[top]Istoria localității

Conform legendei localitatea Căinari a fost întemeiată în apropierea unui mare izvor, deoarece denumirea ei a însemnat la tătarii din Bugeac „izvor mare, clocotitor”. Prima atestare documentară satului Căinari, datează din 1525, de aici începe numărătoarea anilor pentru localitate. La recensămîntul din 1817 în Căinari au fost înregistrați 291 de bărbaţi căsătoriţi, 11 văduve și 16 burlaci. Clerul era alcătuit din 5 persoane şi avea la dispoziţie o bisericuţă din lemn, construită în 1778. În 1832 în sat a fost construită o biserică mare care a înlocuit-o pe cea veche. Şcoala Parohială, deschisă pe lîngă biserică în 1867, la 1 ianuarie a fost transformată în şcoală de zemstvă. Recensămîntul din 1898 fixa la Căinari, judeţul Bender 1167 de suflete. În 1910 Căinarii cuprindeau 298 de case cu o populație de 1.460 de oameni. În toamna anului 1922, 332 de țărani din Căinari au fost înzestrați cu 1333 ha de pămînt. Peste un an aici au fost înregistrați 1659 de bărbați și 1501 femei, 10 case boierești locuite, o școală medie de plasă și o școală primară, o moară de aburi, un agent sanitar, 8 cîrciumi, mai mult de zece prăvălii și dughene. Tot în perioada interbelică a fost construită calea ferată Revaca-Căinari, menită să lege feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a trece prin orașul Tighina, aflat la vremea aceea la frontiera cu Uniunea Sovietică. În comparație cu anul 1940, populația s-a redus către 1949 cu 634 de suflete, de la 2359 la 1725 de locuitori. În 1961 cătunul Dimitrovca s-a contopit cu satul Căinari. Cînd s-au comasat raioanele, Căinarii au trecut în subordinea Căușenilor. La 13 august 1985 a fost format raionul Căinari. Din 1999 orașul Căinari a fost introdus în componența județului Tighina. În prezent este oraș în componența raionului Căușeni și are o populație de 4.670 locuitori.

[top]Resurse naturale

Fondul funciar al oraşului Căinari constituie 4.294 ha, dintre care: - terenurile cu destinaţie agricolă – 3395 ha; - livezile – 61 ha; - viile – 85 ha; - păşuni – 497 ha; - terenul intravilan – 243 ha; - bazine acvatice –13 ha.

[top]Economia locală

Economia locală este reprezentată de 130 agenţi economici, dintre care cea mai mare parte – 128, o constituie persoanele fizice. Pe teritoriul oraşului sînt înregistrate 85 gospodării de fermieri. Principalii agenţi economici sînt: fabrica de vinuri din localitate, unde a fost deschisă o linie modernă de îmbuteliere a vinului şi elevatorul, care după o perioadă îndelungată, în urma schimbării proprietarului, şi-a relansat activitatea. Un alt agent economic, care activează în domeniul agriculturii, este societatea cu răspundere limitată „Persolvit-Prim”, care are peste 500 angajaţi. Ţinînd cont de specificul agricol al localităţii, pe teritoriul oraşului se organizează expoziţii agricole, la care participă agenți economici din oraş şi localităţile din zonă. O posibilitate de dezvoltare a turismului sînt resursele de apă curativă din oraş şi capacităţile de cazare ale sanatoriului existent. Pe teritoriul oraşului funcţionează o piaţă agricolă, o unitate de alimentare publică şi sucu

[top]Educație, Cultură, Sănătate

Instituțiile de cultură ale oraşului sînt reprezentate de o casă de cultură şi două biblioteci publice. În centrul oraşului se află Casa muzeu „Alexei Mateevici”, o clădire frumoasă, acoperită cu olane roşii, cu un plop şi o răstignire de lemn la poartă. În mijlocul ogrăzii se înalţă monumentul lui Alexei Mateevici. În această casă s-a născut preotul-poet, autorul imnului naţional Limba Noastră. Sistemul de educaţie a oraşului Căinari este format din 2 instituţii preşcolare, o şcoală medie de cultură generală şi liceul „Alexei Mateevici”. În oraș își desfășoară activitatea ansamblul folcloric „Smărăndiţa”. Sistemul de ocrotire al sănătăţii este format dintr-o policlinică, o staţie de salvare şi o farmacie. În sistemul de ocrotire al sănătăţii lucrează peste 70 de medici şi personal medical mediu.

[top]Personalităţi

Alexei Mateevici s-a născut la 16 martie (stil vechi) 1888, la Căinari, în familia preotului Mihail Mateevici. În 1893 părinții se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învață la școala primară. În 1897 este înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o termină în cu excelență 1902. Între 1902-1910 A.Mateevici studiază la seminarul teologic. La seminar face cunoștință și se împrietenește cu viitorul sculptor Alexandru Plamadeală. În 1907, în primele numere ale ziarului „Basarabia” apar poeziile „Țăranii”, „Eu cînt”, „Țara”, semnate de Alexei Mateevici. Tot aici el publică articolele „Sfîntul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” și „Din cîntecele poporane ale Basarabiei”. Între anii 1910-1914 Alexei Mateevici studiază la Academia teologică din Kiev. În anuii 1919-1911 publică în „Chișineovschie eparhialinie vedomosti” studiul lingvistic “Momente ale influenței bisericești asupra originii și dezvoltării istorice a limbii moldovenești”, pr

[top]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia orașului constituia 4184 de oameni, dintre care 49.37% - bărbaţi și 50.63% - femei. Structura etnică a populaţiei: 97.16% - moldoveni, 0.88% - ucraineni, 1.12% - ruşi, 0.5% - găgăuzi, 0.26% - bulgari, 0.07% - alte etnii.