string(7) "library" string(8) "document"
1504
1410
87
1812
1832
5500
1639
940
1391
1475
1307
82
1574

Ţânţarul şi păstorul

Traducere de Constantin Stamati

Un păstor dormea la umbră, având păzitor pe câini,
Iar un şarpe văzându-l, iese de sub spini,
Se târăşte pân’ la dânsul cu limba de venin plină,
Voind să-l muşte de moarte...
Iar unui ţânţar de-aproape, fiindu-i de dânsul milă,
Împunge pe somnorosul cu pliscul în nas cât poate.
Deci trezindu-se păstorul, pe şarpe l-au omorât,
Dar mai întâi pe ţânţar aşa de rău îl plesnise,
Că jos mort l-au oborât,
Măcar că el de moarte îl mântuise.
Cel slab oricât celui tare de cearcă să-i facă bine,
Şi vrea ochii să-i deschidă ca adevărul să vază,
El să nu spereze altă răsplătire pentru sine
Mai bună decât ţânţarul când să ne muşte cutează.