Psaltirea in versuri
Pănă le-a veni-le spaimă cu fierbinte. Când să vor vedea-să petrecând cu pace,
Le va veni veste precum nu le place. Fugindu-ș de umbră să hălăduiască,
Îi va-mproșca Domnul ca să-i răsâpască. Cu multă urgie oasele le-a frânge,
Vor fi de ocară și nu s-or mai strânge, Că vor cădea-n câmpuri goale și mâncate
De múșini, de pasări, de gadini spurcate.
- 6, 6.
Vor fi de mustrare și de grea ocară, Că vor fi de Domnul defăimaț în țară. Dă, Dumnezău svinte, din Sion să vie În creștinătate a ta-mpărățâie, Și-ț întoarce prada carea ți-i robită, Să-ș vie la urmă-n țara cea dorită. Să vază Iiacov, să să veselească, Cu creștinătatea să te proslăvască.
PSALMUL 53
Doamne, mă spăsește*
Cu svântul tău nume,
Fă-mi giudeț pre lume
Și-ntreg mă ferește.
Cu a ta putere,
Grije când am multă,
Tu, Doamne, mi-ascultă
Ruga din tăcere.
Că să rădicară
Asupră-mi păgânii
Și cu toț streinii,
De mă-mpresurară.
Și nu-ț au de frică,
Când svântul tău nume,
- 6.
Ce-i vestit în lume,
L-iau într-o nemică.
Ce mie mi-i vântă
Domnul, sufletește,
De sunt și trupește
Întreg, fără smântă.
Cine mi-s cu scârbă,
Le va veni răul
Din tot de-adevărul
Și le-a cădea-n gârbă.
Veste preste lume,
Doamne, îț voi face,
Cu jârtve de pace,
Svântului tău nume.
Că mi-i cu ferice
Când tu mă vei scoate
Din scârbele toate,
Să n-aibă să-m strice