24 june 2012, 11:30 Moldovan reality 3593

György Varga despre regimul de vize şi comerţul liber

În iunie se încheie misiunea diplomatică în Republica Moldova a Ambasadorului Ungariei la Chișinău, György Varga. "Republica Moldova a devenit parte din viaţa mea", spune domnul Varga şi, comparînd misiunea sa la Moscova, Kiev şi Chișinău, manifestă predilecţie pentru Chișinău. Reprezentanţii naţiunilor mici sînt mult mai deschişi, se înţeleg mai bine între ei şi sînt predispuşi mai mult spre comunicare, consideră ambasadorul Ungariei. În mod evident, din această cauză, activitatea sa în Republica Moldova nu s-a limitat la dezvoltarea relaţiilor moldo-maghiare, în sensul literal al cuvîntului. De fapt, misiunea de ambasador al Ungariei la Chișinău este mult mai importantă şi responsabilă decît ar putea părea la prima vedere, întrucît, din 2007, pe lîngă ambasadă activează Centrul comun de vize. Săptămîna trecută, preşedintele R. Moldova, Nicolae Timofti, i-a înmînat domnului Varga Ordinul de Onoare – ”în semn de profundă gratitudine pentru contribuţia sa deosebită la dezvoltarea şi aprofundarea relaţiilor de prietenie şi colaborare moldo-ungare".

Despre regimul de vize şi liberalizarea lui, pregătirea pentru regimul de comerţ liber, relaţiile moldo-ungare şi crearea euroregiunii a vorbit György Varga într-un interviu pentru publicaţia "Kişinevskii Obozrevateli".

- Domnule Varga, Dvs. părăsiţi Chişinăul în toiul sezonului de vacanţă. De aceea, avînd în vedere că ambasadorul următor va ajunge la Chișinău abia în toamnă, nu pot să nu Vă adresez una dintre dureroasele întrebări, care îi preocupă azi pe vacanţierii din Republica Moldova. Se preconizează oare scutiri în regimul de vize cu ţările UE pentru turistii noştri? Îmi vine în minte situaţia din anul trecut, cînd, din cauza unor probleme cu obţinerea vizelor, au fost anulate zboruri charter către Grecia. Astăzi, majoritatea moldovenilor preferă să-şi petreacă vacanţa în Turcia, deşi ar pleca în Grecia cu aceeaşi plăcere – dacă s-ar rezolva problema vizelor şi biletelor de avion mai accesibile.

- Acum un an ni s-au adresat reprezentanţii unor firme care au început să opereze zboruri charter către Grecia. Noi i-am informat că putem lucra cu toţi operatorii, în conformitate cu regimul Schengen. Aceasta înseamnă că sîntem gata să eliberăm vize turistice în termen de 10 zile calendaristice (astăzi noi am redus termenul pînă la şapte zile calendaristice). Însă atunci era vorba de zboruri charter ”last minute”, în care operatorii de turism obţin oferte foarte bune în ultima săptămînă – foi turistice contra 30% din preţ – şi doresc să le vîndă foarte repede. Şi, în acest caz, ei au nevoie şi de viză "lastminut", adică în ultimul moment. Pentru a acorda imediat vize turiştilor cu foi "arzînde", noi trebuie să le impunem să aştepte pe toate celelalte persoane care solicită de la noi viză. Dar nu ne putem permite să discriminăm clienţii noştri. Prin urmare, am avertizat agenţiile de turism că nu pot lucra cu oferte "lastminut" în condiţiile regimului de vize.

- Cu toate acestea, turiştii cred că ei sînt discriminaţi.

- Dacă e să ne aprofundăm în detalii, vom găsi nuanţe. Ce este un zbor charter turistic în concepţia serviciului consular? Acest lucru înseamnă: mijlocul de transport e unul, hotelul – unul, termenul de aflare în excursie pentru toţi călătorii e unul şi acelaşi. Ei trebuie să decoleze împreună, să aterizeze împreună şi să locuiască împreună în acelaşi hotel. Cu toate acestea, aici nu există aşa ceva. Hoteluri diferite, intervale de timp diferite, operatori diferiţi. Mai este un alt obstacol. Centrul nostru reprezintă 15 ţări. Noi nu putem înregistra o agenţie de turism necunoscută, care va colecta documentele de la clienţii săi, va pregăti aceste documente şi apoi ne va contacta în numele clienţilor. Pentru că, în conformitate cu normele Schengen, un astfel de regim trebuie coordonat cu fiecare din cele 15 ţări cu care lucrăm. Şi care este garanţia că atunci cînd vom obţine acordul, să zicem, a şapte ţări, agenţia de turism nu se va închide? În plus, din octombrie trecut, fiecare turist trebuie să apară personal la ambasadă pentru a-şi lăsa amprentele digitale. Dar dacă sînt mediatori, înseamnă că cineva cîştigă pe seama clienţilor noştri. Noi sîntem împotriva unor astfel de practici. Astăzi, turistul trebuie să plătească pentru o viză 35 de euro. Dar cînd vedem anunţuri despre obţinerea vizei Schengen pentru 250-300 de euro, atunci, desigur, ne creşte nivelul de adrenalină. Există chiar şi astfel de persoane care pot obţine o viză cu titlu gratuit, dar se adresează după ajutor mediatorilor. Vă pot asigura că nimeni dintr-o parte nu vă poate ajuta. Noi îi primim pe toţi, nu refuzăm pe nimeni. Îi primim chiar în ziua cînd se adresează la noi. Probleme cu obţinerea vizelor, astăzi, absolut nu există.

În 2011, Centrul Comun de Vize de pe lîngă Ambasada Ungariei în Republica Moldova a deservit 20 000 de persoane. Refuzul în eliberarea vizei a fost de 7,6% (în 2008 – de 13%). În anul curent, de asemenea, se prevede reducerea numărului de refuzuri. Vize gratuite au primit 51% - adică fiecare a doua persoană obţine o viză gratuit. Centrul emite vize în 14 de ţări ale spaţiului Schengen, precum şi în Croaţia. În 2011, vize în UE au fost obţinute în următoarele scopuri: turism - 28%, vizitarea rudelor şi apropiaţilor - 32%, afaceri - 18%, sport - 5%, participare la evenimente internaţionale - 6%, cultură - 3,8%, participare la delegaţii oficiale - 4,6%. În a doua jumătate a acestui an se aşteaptă să adere la un Centrul Comun de Vize încă o ţară din zona Schengen.

- În Moldova, astăzi, se vorbeşte mult despre liberalizarea regimului de vize. Ce înseamnă acest lucru? Simplificarea procedurii de obţinere a vizelor sau eliminarea ei completă?

- Astăzi, în Moldova deja funcţionează regimul simplificat de vize. Iar liberalizarea regimului de vize reprezintă eliminarea vizelor pentru vizite scurte în ţările UE. Cu excepţia călătoriilor în scop de lucru sau de studii. Adică, dacă doriţi să mergeţi pentru a vă vizita rudele, în scop de afaceri, turism etc., nu veţi avea nevoie de viză.

- De ce regimul fără vize în Republica Moldova este legat de adoptarea obligatorie a Legii cu privire la nediscriminare sau egalitatea de şanse, aşa cum a fost numit în cele din urmă?

- Legătura este foarte simplă. Pînă în prezent, în Republica Moldova nu exista o lege anti-discriminare, care asigură faptul că drepturile concrete ale omului sînt respectate. Prin urmare, cetăţeanull R.Moldova poate merge în orice ţară europeană şi spune: în Moldova nu există nici o lege care protejează drepturile mele, de exemplu, ca homosexual, de aceea eu solicit azil. Şi el îl obţine. Deoarece lipsa unei legi în ţara sa este un argument pentru a cere azil politic. Şi cînd 11 persoane vor primi adăpost pentru acest motiv, atunci toate ţările UE pot refuza regimul fără vize cu Republica Moldova. Prin urmare, dacă Republica Moldova are ambiţii de aderare la UE, aceasta ar trebui să creeze aceleaşi condiţii care se aplică în UE.

- Dacă termenul de liberalizare a regimului de vize pentru Moldova cu UE nu a fost încă numit, atunci despre faptul că pînă la sfîrşitul anului viitor vor fi finalizate negocierile privind acordul de comerţ liber cu UE, a fost deja anunţat. Într-unul din discursuri, Dvs. aţi spus că Republica Moldova nu ar trebui să se grăbească în această direcţie, dar trebuie să studieze cu atenţie prevederile acordului şi să analizeze ce impact ar putea avea ele asupra ţării. Ce aţi avut în vedere?

- Am spus-o acum doi ani şi acum putem doar confirma principiile conform cărora Ungaria a purtat negocierile şi conform cărora este de dorit să negocieze şi Republica Moldova. A nu te grăbi înseamnă a nu accepta toate condiţiile UE în forma lor originală chiar la primele întîlniri. Deoarece e vorba despre interesele părţilor – UE va veni cu regulile şi interesele sale, iar Moldova trebuie să examineze modul în care aceste condiţii afectează un anumit sector şi să-şi apere interesele. Există multe alte condiţii care pot fi sensibile pentru domeniul de afaceri din Moldova şi pentru cetăţeni, de aceea trebuie să se negocieze corect pe marginea Acordului privind zona de comerţ liber cu UE. Sînt intrebari simple care pot fi semnate în cinci minute, dar sînt şi foarte importante, care afectează economia naţională, mediul de afaceri local, astfel încît acestea pot fi discutate luni de zile.

- Aţi fost implicat activ în negocierile privind crearea Euroregiunii "Nistru". Puteţi face bilanţul acestui lucru?

- De această problemă ne-am ocupat din 2008, împreună cu ambasadorul ucrainean Serghei Pirojkov. Pe atunci, regiunea Cernăuţi a iniţiat înfiinţarea euroregiunii cu raioanele vecine din Republica Moldova: Soroca, Floreşti, Şoldăneşti, Donduşeni, Ocniţa şi Rezina. Însă, Republica Moldova, în anul 2008, nu era încă gata să accepte această iniţiativă, pentru că era neclar modul în care acest lucru va afecta situaţia, de exemplu, în Transnistria, şi negocierile pe această temă. Pentru că era încă un instrument necunoscut în Europa de Est, deşi chiar în Europa la acel moment erau create deja peste 300 de regiuni europene. Astfel de asociaţii creează condiţii favorabile de cooperare între zonele transfrontaliere în diverse domenii, prin atragerea mijloacelor financiare ale fondurilor europene. Atunci am încercat să conving partea moldovenească de faptul că are sens să invite să participe la crearea euroregiunii încă două zone ale Transnistriei: Camenca şi Rîbniţa. În paralel, împreună cu ambasadorul Ucrainei, l-am vizitat pe domnul Smirnov. Am reuşit să-l convingem de perspectivele unei astfel de asociaţii. Autorităţile moldoveneşti, de asemenea, au fost de acord. Dar apoi, în aprilie 2009, au avut loc alegerile parlamentare şi problema euroregiunii, temporar, s-a retras în fundal.

În acest an, pe 2 februarie, în prezenţa prim-ministrului Republicii Moldova şi celui al Ucrainei, Vladimir Filat şi Nicolai Azarov, la Kiev, membrii euroregiunii – conducătorii regiunii Viniţa din Ucraina şi ai şase raioane din Moldova – au semnat protocolul de intenţie privind crearea Euroregiunii "Nistru". Din partea Transnistriei, la această întîlnire nu s-a prezentat nimeni. Pe 27 februarie a fost creat Consiliul euroregiunii, în fruntea căruia a fost ales preşedintele Consiliului Regional Vinniţa, iar vice-preşedinte din partea Republicii Moldova a devenit Victor Său, preşedintele raionului Soroca. Pe 7 martie am vizitat din nou Tiraspolul, de data aceasta întîlnindu-mă cu domnul Şevciuk. Iniţial, noua conducere a Transnistriei a reacţionat cu reticenţă la această problemă. Însă domnul Şevciuk este o persoană foarte deschisă şi şi-a dat seama de avantajele unei astfel de cooperări socio-economice, în afara politicului. De aceea, peste cîteva zile am primit o scrisoare cu acordul preşedinţilor celor două raioane din Transnistria. Şi acum este în desfăşurare dezvoltarea de proiecte cu care membrii euroregiunii se pot adresa donatorilor.

- Cum s-a schimbat dinamica relaţiilor economice moldo-ungare în ultimii patru ani?

- Aş remarca creşterea semnificativă a cifrei de afaceri şi activizarea relaţiilor moldo-ungare. Anul 2008 a fost unul foarte bun, ultimul înainte de criză – cifra de afaceri a totalizat 110 milioane de dolari, inclusiv 19 milioane de dolari a constituit exportul în Ungaria. Iar în 2011, deşi criza era încă în în toi, a fost marcat un record de 136 de milioane de dolari, pe lîngă aceasta crescînd considerabil exporturile moldoveneşti (23 mil. dolari). În acest an am avut împuternicirea de a parafa protocolul la acordul nostru comun cu privire la cooperarea economică. Acordul a fost semnat în februarie 2010, dar acesta nu prevedea existenţa unei comisii mixte interguvernamentale. Apoi, la propunerea părţii moldoveneşti, s-a decis crearea unei astfel de comisii. Posibil că în această săptămână va fi deja decizia de a parafa textul şi în acest an se poate semna varianta finală a protocolului. Şi comisia îşi va începe activitatea. Acesta este un instrument bun la nivel de guvern de consolidare a relaţiilor bilaterale în diverse domenii.

Sursa: ko.md