I - La un egoist

Critică şi sfătuieşte Cleandru pe-oricine vede,
Unu-i leneş, altu-i grabnic, celălalt drept nu mai şede;
Cesta reguli nu păzeşte,
Cela nu se îngrijeşte
De nimic; ş-a lui purtare a să-l ducă la pieire.
Dar când ar vrea să se vadă şi el fără părtinire,
Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i şi el fără pată,
Ci egoismu-l îmbată.
Pesemne în lumea asta aşa e dat să fim noi;
Un orb când duce pre altul, cad în groapă amândoi.

II - La icoana sfântului Petru

Ce stai cu cheia, Petre? — În rai voi să slobod
Răsăriteana ceată. — Dar celălalt norod
Ce-n lanţurile Papei s-au prins aşa uşor?
— Eu n-am cu dânşii treabă; ei au chelarul lor.

III - La brut

Că eşti cuminte, Brute, toţi oamenii gândesc,
Că eşti un nerod însă eu nu mă îndoiesc;
De-or întreba pricina, o pot spune de rost:
Când taci tu eşti cuminte, iar când grăieşti, un prost.

IV - La Lida

Pentru ce Druz ia pre Lida, o bătrână hârcă, sură,
Ce în gingini molfăieşte neavând nici un dinte-n gură?
— Pentru că plăcerea-i este să adune-anticităţi,
Vrea să aibă şi pre Lida printre alte rarităţi.

V - La Erazdu

Prietene Erazde, eşti prea capricios,
Privesc că nici o fată nu poate să-ţi mai placă;
Cu toate-ai fost în vorbă şi fără vrun folos.
Una nu e frumoasă, alta e prea săracă,
Aceasta n-are zestre sau nu-i de măritat,
Tot alegând nevastă, ai rămas ne-nsurat.

VII - La cititorii satirelor

N-am voit cu-a mele satiri eu pre nime a jigni,
Ci defecte urâcioase m-am silit a prihăni;
De aveţi însă dorinţă a nu vă cunoaşte-n ele,
Vă-ndreptaţi, dacă se poate, de năravurile rele.

VIII - La Leandru

Cinci ceasornici de perete, şi vro cincisprece de masă
Şi de buzunar Leandru are întru a sa casă;
Toată ziua el nu face decât tot le regulează
Înapoi sau înainte, le întoarce şi le-aşează.
Din această osteneală ce folos poate să-i vie?
Nici un om ca dânsul bine câte ceasuri sunt nu ştie.

IX - La un nou boierit

Între numărul cel mare de boieri ce-avem, Silvan
Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman.
Oare pentru ce la oameni nu voieşte să se-nchine?
— De când vindea lapte-n piaţă, el încă n-a uitat bine;
Cofăieşul de pe capu-i să-ngrijeşte-a nu scăpa,
Pentru-aceea el la nime nu-ndrăzneşte-a se pleca.