Era odată ca niciodată un fecior frumos şi voinic şi o fată mai mîndră decît cea mai frumoasă floare... Şi se iubeau ei cu iubire curată şi aşteptau cu mult neastîmpăr vremea ca să se poată cununa.

Soarele de multe ori sta în loc de se uita la ea, căci frumuseţea ei îi oprea mersul iar luna cînd o vedea cu alesul ei ţinîndu-se de subsuori, se ascundea după vreun nor, să nu o vadă; căci era mînioasă pe ea, de ce era atît de frumoasă. Stelele încă erau cu părere de rău, căci şi decît ele era mai frumoasă.

Fiul Ciumei, din capătul lumii, o văzu odată şi era p-aci să-şi piardă mintea pentru ea.

De cum o văzu, nu mai avu nici ziuă, nici noapte, într-una şuşcăia şi suspina.

- Ce e cu tine,  fiul meu - îl întreba mă-sa - că  pieri văzîndu-te cu ochii ?

- M-am îndrăgostit în Mîndra Lumii - zise el - şi fiindcă ea are drăguţ mai frumos de cum sînt eu, nu o voi căpăta de soţie.

- N-avea frică, fiul meu, pînă mă vezi şi mă ştii în viaţă, ci te gată să mergem să peţim.

Să dusără.

Fata spăla haine în valea care curgea prin mijlocul satului. Ciuma stătu cu ea de vorbă şi-i spuse să se grăbească acasă, că ea a venit să o peţească pentru fiul ei.

- Mătuşe - zise fata - eu mi-am ales pe cel mai voinic tînăr din lume, cu care în scurtă vreme mă voi cununa.

- Ţi-am spus, mamă, că nu va fi a mea - zise feciorul Ciumei care de supărare căzu la picioarele fetei şi muri.

Colera, sora Ciumei, auzind că soru-sa s-a dus cu fiul în peţite, s-a luat pe urma ei şi chiar atunci o ajunse, cînd fiul ei muri. Ciuma plîngea şi blăstăma dar de supărată ce era după fiul ei, atît de tare slăbise, încît nici un rău nu-i putu face fetei.

Într-aceste, alesul fetei veni la ea, avînd să-i spună ceva.

Colera, cum îl văzu, suflă şi la el în ochi şi la fată şi îndată muriră amîndoi.

Încă din acea zi îi îngropară pe amîndoi într-o groapă.

În cealaltă zi, din mormîntul lor a răsărit un păducel şi o iederă. Iedera se încolăcea pe lîngă păducel, iar el, cu crengile lui o strîngea către sine, să nu o poată desprinde nime.

De atunci sînt în lume păducei şi iedere.