Teatrul „Eugène Ionesco” este unul din teatrele notorii din Chișinău. A fost fondat la 11 septembrie 1991. Teatrul a fost creat la inițiativa unei echipe de actori, proaspeți absolvenți ai Școli de teatru „B.Șciuikin” din Moscova, în frunte cu Petru Vutcărău. Eugène Ionesco și-a dat personal acordul ca noul teatru să-i poarte numele, acest gest fiind profund simbolic. Regizorul și actorul Petru Vutcărău a fost primul regizor și director artistic al teatrului, actualmente fiind și directorul teatrului.

În 1990, un grup de 13 actori, în frunte cu Petru Vutcărău, părăsesc teatrul „Luceafărul” și devin un teatru „ambulant”. Noua trupă, numită deja Teatrul „Eugene Ionesco” se stabilește temporar în România, la Râmnicu-Vâlcea, unde li se oferă cazare și o scenă în care pot monta și prezenta spectacole. După 5 luni de ședere la Vâlcea, teatrul întreprinde primul său mare turneu, în cele mai mari orașe din România – Târgu-Mureș, Cluj, Oradea, Timișoara, Arad, București. În această perioadă teatrul cucerește primele sale premii la diverse festivaluri de teatru și înregistrează două spectacole din repertoriul său la Televiziunea Română.

În vara anului 1991 teatrul revine la Chișinău. Petru Vucărău devine prim-regizorul teatrului ; Val Butnaru, ziarist și dramaturg - director artistică a teatrului, Valentin Todercan - direcțor administrativ. Teatrul a fost temporar situat în incinta Palatului Republicii, pe strada Nicolae Iorga 21A.

În perioada 1991–1995 în teatru au fost montate spectacole renumite, cum ar fi Așteptându-l pe Godot, Cântăreața cheală, Iosif și amanta sa, Pescărușul, Chirița în provincie, Regele moare, Voci în lumina orbitoare – spectacole premiate în toate colțurile lumii, din Franța până în Japonia. În 1994 teatrul a fost invitat să participe la Festivalul de teatru de la Avignon (Franța) cu trei spectacole din repertoriu. Tot de atunci datează și colaborarea teatrului cu regizorii din SUA Kenneth Kampbell și Moshe Yassur.

În 1993 teatrul devine membru al ITEM (Informal European Theatre Meeting). În 1994, la inițiativa directorului artistic Val Butnaru, teatrul inițiază și organizează, împreună cu Ministerul Culturii, Bienala Teatrului „Eugène Ionesco” (BITEI) – primul în Moldova Festival Internațional de Teatru –, un eveniment teatral și cultural unic în țară.

În 1995 ambii directori – Val Butnaru și Valentin Todercan – părăsesc teatrul. Direcția artistică este preluată în întregime de Petru Vutcărău (aici se încheie prima perioadă a existenței teatrului), iar din 1997 director manager al teatrului devine Veaceslav Reabcinschi.

În 2000, teatrul „Eugene Ionesco” este nevoit să-și părăsească primul sediu temporar – din strada N. Iorga - pentru a se muta în altul, la fel temporar – sediul Centrului de Cultură și Artă „Ginta Latină”, pe strada Sfatul Țării 18.

Anul 2001 marchează începutul celei de-a treia perioade în istoria teatrului „Eugene Ionesco”, legată de venirea, în bloc, a unui nou grup de actori - absolvenți ai Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. În această perioadă teatrul își diversifică sensibil spectrul activităților - abordează teme noi, dezvoltă în continuare tradiția „spectacolelor mari”, colaborează cu regizori invitați, acordă o atenție sporită dramaturgiei moderne, naționale și internaționale, cu un pronunțat aspect social, promovează noi nume în regie. În 2000, Ion Sapdaru, actor și regizor la Teatrul Național din Iași (România) montează la „Eugene Ionesco”  spectacolul Hamlet după Shakespeare, o importantă realizare atât pe plan regizoral și actoricesc. Unul dintre cele mai importante proiecte din această perioadă a fost spectacolul Mașinăria Cehov după piesa lui Matei Vișniec – prima colaborare internațională a teatrului cu compania de teatru Les Oiseaux de Passage din Die, Franța. Regizorul Nugzar Lordkipanidze din Georgia vine la „Eugene Ionesco”  să monteze spectacolul Mizantropul după Labiche.

Interesul teatrului „Eugene Ionesco”  față de problemele sociale, reflectate în dramaturgia modernă națională și internațională, se materializează în montarea spectacolelor Un orb și o oarbă pe culmile Caucazului, Oameni ai nimănui, Stopped EU.ro.PA!, Chip de foc.

Unul dintre cele mai recente proiecte ale teatrului „Eugene Ionesco”  este „stagiunea retro” – reluarea spectacolelor de cea mai largă rezonanță, cu anumite modificări de regie și distribuție. În cadrul acestui proiect au fost deja relansate spectacolele Revizorul de N.Gogol și Chirița în provincie de V.Alecsandri.

În 2002 Andrei Locoman devine director manager al teatrului. În februarie 2007, prin decizie guvernamentală, Teatrului „ Eugène Ionesco” i se acordă un sediu propriu – clădirea fostului centru de agrement „Moscova”.

Trupa

Teatrul „Eugène Ionesco” îl are ca director artistic pe Petru Vutcărău, în același timp unul dintre regizori.

În prezent, la teatrul „Eugène Ionesco” se joacă următoarele spectacole:

• Ioana și focul după piesa cu același nume de Matei Visniec (regia Petru Vutcărău)
• Privighetoarea după povestea lui Hans Christian Andersen (regia Vitalie Drucec)
• Chirița în provincie de Vasile Alecsandri (regia Petru Vutcărău)
• Lecția de Eugène Ionesco (regia Vitalie Drucec)
• Și cu violoncelul ce facem? de Matei Visniec (regia și scenografia Petru Vutcărău)
• Stopped Eu.ro.Pa! de Nicoleta Esinencu (regia Valeriu Pahomi)
• Oameni ai nimănui de Dumitru Crudu (regia Vitalie Drucec)
• Femeile lui Picasso. Jacqueline de Brian McAvera (regia și selecția muzicală Vitalie Drucec)
• Mizantropul după vodevilurile lui Eugene Labiche (regia Nugzar Lordkipanidze)
• Revizorul de Nikolai Gogol (regia și ilustrația muzicală Petru Vutcărău)
• Elisabeta I după Paul Foster și cronici istorice (regia, ilustrația muzicală, coregrafia Petru Vutcărău).

Teatrul „Eugène Ionesco” a fost în numeroase turnee în diverse colțuri ale lumii. Printre țările vizitate de trupa teatrului se numără: Anglia, Egipt, Estonia, Franța, Georgia, Italia, Japonia, Pakistan, Polonia, România, Rusia, Spania, Turcia, Ucraina, Ungaria.