalin privind împărțirea sferelor de influență mondială, în baza tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939 (așa-numitul pact Ribbentrop-Molotov) și, în acest mod, să atribuie Germaniei Naziste și Uniunii Sovietice o responsabilitate egală.

Dar adevărul este că pactul Ribbentrop-Molotov a fost precedat de alte 13 tratate ale țărilor europene cu Germania lui Hitler. Primul a fost "Pactul celor patru" din 1933 (Pactul Anti-Comintern) - un pact de acord și cooperare între Marea Britanie, Franța, Italia și Germania, care de asemenea avea o orientare antisovietică. În 1934 a fost semnat Pactul de neagresiune Hitler-Pilsudski între Polonia și Germania, urmat de tratate similare cu alte țări europene și cu Japonia.

Refuzul țărilor democratice occidentale și, în primul rînd, al Angliei, Franței și Poloniei, de a construi împreună cu URSS un sistem de apărare colectivă împotriva agresiunii lui Hitler, a forțat conducerea Uniunii Sovietice să se gîndească la securitatea frontierelor sale. Acordul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939 a fost un mijloc forțat de apărare împotriva agresiunii fasciste, o oportunitate de a amîna începerea războiului.

Hitler a făcut îndemnuri de a distruge URSS încă de la începutul carierei sale politice. În cartea sa "Mein Kampf" ("Lupta mea" - 1925), el a declarat că principalul obiectiv al politicii externe a național-socialiștilor este cucerirea și popularea de către germani a unor terenuri vaste în estul Europei, că numai cotropirea acestor ținuturi va oferi Germaniei statutul de adevărată "putere mondială" capabilă să intre în lupta pentru dominația mondială.

Hitler în Mein Kampf a repetat sloganul cavalerilor teutoni:"Drang nach Osten" - "Atac la Est" spre "marile întinderi ale Rusiei". În teoriile rasiste, aceasta însemna nevoia de a stabili dominația și distrugerea la maximum a evreilor, slavilor și a altor popoare, pe care rasiștii germani le numeau "neoameni".

Dacă e să rezumăm, atunci obiectivele criminale ale conducerii naziste din Germania în războiul împotriva URSS au fost următoarele:

distrugerea Uniunii Sovietice ca stat, acapararea bogăției sale și a teritoriului, exterminarea celei mai active părți a populației, în primul rînd a reprezentanților partidului și a organelor sovietice, a intelectualității și tuturor celor care au luptat împotriva agresorului.

Ceilalți cetățeni trebuiau fie exilați în Siberia fără mijloace de supraviețuire, fie transformați în sclavi pentru stăpînii arieni.

Aceste obiective erau justificate de opiniile rasiste ale conducerii naziste, disprețul față de slavi și alte popoare "subumane", care împiedică "existența și reproducerea rasei superioare", din cauza presupusei lipse catastrofale de "spațiu de locuit" pentru aceasta. Războiul împotriva URSS era considerat de elita nazistă, în primul rînd, drept un război împotriva popoarelor slave.

În acest scop, conducerea nazistă a Germaniei în 1940 a elaborat un plan de atac asupra URSS, care a primit numele de cod "Barbarossa". Acesta era planul de război fulger, potrivit căruia se planifica învingerea Armatei Roșii în trei luni și ajungerea la linia Arhangelsk-Volga-Astrahan.

Conform părții economice a planului "Barbarossa" - "Oldenburg" - teritoriul ocupat urma să fie jefuit, iar toate resursele economice - folosite pentru a servi necesităților Wehrmachtului.

În 1987, în arhivele federale din Germania a fost descoperită "întîmplător" o amplă lucrare documentară - Planul General "Ost". Acesta era alcătuit din mai multe părți separate și se păstra în arhivele diferitelor ministere ale celui de-al Treilea Reich. Conform planului Ost, se planifica evacuarea de pe teritoriile lor ca fiind persoane cu defecte genetice: 95% din polonezi, 85% din lituanieni, 70% - letoni, 50% - francezi, cehi și estonieni. Unde să fie evacuați? În Siberia. Rușii, belarușii și ucrainenii, conform acestui plan, putem spune, nu mai existau.

Acest plan de curățare etnică în masă a populației din Europa de Est și URSS prevedea distrugerea și evacuarea a aproximativ 50 de milioane de slavi de pe teritoriile ocupate în decurs de 30 de ani. Naziștii sperau să germanizeze populația rămasă și să o transforme într-o forță de muncă pentru 10 milioane de coloniști germani. Se planifica împărțirea teritoriului Rusiei în regiuni politice și administrative separate, cu propriile organe de conducere și eliminarea astfel a rușilor ca popor unic. Se presupunea distrugerea inteligenței ruse, lichidarea instituțiilor de învățămînt mediu și superior și reducerea artificială a natalității.

Datorită curajului și eroismului poporului sovietic în timpul Marelui Război Patriotic, planurile naziștilor hitleriști au eșuat. Suferind pierderi umane și materiale enorme, Uniunea Sovietică a alungat invadatorii naziști de pe teritoriul său și a eliberat popoarele din Europa Centrală și de Est din sclavia fascistă.