Psaltirea in versuri
La Dumnezău nu va fi de smântă. Și cu a ta, Doamne, bună vrere
Sionului să-i faci mângâiere, S-aibă de toate părțâle pace,
Pănă zidiuri nalte să vor face Pregiur Ierusalim1 cetate,
Să scripască dar și bunătate. Atunci jărtve direpte ț-vom face,
Colaci și prinoase, cumu-ț place, Vin și pâine, unt și cu grâu dulce,
Și vițăi pre oltari ț-vom aduce.
PSALMUL 51
Direptul să va cruța ca un maslin*,
Iară strâmbul să va tăia ca un spin.
Ce te lauz, cela ce ești tare** ,
Cu mânia ce sloboz din nare, De faci toată zua răutate
Și-n limba ta scornești strâmbătate?
1 Pronunțat l-e-.
- Stih. Aceste două versuri, puse ca motto, nu fac parte din textul psalmului, ci aparțin lui Dosoftei.
-
- 5 perechi.
Ca dintr-un brici ascuțât pre cute,
Faci vicleșug și-nșelăciuni multe. Toată strâmbătatea ț-este dragă,
Și de cuvânt dirept tu prânz tagă. Iubești a-mpresura cu cuvântul
Și cu limba să-nșeli tot pământul. Ce Dumnezău te-a strica cu totul
Și te-a rumpe de unde ți-i locul. Că te-a săpa de la rădăcină,
De nu țî s-a mai ști de trupină, Nice te vei vedea-n țară dulce,
Că la viața ceea nu ti-or duce, Ce vei fi strein de svânta țară,
De țî s-or uita toț de ocară Și cu frică râzând îț vor zâce :
„Iată-ț, oame, c-ai stătut cu price, De n-ai cerșut la Domnul putere,
Ce te-ai sămețâtu-te-ntr-avere, Răzămându-te-n deșertăciune
Și scăpându-te de-nțălepciune“. Iară eu îț dvoresc înainte,
Ca un maslin rodit, Doamne svinte, Că nu-ț lipsăsc din svânta ta casă
Cu tăgadă și cu jărtvă grasă, Nedejdiuind, Doamne,-ntr-a ta milă,
Preste veci să-m fii vântă și sâlă. Și-ț mulțămăsc că-m dedeș răbdare
Cătră numele tău pre-așezare. Și de mine svinții îș vor face
Bucurie pre viață de pace.
PSALMUL 52
În inemă-ș zâce cel fără de minte*,
Precum i să place, deșerte cuvinte. Zâce că nu este Dumnezău să vază
Și să ia aminte cine ce lucrează. Că toț să spurcară, unde-i vez ți-i greață,
Nu ti-i cuteza-te să le cauț în față. Atunce ce-ț pare când va veni Domnul
Din ceri să ia sama ce lucrează omul, Când nu va fi nime să poată-nțălege,
Când s-or înmulțî-să cei fără de lege, Când de cătră Domnul toț să vor abate,
Când vor fi netrebnici, ne-având bunătate? Că nu-i pănă-ntr-unul nice să-nțăleagă
Ceia ce fac rele cu inemă largă, Mâncând pre creștinii ca pre nește pâine.
Ca să-i concenească de astăz, de mâine. Că nice de Domnul nu-ș aduc aminte,