13 april 2017, 17:16 16602

De ce Chișinăul face parte din cele mai hidoase orașe ale lumii? (Foto)

În ultimii ani, Moldova capătă o popularitate dubioasă, datorită capitalei sale sau, mai exact, a aspectului urît al acesteia.

În 2012, un portal din Australia, dedicat turismului, a inclus Chișinăul în top 7 cele mai urîte orașe din lume. În 2013, se afla deja pe locul patru al acestui rating. Anul trecut ne-am „îmbunătățit" rezultatul, coborînd pe locul șase. De ce acest oraș „din albe flori de piatră„ cîntat odată în cîntec, a devenit atît de urît? Despre aceasta am vorbit cu fostul arhitect-șef al Chișinăului Serghei Lebedev, care a ocupat acest post în perioada 1970-86. În mare parte, datorită acestui om, capitala moldovenească încă nu demult era frumoasă.

Orașul pe șapte coline

- Ceea ce se întîmplă în prezent în orașul nostru în plan arhitectural este inacceptabil, spune Lebedev. În loc să fie menținut principiul ansamblului, se fac construcții punctate în zonele verzi, pentru că e mai ușor să tai copacii. Din această cauză au fost tăiați mii de copaci. Dar acum nimeni nu urmărește acest proces, precum nu se respectă nici Planul General. Ultimul Plan General a fost aprobat în 1968, apoi el a fost modificat (ultimele schimbări au fost făcute în 2007).

Discuțiile despre un oraș încep din momentul cînd cineva începe să-l construiască corect. Primele construcții unice au început cu Alexei Șciusev, care a condus schema generală a Chișinăului în anii 1945-1947. Marele arhitect considera că Chișinăul (apropo, el aici s-a născut), trebuie să se dezvolte reieșind din faptul că avem partea centrală a orașului cu edificii minunate și șapte coline, amplasate pe cerc. În opinia lui Șciusev, prin centrul Chișinăului trebuie să treacă o osie 0 de la cel mai înalt punct al Colinei Rîșcani pînă la cel mai înalt punct al Colinei Telecentru. Această osie trecea prin scuarul central, unde este amplasat scuarul Catedralei Nașterii Domnului (ea mai este numită Catedrala lui Melnikov, după numele arhitectului, proiectul lui Avraam Melnikov). Această linie trebuie percepută vizual prin două dominante arhitecturale pe două movile opuse.

În anii 1966-68, am vizitat împreună cu primul secretar al CC al PCM Ivan Bodiul toate locurile orașului, începînd cu cele mai neamenajate, pentru a le valorifica. Orașul nostru are un relief frumos. Natura l-a creat, alternînd dealurile și văile joase cu izvoare. În baza acestuia, am creat o schemă pentru a organiza zone de odihnă în spațiul dintre dealuri. În baza acestei idei, în 1972 a fost amenajat Parcul La Izvor și create trei lacuri cu apă pură, din izvoare. Nu toți știu că la finele anilor 1980 am început construcția unui Canal Olimpic pentru canoe cu lățimea de 300 m și lungimea de 2 km (de la Uzina de Tractoare pînă la lacurile de la Sculeni). A fost construit un kilometru, iar din 1990 construcția lui a fost abandonată.

În anii 1960, am început cu construcția și amenajarea intrărilor-ieșirilor din oraș dinspre Est, Vest și Sud. Dar pentru aceasta trebuiau demolate construcțiile mici, inutile, ceea ce am și făcut. De aceea, toate cele patru intrări au fost aduse cît de cît în ordine. Acest fapt a creat imaginea unui Chișinău în construcție. Împreună cu Bodiul am mers pe jos, pentru a găsi acea linie, pe care va trece în viitor bulevardul Păcii (în prezent – bd. Dacia), unde la finele anilor 1980 a fost înălțat complexul „Porțile Orașului". Astfel, am obținut o intrare interesantă dinspre aeroport.

Foarte interesantă a fost soluția pentru umplerea rîului Bîc și asigurarea cu apă a Chișinăului. Institutul „Ghidrovodhoz" a proiectat un canal de apă, ce începea de pe malul Dunării pînă la Nisporeni, pentru a iriga pămînturile. De la Nisporeni trebuia făcută o conexiune de un kilometru pînă la rîul Bîc. Datorită acestui fapt, în afară de Ghidighici, trebuia să mai apară un lac în centrul orașului.

Chișinăul trebuie să crească în sus

În prezent, oriunde nu am pleca, aproape toate căile trec prin centru. Aceasta conduce la aglomerarea părții centrale a orașului, unde străzile sînt înguste. Pentru a soluționa această problemă, de la monumentul lui Cotovschi a început construcția bulevardului Cantemir. El trebuia prelungit pînă după intersecția cu str. Ismail. Pentru a păstra patrimoniul istoric al orașului, am început colectarea informației despre toate obiectele de valoare. În baza acestei activități, eu, împreună cu fotografii, în 1982 am editat cartea „Chișinău", în care au fost adunate fotografii ale întregului patrimoniu istoric al capitalei moldovenești. Fără acest patrimoniu viitoarele lucrări de proiectare erau imposibile.

Pe strada Ismail spre str. Vadul lui Vodă, am proiectat un drum suspendat, ce se ridică deasupra căilor ferate și ajunge în cel mai înalt punct al Colinei Budești. De aceea, am lăsat o distanță de 60 de m dintre liniile roșii ale străzii Vadul lui Vodă. Astăzi, pe această stradă, la distanța de 6,5 m de carosabil se înalță deja case cu cinci etaje (acum trei ani a început construcția pe liniile roșii). Aici am proiectat o linie de tramvai sau o magistrală pînă la zona de odihnă din Vadul lui Vodă.

Esența celor făcute de noi este reflectată în disertație – de pe o movilă trecem pe alta, unindu-le prin viaduct și utilizînd spațiul de sub el. Între toate colinele puteau fi construite viaducturi între toate colinele. De la Rîșcani, unde există toate instalațiile subterane, putem ieși la Poșta Veche, apoi - prin coloane de beton – spre Institutul Agricol, apoi pe funicularul de la Sculeni spre Buiucani, ulterior – spre Grenoble (acolo la fel se întinde o vale mare), să trecem printr-un drum spre Botanica, apoi peste rîul Bîc – spre Ciocana și spre Vadul lui Vodă. Dacă creăm o centură de transport, formarea mediului arhitectural are loc după sistemul „cascadelor".

Datorită acestui fapt, ar putea fi întărite dealurile supuse eroziunii, sub pod, iar în spațiul subteran instalată infrastructura. Dealurile nefavorabile pentru construcții ar putea fi amenajate cu tipuri noi de blocuri locative multietajate. Apropo, proiectul nostru de casă-pilon pentru un asemenea viaduct, ce ar include totul: locuințe, săli sportive, grădinițe, școli și întreaga infrastructură socio-culturală, în anul 1980 a cîștigat concursul printre mii de proiecte similare.

Orașul trebuie să se dezvolte după tipul aglomerației comprimate – sub forma unei pete integre, în granițele teritoriului existent, pentru că Chișinăul este înconjurat de soluri fertile. De aceea, a fost adoptată o hotărîre a Consiliului Miniștrilor al RSSM, ce interzicea construcția pe terenurile arabile. Capitala noastră trebuie să crească în sus, dar nu în lat.

Ce nu a fost construit corect?

Pe str. Alba Iulia, distanța dintre liniile roșii este de 60 de metri. Dar acum absolut întreaga zonă liberă, începînd cu rondul de pe str. Creangă, este ocupată de clădiri cu un nivel. Timp de 5-7 ani, totul a fost ocupat de case particulare cu un etaj, în timp ce toate comunicațiile sînt trasate pentru construcțiile multietajate. Din păcate, construcția sectorului Buiucani nu poate fi corectată.

În opinia mea, bulevardul Dacia este aproape perfect, cu excepția unor momente. Sectorul lui de la Decebal spre „Porțile orașului", unde am construit patru case cu 22 de etaje – este o soluție minunată. Dacă nu această soluție, atunci alta putea fi realizată și la Buiucani, pe str. Alba Iulia și pe Calea Ieșilor.

Apropo, pe str. Calea Ieșilor, lîngă fabrica „Artima", a fost tăiat complet scuarul și construită o benzinărie. Conform legii, nu pot fi tăiate zonele verzi, iar construcția acestor obiecte în zonele verzi este interzisă.

Noi am elaborat o schemă de transport, potrivit căreia ar trebui să apară două artere noi. Una – la Botanica prin Gară, Piața Ilin spre Ghidighici. A doua – de la Poșta Veche pe str. Orheiului (acum – Mihai Viteazul). Dar ele trebuie trasate prin demolarea locuințelor vechi. Dar la noi ce se face? Se construiesc case în zone verzi, în loc să fie demolate niște vechituri și trasat un nou drum, de-a lungul căruia să fie înălțate case noi. De exemplu, o companie turcă intenționează să taie copacii și să construiască în Valea Trandafirilor, în locui restaurantului „Doina", o casă înaltă, în pofida faptului că, în parc este interzisă construcția, în general.

În partea centrală a orașului, pe bulevardul Ștefan cel Mare, clădirea Parlamentului stă în fața Președinției – sînt de aceeași înălțime. Între Parlament și Casa Guvernului – Parcul Pușkin cu o colecție rară de copaci și arbuști, Aleea Clasicilor. Aici orice lucrări de construcție sînt inacceptabile. Însă în locul Cafenelei „Guguță" este planificată construcția unul hotel cu 13 etaje cu oficiu și parcare. În cadrul audierilor publice, a fost promisă construcția unei parcări subterane, însă aici acest lucru este imposibil, deoarece alături, după Cinematograful „Patria-Loteanu" sînt trasate toate comunicațiile orașului și ale zone guvernamentale.

În stînga Teatrului de Operă și Balet trebuia fi construit un Teatru Dramatic (proiectul lui este interesant, prin faptul că în Moldova există imaginea florii de piatră; noi am dorit să creăm această imagine).

Dar acum în acest cartier, pe bd. Ștefan cel Mare, se înalță o casă, ce acoperă și Teatrul de Operă. Potrivit ideii arhitecților, Teatrul de Operă și Balet, Teatrul Dramatic, Catedrala, Teatrul „A. Cehov", Teatrul „M. Eminescu", Sala cu Orgă, Teatrul „Licurici" și trei muzee, formează o zonă cultural-istorică.

Cîțiva ani la rînd este discutată propunerea de a construi o parcare subterană sub Piața Marii Adunări Naționale. Însă pentru a ajunge acolo, din toate patru părțile trebuie construite căi de acces, sub forma cifrei opt. Pentru a le crea, trebuie distrus întregul complex guvernamental. Acest lucru trebuie făcut altfel. Eu am proiectat, la începutul anilor 1960, Gara Auto și Aerogara. Aceasta trebuia să se afle în regiunea intersecției străzilor Albișoara și Ismail. De la Gară pînă la Ismail, toate casele vechi erau oferite sub acest obiect. Era un proiect imens. Acolo relieful se înalță la 30 m.

Cum să revenim la planificarea normală a construcției orașului?

Atunci cînd vom restabili institutele de proiectare cu toate secțiile specializate. Noi nu mai avem nici un institut, toate au fost desființate. La Institutul „Moldghiprostroi" a fost o secție cu circa 80 de oameni, dacă nu chiar mai mulți, ce se numea „Planul General", arhitectul șef al proiectului era arhitectul emerit al Moldovei Simion Șoihet. De asemenea, acest institut avea Secțiile: „Centrul Moldovei", „Sudul Moldovei" și „Nordul Moldovei". Acolo activau cîte aproximativ 300 de persoane. Acest institut avea și noduri industriale, în afară de faptul că exista și Institutul „Promstroi". Astăzi, de industrie nu se ocupă nimeni.

Mai avem nevoie și de specialiști care nu ar face ceea ce se întîmplă acum. Eu am vorbit cu un specialist din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și am întrebat: „Ai văzut acest proiect al turcilor din Valea Trandafirilor – cu tăierea copacilor?" El a răspuns: „Ei se ocupă cu amenajarea teritoriului". Eu am văzut ce amenajare e asta – ei au făcut cărări din scînduri subțiri într-o parte și alta, care se vor distruge peste jumătate de an. Dar cum va trece transportul încolo? Cum va fi scos gunoiul? De aceea, acolo trebuie readuși specialiști pentru soluționarea corectă a tuturor problemelor orașului.

Construcția Chișinăului trebuie să se desfășoare strict conform Planul General aprobat. Începutul și executarea lucrărilor de construcție sînt posibile doar după examinarea și aprobarea Proiectului de lucru de către Consiliul Urbanistic și Uniunea Arhitecților din Moldova. Voi aminti că în țările civilizate este strict interzisă construcția în parcuri cu tăierea plantațiilor verzi valoroase. Iar acest aspect, în ultimul timp, nu este luat în considerare în Chișinău.

Aș vrea să cred că orașul nostru iubit își va recăpăta imaginea sa pitorească de altă dată. „Orașul meu din albe flori de piatră" – cîntam cîndva despre Chișinău. Aș vrea să cred că parcurile vor înverzi, arhitectura clădirilor moderne ne vor aminti, într-adevăr, muzica încremenită, iar pe bulevardele orașului iubit vor alerga nepoții și strănepoții noștri. Totul este în mîinile noastre.