Sîngerei – un frumos oraş moldovenesc
Regiunea în care este amplasat actualmente oraşul Sîngerei a fost locuită din vechime. La vest de oraş pe o pantă creată a rîului Ciulucul Mare a fost descoperită o veche aşezare umană care datează din epoca bronzului.
Această aşezare a apărut în prima jumătate a mileniului IV î.Hr. , dovadă fiind fragmentele de lut ars, ceramică roşie pictată, obiecte din cremene. Alături, la sfîrşitul mileniului II î.Hr. a fost fondată o altă aşezare, urmele căreia au fost studiate de arheologi.
Pe teritoriul liceului din oraşul Sîngerei, în anul 1972, în timpul săpăturilor arheologice a fost descoperit un ovenescvechi cimitir unde a fost găsit un vas, o oglindă şi mărgele de sticlă aparținînd culturii sarmatice. Multe dintre aşezările descoperite în zona Sîngereiului datează din secolele V-XIII, dovadă a perpetuării în timp a poporului nostru, dar şi a contactelor cu popoarele nomade care au trecut prin această regiune.
Prima menţiune documentară a localităţii datează din anul 1586 cînd Vartic, marele vornic al Țării de Sus primea în dar de la domnitorul Petru şchiopul seliştea Sîngerei, trecută în hrisovul domnesc ca punct de hotar într-un loc din pustiu, pe malul rîului Ciulucul Mare. Cu timpul satul trece în propietatea altor boieri, care îl fac danie mănăstirii Sf.Spiridion.
La începutul secolului al XIX-lea moşia Sîngerei era în proprietatea lui Alexandru şi Zoia Moruzi, din familia care a dat Moldovei mai mulți domnitori. În anul 1806 molşia a ajuns în proprietatea stolnicului Ioan Cheşcu care a întemeiat aici mai multe cătune, ulterior devenite mahalale ale Sîngereilor. În anul 1820 jupîneasa Tîrăsița Cheşcu a vîndut moşia Sîngerei boierului Gheorghe Calmuțchi. Legenda spune că predecesorii boierului Calmuțchi ar fi avut moşia danie încă de la ştefan cel Mare, însă este cert faptul că pentru a cumpăra moşia Sîngerei Gheorghe Calmuțchi a vîndut moşia sa de la Ciuciulea.
Biserica din lemn de la Sîngerei a fost ridicată între anii 1718 – 1738, mai tîrziu fiind ridicată şi o clopotniță din piatră. În 1870 pe cheltuiala lui Gheorghe Calmuțchi a fost construită biserica din piatră Sf.Gheorghe. Locaşul religios care s-a păstrat pînă în prezent are temelia din piatră, pereții şi clopotnița din cărămidă, deasupra naosului şi altarului – cupolă din cărămidă.
În anul 1965 localitatea Sîngereia Veche capătă denumirea de Lazovsc, în numele revoluționarului Serghei Lazo şi devine centrul administrativ al raionuluin Lazo. La 20 iunie 1990 Sovietul Suprem al RSSM a adoptat hotărîrea privind revenirea localității de tip orăşenesc Lazovsc şi a raionului Lazo la vechea denumire – Sîngerei. Azi oraşul Sîngerei este centrul administrativ al raionului Sîngerei, avînd o populație de circa 13 000 locuitori.
- Еще несколько молдаван вернулись домой из Ливана
- В Кишиневе состоится грандиозный концерт Константина Московича, Тамары Гвердцители и группы ABBORN ©
- Правительство усиливает специальную защиту детей от вывоза за границу и незаконного удержания
- В Румынии идет снег: в некоторых местах толщина снежного покрова достигла 20 см
- Объявлено предупреждение о поездках в Болгарию
- В столице прошла сессия в рамках проекта YMCA Digital Media Hub Chisinau ©
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1469
- Populația:
- 693 locuitori
Bălcăuţi este un sat şi comună din raionul Briceni. Din componenţa comunei fac parte 2 localităţi: Bălcăuţi şi Bocicăuţi. Satul se află la o distanţă de 17 km de oraşul Briceni, la 28 km de staţia calea ferată Ocniţa şi la 215 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 693 de oameni. Prima atestare documentară a satului Bălcăuţi datează din ianuarie 1469, cînd Ştefan cel Mare întărea lui Dima clucer jumătate din sat.
Comments
(0)