Psaltirea in versuri
VIII
Tuturor ești de dvorbă,
Dintr-a ta bunătate,
Cărór scapă-n credință
La svânta ta umbreală,
Că pre alt nime n-ávem
La Dumnezău, greșițâi.
La nevoi și la scârbe
Pururea izbăvință.
Sărcinaț de păcate,
Blagoslovită Maică
Domnului din nălțâme,
Cădem cu rugăminte,
De la toată năvala
Svinția-ta ne scoate
Pre șerbii tăi, Ficioară.
IX
Tuturor ce-s în scârbă
Le ești de bucurie,
Celor cu asupreală
Le ești de sprejineală,
Flămânzâlor ești hrană,
Streinilor scutință,
Celora ce-s în valuri
Le ești adăposteală,
Celora ce-s în boale
Le ești de socotință,
Celor cu neputințe
Umbră și sprejineală,
Toiag de bătrânețe.
A lui Dumnezău Maică
Celui de Sus curată,
Ne rugăm sârguiește
Serbii tăi de ne scoate