Trifăuţi este un sat şi comună din raionul Soroca. Trifăuţi este unicul sat din comuna cu acelaşi nume, la distanța de 20 km de orașul Soroca și la 158 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1005 oameni. Satul Trifăuţi a fost menționat documentar în anul 1620.
Citeşte mai departe-
Literatura
111
- Creaţia populară 111
- Literatura moldo-slavonă 111
- Literatura medievală 111
- Literatura sec. XVIII – prima jumătate a sec. XIX 111
- Literatura clasică a doua jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX 111
- Literatura din Basarabia interbelică şi literatura din RASSM 111
- Literatura contemporană 111
- Literatura postmodernistă 111
- Biblioteca de literatură 111
- De ce întreaga literatură clasică ”românească” este moldovenească 111
Calendarul evenimentelor

Stamati Constantin
![]() Stamati Constantin (1786, Huşi sau Iaşi − 12.09.1869, Ocniţa). Scriitor şi traducător. Fiul paharnicului Toma Stamati şi nepot de frate al mitropolitului lacov Stamati. Învaţă, probabil, la Şcoala Domnească de la Iaşi, apoi îşi desăvîrşeşte instruirea ca autodidact. Însuşeşte limbile franceză, rusă şi greacă. Îndeplineşte diferite slujbe în cancelaria Vistieriei Moldovei (1806). În 1812 se stabileşte cu traiul la Chișinău. Ocupă diferite funcţii în administraţia Basarabiei: expeditor şi referent în departamentele guvernului local, ispravnic al ţinuturilor Ismail şi Hotin, agent cu însărcinări speciale pe lîngă guvernator ş.a. Devine consilier titular (1818), este decorat cu ordinul „Sf. Ana” de gradul III (1828). Face cunoştinţă cu scriitorul rus P. Svinin (1815-1816) şi cu marele poet A. S. Puşkin exilat în Basarabia (1821). C. Stamati debutează în literatură cu traduceri. Publică în „Albina românească” a lui Gh. Asachi tălmăcirea poeziei „Dumnezeu” de G. Derjavin (20 februarie 1830). A mai tălmăcit poemul „Prizonierul din Caucaz” de A. Puşkin; poeziile „Întemniţatul” şi „Mi-e urît şi trist”, „Hăulitul închisului” şi respectiv „Bătrîneţele” de M. Lermontov; baladele „Harpa eoliană”, „Fiica lui Decebal şi Armin cîntăreţul”, „Gromoboi” de V. Jukovski; „Omul şi cugetul”, „Ce daune fac banii” de F. Bulgarin ş.a. A tradus şi a adaptat peste 30 de fabule din creaţia lui I. Krîlov şi I. Hemniţer. Partea valoroasă a creaţiei lui C. Stamati, o constituie scrierile cu tematică istorică. În schiţele „Suceava şi Alexandru cel Bun în secolul al XV-lea”, „Domnul Moldovei”, „Marele Ştefan şi bravul său hatman Arbore” evocă momente importante din trecutul glorios al poporului. Supune criticii unele momente negative din viaţa societăţii din Moldova secolului al XlX-lea: „Neneaca, cuconaşul ei şi dascălul”, ş.a. Este ales membru al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi (1834); membru al Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi din Odessa (1841), în „Însemnările” căreia publică articolul „Despre Basarabia şi cetăţile ei vechi”, scris în ruseşte (1850). În 1866 este ales membru al Societăţii Literare Române, viitoarea Academie (22 aprilie 1866); peste un an însă îşi dă demisia. În 1870 este numit membru onorific al Academiei Române. La 23 octombrie 1988, în satul Ocniţa, unde este înmormântat scriitorul, a fost inaugurată Casa-muzeu „C. Stamati”. Tot atunci în curte a fost instalat un bust al acestuia. „Modestă ca valoare artistică, moştenirea literară a lui C. Stamati se încadrează eforturilor depuse de primii noştri scriitori la înfiriparea şi statornicirea literaturii moldovenești de tip modern.” (Vasile Ciocanu) |
Publicații
- Arderea Iaşului la 1822
- Dorul de patrie
- Dragoş
- Epitaful
- Eroul Ciubăr-Vodă
- Gafiţa blestemată de părinţi
- Imnul lăutei româneşti
- Însuşi în singurătate
- Înţelepciunea lui Solomon
- Omul onest
- Omul şi cerul
- Omul şi pământul
- Porumbiţa stingheră
- Roagă-te pentru mine
- Roman din Vrancea în oraşul Iaşi
- Sentinela taberei de la Copou la 1834
- Stejarul singuratic
- Tânguirea
- Un român înstrăinat
- Bătrâneţile
- Cântecul Gafiţei
- Ce este fluturul
- Cruceliţa soţiei mele
- Dialogul unui holtei cu un boierenaş avut, însoţit cu o cucoană de înalt neam
- Fiica lui Decebal şi Armin cântăreţul
- Hăulitul închisului
- Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
- Lauda lui Dumnezeu
- Luntrea pe uscat
- Păgânul cu fiicele sale
- Pentru săraci
- Safo
- Scăldătoarea unei cucoane românce
- Timpul trecut
- Zburătorul la zăbrea
- Aslanaş cel bogat şi momiţa lui
- Bătrânul ţăran şi moartea
- Ciuma dobitoacelor
- Domnia elefantului
- Drumeţii şi câinii
- Frunzele şi rădăcina
- Gâştele
- Leul la vânat
- Leul şi ţânţarul
- Lupul şi păstorul
- Măgarul împodobit
- Mascurii în vie
- Mincinosul
- Motanul şi bucătarul
- Prieteşugul cânesc
- Răpitorul
- Ţânţarul şi păstorul
- Ţăranii şi pâraiele
- Vulturul şi albina
- Vulturul şi paingănul
- Cum era educaţia nobililor români, în secolul trecut, când domneau fanarioţii în ţară
- Geniul vechi al românilor şi românii de astăzi
-
Documente
Roman din Vrancea în oraşul Iaşi
Sentinela taberei de la Copou la 1834
Dialogul unui holtei cu un boierenaş avut, însoţit cu o cucoană de înalt neam
Fiica lui Decebal şi Armin cântăreţul
Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
Scăldătoarea unei cucoane românce
Aslanaş cel bogat şi momiţa lui
Cum era educaţia nobililor români, în secolul trecut, când domneau fanarioţii în ţară
-



© Moldovenii.md toate drepturile rezervate.
Este interzisă copierea materialelor fără acordul proprietarului.
Informaţia publicată pe site poate fi preluată doar cu indicarea sursei www.moldovenii.md.
Toate întrebările referitor la funcționarea site-ului www.moldovenii.md adresați-le la support@moldovenii.md
Site-ul www.moldovenii.md nu susține și nu promoveaza niciun partid politic.