26 september 2024, 11:30 History 29268

Pîrcălabul în Moldova

Astăzi se împlinesc 636 de ani de la prima atestare documentară a dregătoriei de pîrcălab în Moldova. Dintre cei mai de nădejde şi apropiaţi boieri domnitorul numea pîrcălabii. În tot cazul, această demnitate de mare preţuire pe vremea lui Ştefan al III-lea cel Mare avea prerogative caracteristice numai în Moldova.

Pîrcălabii erau mai marii pe ţinuturi sau oraşe de anumită însemnătate — un fel de prefecţi, deţinînd, totodată, şi funcţiile de căpitan şi judecător al ţinutului. D. Cantemir scrie: ”Spre a împărţi dreptate locuitorilor Moldovei, au fost rînduiţi în flecare oraş sau tîrg anumiţi judecători, care în unele locuri se numesc, de obicei, pîrcălabi, iar în altele - vornici şi cămăraşi. Ştefan cel Mare i-a învestit pe pîrcălabi cu atribuţii militare, punînd sub comanda lor nu numai cetăţile, ci şi zonele din preajma acestora, avînd poruncă domnească de a le apăra şi a le aproviziona. Astfel, pîrcălabii deveniseră un fel de guvernatori militari, cumulînd şi funcţii administrative.

Pîrcălabii „stau de strajă la hotare” — în zonele şi direcţiile de apărare strategică a Moldovei. D. Cantemir precizează: „La Hotin, Cernăuţi, Suceava, Neamţ şi Soroca (Roman, Crăciuna, Orhei, Chilia, Cetatea Albă) sînt doi pîrcălabi, fiindcă acestea sînt cetăţile cele mai de seamă ale Moldovei”. Letopiseţele moldo-slavone, actele Cancelariei domneşti a Moldovei, cronicile moldoveneşti ale lui Gr. Ureche, M. Costin, opera literară istorică a lui Mihail Sadoveanu conţine sute de pagini de glorie despre pîrcălabii de Chilia, Cetatea Albă, Suceava, Neamţ, Crăciuna, Hotin. С.С.Giurescu precizează: „În unele ţinuturi de margine ale Moldovei şi anume în Putna, Tecuci, Hotin, Neamţ, Cernăuţi, Soroca, pîrcălabii s-au numit staroşti, după modelul dregătorilor asemănători din Polonia”.

Cercetînd procesele demografice din Moldova după recensămintele din 1772-1773, 1774 şi 1803, P. Dmitriev afirmă că starosta era „dregătorul” suprem în ţinuturile Putna şi Cernăuţi, executînd aceleaşi funcţii, ca şi ispravnicii în alte ţinuturi. Ca şi cea a pîrcălabilor, staroştilor, dregătoria ispravnicului cu timpul a fost modificată. La început ispravnicul era slujitor (curtean) ce executa diferite sarcini. Ulterior devenise unul din cei doi reprezentanţi ai domniei în ţinuturi cu funcţii administrative, fiscale şi judecătoreşti.