Pănă le-a veni-le spaimă cu fierbinte. Când să vor vedea-să petrecând cu pace,

Le va veni veste precum nu le place. Fugindu-ș de umbră să hălăduiască,

Îi va-mproșca Domnul ca să-i răsâpască. Cu multă urgie oasele le-a frânge,

Vor fi de ocară și nu s-or mai strânge, Că vor cădea-n câmpuri goale și mâncate

De múșini, de pasări, de gadini spurcate.

• 6, 6.

Vor fi de mustrare și de grea ocară, Că vor fi de Domnul defăimaț în țară. Dă, Dumnezău svinte, din Sion să vie În creștinătate a ta-mpărățâie, Și-ț întoarce prada carea ți-i robită, Să-ș vie la urmă-n țara cea dorită. Să vază Iiacov, să să veselească, Cu creștinătatea să te proslăvască.

PSALMUL 53

Doamne, mă spăsește*

Cu svântul tău nume,

Fă-mi giudeț pre lume

Și-ntreg mă ferește.

Cu a ta putere,

Grije când am multă,

Tu, Doamne, mi-ascultă

Ruga din tăcere.

Că să rădicară

Asupră-mi păgânii

Și cu toț streinii,

De mă-mpresurară.

Și nu-ț au de frică,

Când svântul tău nume,

• 6.

Ce-i vestit în lume,

L-iau într-o nemică.

Ce mie mi-i vântă

Domnul, sufletește,

De sunt și trupește

Întreg, fără smântă.

Cine mi-s cu scârbă,

Le va veni răul

Din tot de-adevărul

Și le-a cădea-n gârbă.

Veste preste lume,

Doamne, îț voi face,

Cu jârtve de pace,

Svântului tău nume.

Că mi-i cu ferice

Când tu mă vei scoate

Din scârbele toate,

Să n-aibă să-m strice