|
Gheorghe Urschi, maestru nu doar al umorului, dar și al cuvîntului
Cînd rostim numele Gheorghe Urschi ne gîndim imediat la umoristul și actorul, care ne-a delectat atîta vreme cu glumele sale rostite din scenă sau cu istorioare hazlii transpuse pe marele ecran. Dar poate puțini cunosc faptul că maestrul a activat și ca reporter la Moldova-Film, notează Noi.md.
Gheorghe Urschi, în data de 18 ianuarie, a mai pus pe umeri încă o iarnă: profundă pentru el, la fel de plină cu tîlc și pilde pentru cei din jurul său.
De-a lungul celor 76 de ierni adunate deja, maestrul a știut să-și poarte cu statornicie misiunea de artist, pentru că, așa cum spunea cîndva și marele poet rus, Aleksandr Pușkin, "Nu încape vanitate cînd slujești muzelor, arta cere măreție".
La Gheorghe Urschi, această măreție a însemnat mereu simbioza perfectă dintre talent-personalitate-sacrificiu. Maestrul a știut să facă artă prin zîmbet, prin dăruire, prin cuvînt.
Așa a fost surprins și pe străzile Chișinăului din 1975, cînd, fiind reporter la Moldova-Film, a realizat un material prilejuit de ajunul Zilei Internaționale a Femeii.
Secvența video a fost publicată în rețelele sociale de către Igor Cașu, directorul Agenției Naționale a Arhivelor în contextul aniversării celor 76 de ani de către maestrul Gheorghe Urschi.
Gheorghe Urschi este actor, regizor, scriitor, umorist, Artist al Poporului. S-a născut în anul 1948, în satul Cotiujenii Mari din raionul Șoldănești. Și-a făcut studiile la Moscova, Rusia, unde, în anul 1970, a absolvit Școala de Teatru „Boris Șciukin”, notează Noi.md.
A jucat în multe piese de teatru și a regizat zeci de spectacole, a fost actor la Teatrul Republican pentru Copii și Tineret „Luceafărul”.
A scris piesele de teatru: „Mezinul” (1979), „Vom trăi și vom vedea” (1986), „Testamentul” (1992), „Testamentul-2” (2001), „Doi cocori, două viori” (2003), „Și iar Chirița!” și mai multe piese pentru copii.
Gheorghe Urschi este membru al Uniunii Teatrale și al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A editat cîteva volume de nuvele: „Dealul fetelor”, „Insula adolescenței”, „Băiatul cu ghitara”, „Cazuri și necazuri”, „Eu sar de pe fix”, „Scrieri alese în trei volume”.
A scris versuri pentru mai multe cîntece și a compus cîteva piese de muzică ușoară. De asemenea, a semnat și a regizat trei filme: „Cine arvonește, acela plătește”, „Văleu, văleu, nu turna!” și „Fenta”.
A devenit cunoscut și datorită emisiunii televizate „Teatru de miniaturi”, precum și concertelor susținute prin satele Moldovei împreună cu Maria Urschi, Gheorghe Pîrlea, Doina și Ion Aldea-Teodorovici. În iunie 2011, artistul a suferit un atac cerebral, urmînd un an de spitalizare.
În 2008, Gheorghe Urschi a fost distins cu „Ordinul Republicii”, în 2012 i s-a conferit titlul de „Artist al Poporului”, iar în 2019 i s-a acordat Premiul Național. În 2014, a devenit Cetățean de onoare al orașului Chișinău.
Mai multe informații despre cultura Republicii Moldova puteți afla, accesînd site-ul moldovenii.md.
Source:
- Еще несколько молдаван вернулись домой из Ливана
- В Кишиневе состоится грандиозный концерт Константина Московича, Тамары Гвердцители и группы ABBORN ©
- Правительство усиливает специальную защиту детей от вывоза за границу и незаконного удержания
- В Румынии идет снег: в некоторых местах толщина снежного покрова достигла 20 см
- Объявлено предупреждение о поездках в Болгарию
- В столице прошла сессия в рамках проекта YMCA Digital Media Hub Chisinau ©
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Oraș
- Prima atestare:
- 1620
- Populația:
- 12858 mii locuitori
Cimişlia este un oraş din Republica Moldova, centrul administrativ al raionului Cimişlia. Amplasat pe malurile rului Cogîlnic, oraşul Cimişlia este situat la o distanţă de 68 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului constituie 12858 de locuitori. Prima atestare documentară a localităţii Cimişlia datează din 1620. Datorită conlocuirii cu tătarii, denumirea localităţii a luat forma “Cimişlia” – denumirea tribului tătăresc ciumecili, care avea ca semn distinctiv o figură în formă de căuş. În timp, ciumecicili s-a transformat în Cimişlia.
Comments
(0)