Psaltirea in versuri
Cu tâmpene și psăltire
Să-i cânte de biruire. Că Domnul gând bun gândește
De-a sa gloată ce-l iubește, Și pre cei brúdivi înalță
Cu izbândă fără greață. Lăuda-să-vor în slavă
Svinții tăi fără zăbavă, Și cu bucurie plină
Îș vor merge la odihnă. Ieșind la război cu steje,
Vor da chiot din gâlteje, De să va nălța la Domnul,
Lăsând frică în tot omul, Cu stânga și cu direapta
Îngrozând pre toț cu spata. Și vor face scumpărare
În năroade de limbi tare, Mustrându-le cu-nchisoare,
Și crailor dând strânsoare Cu cătuș și cu obede
În giudeț, pănă-i vor pierde, Să le facă cum li-i zâsă
Din lege pierzare scrisă. Svinții lui fără gâlceavă
S-aibă cinste, dar și slavă.
PSALMUL 150
Lăudațî-l cu tot omul
Întru svinții săi pre Domnul, Lăudațî-l în vârtute
Ce-are Domnul de oști multe. Lăudaț fără tăcere
De-a lui sâlă și putere, Lăudațî-l în mărire
De-a lui multă biruire. Lăudaț cu glasuri nalte
De bucine ferecate, Lăudațî-l în lăute,
În psăltiri pre viersuri multe. Lăudaț pre toate locuri
Cu tâmpene și cu giocuri, Lăudațî-l să răsune
În organe tinse-n strune. Lăudaț cu bune viersuri
De chimvale într-alesuri, Lăudaț și-l strigaț tare
În țimbale de cântare. Câte-s vie și tot omul,
Lăudațî-l toț pre Domnul.
[STIHURI DESPRE ORIGINEA LATINĂ A ROMÂNILOR]
Neamul Țării Moldovei de unde dă rază?
Din țara Italíei, tot omul să crează.
Fliah întăi, apoi Traian au adus pre-acice
Pre strămoșii cestor țări de neam cu ferice. Răsădit-au țărilor hotarele toate
Pre semne ce stau în veci a să vedea poate. El cu vița cestui neam Țara Rumânească
Împlut-au, Ardealul tot și Moldovenească. Semnele stau de să văd de dânsul făcute,
Turnul Severinului să custe-n vremi multe. Strămoșii Moldoveei adus-au în țară,
Pre ghețâi cu sabia scoțând din hotară. Stau semnele podului cu praguri căzute
Și Turnul Severinului, de Sevír făcute. Podul preste Dunăre-n Țara Rumânească,
De-au trecutu-ș oștile-n Țara Ungurească. Pre-acela pod au trecut Moldoavei strămoșii,
Bătând război cu dachii, a sasilor moșii.