04 june 2012, 14:45 Moldovan reality 4431

Legea de poticnire

Sau despre modul în care guvernul a făcut o greşeală în alegerea partenerului, iar pentru aceasta plătește ţara.
 
Recent, unul dintre oficialii europeni, stabilit la Chișinău, a povestit într-un cadru informal despre greşeala comisă de autoritățile Moldovei patriarhale în problema integrării europene – ei, pur și simplu, au greșit în alegerea partenerului.

Problema este că dialogul privind Acordul de asociere între RM şi UE a început anume atunci cînd preşedinția Uniunii Europene era deținută de Suedia. În Moldova, în calitate de preşedinte al Consiliului Miniştrilor de Externe ai Uniunii Europene a venit şeful diplomaţiei suedeze Carl Bildt, în timpul vizitei căruia au și fost stabilite principalele direcţii de cooperare, care au stat la baza negocierilor pe marginea Acordului de Membru Asociat semnat de RM.

Suedia este o ţară cu una dintre cele mai liberale şi reformatoare legislaţii din Europa. Ca exemplu, ea ocupă unul dintre primele locuri în lume în ceea ce priveşte egalitatea de gen. Prin urmare, în dialogul lor cu Chişinăul, oficialii suedezi ”progresiști” nu au prea intrat în detalii în abordarea specificului local, au propus un pachet de documente (aşa-numita foaie de parcurs în calea spre asociere), parţial compilate din legislaţia suedeză. Pachetul includea şi legea suedeză împotriva discriminării, îndreptată împotriva discriminării pe criterii de gen, identitate sau orientare transsexuală, apartenență etnică sau religioasă, handicap, orientare sexuală etc.

Încîntați de ”saltul” obținut în calea spre integrarea europeană, autorităţile moldovene au acceptat docil totul, semnînd tot ce se cere, fără a bănui ce fel de bombă ar putea fi ascunsă în foaia de parcurs suedeză. Şi iată că acum plătesc, pomenindu-se între două focuri: mînia dreaptă a Bisericii şi majorității populaţiei – şi poziţia categorică a Bruxelles-ului.

Dacă însă Republica Moldova și-ar fi ales-o în calitate de ghid european pe Polonia, care este nu mai puțin patriarhală (în procesul de integrare europeană Varşovia a pus accentul pe sprijinirea valorilor creştine, ținînd cont de specificul ţării), Guvernul și Parlamentul nu ar fi trebuit să adopte o lege care ameninţă să divizeze societatea şi să provoace proteste în masă sau acțiuni de nesupunere pe fundalul iluziilor referitoare la obținerea regimului liberalizat de vize cu UE.

Ultimatumul Bruxelles-ului

Săptămîna trecută, Vladimir Filat a fost chemat de urgenţă la Bruxelles. Şeful delegaţiei UE în R. Moldova, Dirk Schuebel, a convocat jurnaliştii la o conferinţă de presă să le spună ce vrea UE de la R.Moldova la această etapă. Discursul oficialului a sunat ca un ultimatum. 1) În Republica Moldova a fost ales preşedintele, deci autorităţile moldovene nu mai au nici o justificare pentru faptul că reformele europene începute nu sînt realizate. 2) Fără adoptarea legii anti-discriminare nu va vedea Moldova simplificarea regimului de vize. De altfel, ca și orice altă perspectivă europeană, ar trebui de înțeles.

Se vede că un astfel de ultimatum a primit și Vlad Filat la Bruxelles, întrucît, întorcîndu-se la Chișinău, a și început să acţioneze. Ministrul Justiţiei, Oleg Efrim, declară urgent că, pînă la sfîrşitul lunii aprilie, nenorocita lege privind lupta împotriva discriminării va fi examinată de Parlament. Însuși Vlad Filat declară în emisie directă că, în pofida oricărui fapt, ”la sfîrşitul acestui an, Republica Moldova va reuși să îşi îndeplinească toate obligaţiile față de UE prin punerea în aplicare a Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize”. Dar pe oponenții acestei legi controversate el nu îi echivalează nici chiar cu nepatrioții, ci cu oamenii sălbatici din peșteri:

”Mi se creează impresia că cineva depune toate eforturile posibile pentru a menţine Republica Moldova în starea ei actuală – o stare de izolare, în care cetăţenii nu se pot deplasa liber, o stare în care nu putem semna Acordul de asociere pentru a trece la o etapă calitativ nouă în relaţiile cu Uniunea Europeană”.

În mod ironic, cu trei ani în urmă, lobbyistul principal al legii împotriva discriminării avea o părere exact opusă. Înainte de alegerile parlamentare din 2009, Filat și PLDM-ul său se pronunțau categoric împotriva acestui document. ”Poziţia Partidului Liberal Democrat din Moldova referitor la problema legislaţiei privind nediscriminarea”, din 18 martie 2009, și acum se află pe site-ul PLDM. În ea se spune că partidul împărtăşeşte poziţia tratatelor europene privind combaterea tuturor formelor de discriminare, dar ”avînd în vedere cultura poporului Republicii Moldova și morala creştină care stă la baza acestei culturi, consideră inoportună adoptarea legii privind prevenirea şi combaterea discriminării”. Cu atît mai mult că ”legislaţia în vigoare oferă suficiente garanţii pentru combaterea discriminării”.

Acum, aflîndu-se la putere, Vlad Filat și-a schimbat părerea. Mai mult decît atît, îndreptîndu-și toată dreapta mînie asupra adversarilor ”legii cu privire la homosexuali” (aşa cum a fost numită în popor), prim-ministrul, firește, preferă să nu intre în detalii despre faptul că semnarea acestui document nu-i garantează Republicii Moldova simplificarea regimului de vize. Dirk Schuebel, în acest sens, este mult mai sincer. La întîlnirea de săptămîna trecută cu presa, el a declarat răspicat că legea împotriva discriminării trebuie să fie adoptată, întrucît autorităţile moldoveneşti și-au luat un astfel de angajament. Dar personal, el nu garantează faptul că Republica Moldova, chiar dacă va avea o astfel de lege, va obține liberalizarea regimului de vize. ”Vreodată, moldoveni se vor putea deplasa mai mult sau mai puţin liber prin Europa, dar ”nu mă întrebați cînd”, a declarat Dirk Schuebel.
 
Bolşevicii nici nu au visat
 
Vlad Filat refuză categoric să răspundă la întrebarea despre schimbarea opiniilor sale vizavi de legea împotriva discriminării. De altfel, e clar şi fără răspunsul prim-ministrului. În campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2009 și din 2010, Partidul Liberal Democrat punea miza pe accelerarea procesului de integrare europeană. Ministrul de externe, Iurie Leancă, a promis chiar să demisioneze în mod voluntar în cazul în care, la sfîrşitul anului 2012, Moldova nu va obține liberalizarea regimului de vize. Şi iată că o lege oarecare poate pune capăt eforturilor de trei ani a cabinetului de miniștri. Dacă legea împotriva discriminării nu va fi adoptată, Vladimir Filat va fi nevoit să recunoască eşecul liniei generale a politicii sale externe. Şi aceasta – în ajunul alegerilor parlamentare din 2014!

Tocmai de aceea Filat se grăbește atît de tare, este atît de agresiv şi atîrnă etichete: adversarii legii sînt duşmani, oameni retardați, care își cultivă propria frică. Susţinătorii documentului sînt oameni cu idei progresiste, adevăraţi adepți ai valorilor europene. Şi, în tendința sa de a face pe placul Bruxelles-ului care nu mai vrea să aştepte, Guvernul ”democratic” de la Chișinău a ajuns să utilizeze metode totalitare: la Bălţi, poliţia a descins în bisericile ortodoxe în căutare de broșuri cu conţinut de discriminare împotriva homosexualilor. Iar luni, organele de drept l-au reținut pe secretarul PSD, Serghei Korobceanu, pentru că în maşina lui a fost găsite 1300 de broșuri cu un conținut discriminatoriu față de homosexualitate.

Mai mult, prim-ministrul îşi permite să le ”recomande” preoților ortodocși cum să se comporte: ”Afîndu-ne în Postul Mare, aș recomanda să se facă o pauză în a discuta în tonalitatea care există în ultima perioadă”. În plus, pentru Guvernul însuși perioada Postului Mare nu este un obstacol – deja în viitorul apropiat, acesta intenționează să examineze şi să prezinte Parlamentului documentul care a provocat violente reacţii de respingere din partea societăţii.

Uşa întredeschisă

Şi Dirk Schuebel, şi Vlad Filat, şi activişti pentru drepturile omului susțin că Biserica (şi, în particular, episcopul de Bălți şi Făleşti Marchel) şi un număr de organizaţii publice, în mod deliberat, întărîtă spiritele în jurul legi anti-discriminare. De fapt, zic ei, dracul nu e chiar așa de negru cum crede lumea. ”Oamenii nu îşi dau seama că, de fapt, situația nu este atît de dramatică. Compartimentul privind protecția minorităţilor sexuale constituie doar o mică parte a proiectului de lege. În realitate însă legea este mult mai cuprinzătoare şi este legată de respectarea drepturilor omului şi asigurării egalității tuturor în faţa legii. Peste 50% din cetăţenii moldoveni vor avea de cîștigat de pe urma adoptării acestei legi”, a declarat şeful delegaţiei Uniunii Europene la întîlnirea cu presa.

Cu toate acestea, drepturile femeilor gravide, invalizilor, minorităţilor etnice şi ale altor categorii de populație în legislaţia Republicii Moldova au fost prescrise de mult și clar (altceva este dacă ele sînt respectate). De aceea legea cu privire la nediscriminare este numită de adversarii ei ”sintetică”, scrisă exclusiv pentru legalizarea minorităţilor sexuale în Republica Moldova. Cînd documentul deja se afla în Parlament, Biserica şi mai multe organizaţii non-guvernamentale au propus să fie retrase din textul acesteia toate referințele la ”orientare sexuală” şi atunci toate problemele şi tensiunile din societate vor dispare. Dar li s-a răspuns cu un ”nu” categoric.

În principiu, orice lege apare acolo unde este necesară o reglementare. E un adevăr axiomatic. Atunci cînd doar a fost ridicată întrebarea despre adoptarea legii privind combaterea discriminării, liderul mișcării ”Forța a treia”, Valeriu Pleşca, împreună cu Anatol Plugaru şi avocatul Radu Buşilă, au încercat să afle cînd şi unde în practica administrativă din R. Moldova au fost discriminați membrii minorităţilor sexuale. Însă nu au găsit astfel de cazuri. În opinia oponenților legii împotriva discriminării, acest document nu este altceva decît o uşă întredeschisă prin care în Moldova vor năvăli imediat celelalte legi care vor întări drepturile persoanelor cu orientări sexuale netradiționale şi vor promova un mod de viaţă netradiţional.

Cu acest fenomen s-a confruntat deja țara vecină Ucraina. La Kiev nici nu au reușit să deschidă ușa, ca s-a și infiltrat noua lege privind cultura, ce creează condiţii pentru dezvoltarea cluburilor gay. Conform prognozelor Institutului de Demografie şi Cercetări Sociale al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei, pînă în 2020, în statul vecin, ”va creşte în mod semnificativ numărul reprezentanților minorităţile sexuale”. În consecință, după 10 ani, conchid sociologii, în Ucraina vor putea fi legalizate deja căsătoriile gay, inclusiv sub presiunea structurilor europene şi internaţionale. Şi, deşi Guvernul R. Moldova acum dă asigurări că ”fiecare stat determină de sine stătător gradul de permisivitate pentru membrii minorităţilor sexuale”, experienţa Ucrainei arată că aceste probleme nu sînt soluționate nici pe departe de guvernele naţionale.  

Anul trecut, cînd Guvernul a aprobat prima versiune a legii împotriva discriminării, în R. Moldova a venit preşedintele Asociaţiei ”Abiding Truth Ministries”– o organizaţie americană creştină conservatoare, care promovează valorile familiei – Dr. Scott Lively. El a explicat pericolul care amenință Republica Moldova în cazul adoptării legii antidiscriminare: ”Fiecare ţară care a adoptat o lege privind prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe orientare sexuală a suferit: au început paradele gay, adopțiile gay, căsătoriile gay, propaganda homosexuală în educaţia copiilor şi multe altele. Vă asigur că, în cazul în care Parlamentul ţării dumneavoastră va vota pentru adoptarea acestei legi, va avea loc o paradă gay chiar în această vară, fiind păzită de poliţie, iar cetăţenii nu vor avea dreptul să facă ceva pentru a o interzice – şi acesta este doar începutul”.

”Vînzarea sufletului poporului moldovenesc”

Biserica ameninţă cu proteste de masă în cazul în care Parlamentul va începe examinarea legii împotriva discriminării. Uniunea Independentă a Ofiţerilor în Rezervă promite că ”în cazul demonstrațiilor publice ale homosexualilor, ofiţerii în rezervă vor lua măsuri aspre și urgente împotriva unor astfel de manifestări”. Sîntem toleranți faţă de fiecare om – homosexual, heterosexual, zoofil – pînă în momentul în care vor insulta sentimentele religioase şi morala publică prin acţiunile lor de desfrînare. Este o încălcare a drepturilor marii majorități a populaţiei din Moldova ”PPCD cere ”calmarea lui Dirk Schuebel”, iar episcopul Marchel ameninţă cu organizare de proteste în fața reprezentanței UE în RM şi cu cererea de expulzare a lui Dirk Schuebel. Comuniştii au fost cîndva acuzați de faptul că în timpul mandatului lor au contribuit la divizarea societății.  ”Alianţa pentru Integrare Europeană” i-a depăşit de mult pe comunişti. O astfel de dezbinare în societate ca acum nu a existat niciodată în istoria independentă a Republicii Moldova. Iar promovarea legii împotriva discriminării doar o acutizează.

În timp ce autorităţile intenţionează să accelereze trecerea şi adoptarea legii antidiscriminare, creștin-democrații solicită alianței de guvernămînt iniţierea unui referendum pentru a consulta poporul cu privire la acest subiect. Pentru că promisiunea de a oferi Republicii Moldova un regim liberalizat de vize cu UE în schimbul adoptării acestei legi este ”culmea cinismului”. Episcopul Marchel a calificat această procedură drept ”vînzarea sufletul poporului moldovenesc”.

Din ”Crezul moldovenilor”

* 68. Lumea este primordial armonioasă. Bărbatul şi femeia sînt creaţi unul pentru altul, pentru o viaţă armonioasă în familie, pentru a avea urmaşi desăvîrşiţi şi binecrescuţi. Oricare abatere de la această regulă este o patologie. Această maladie, în majoritatea cazurilor, nu este înnăscută, ea este preluată în societate care, sub aspect de liberalism şi democraţie, cultivă şi propagă abateri de la normele sexuale. Oare e normal ca un schilod să-și propage bolile şi afecţiunile, propunîndu-le tuturor să le considere drept regulă? Anume din acest motiv societatea nu trebuie să încurajeze ridicarea la rang de normă a tot felul de maladii. Este necesar să acordăm sprijin nelimitat invalizilor, pentru ca ei să se încadreze pe deplin în societate, dar nu putem ajuta cu nimic minorităţile sexuale. O societate sănătoasă se descurcă cu aceste probleme fără multă gălăgie, propagandă, marşuri şi procesiuni.

* 69. Cu cîteva decenii în urmă, în spațiul nostru nu erau acceptate discuțiile publice despre sex. Mai tîrziu a început a se discuta deschis despre sex, iar în şoaptă – despre homosexualism. Astăzi se discută deschis despre homosexualism, l-au legalizat şi i se face publicitate, iar în şoaptă – despre pedofilie şi alte anomalii. Toate acestea sînt prezentate în unele ţări lidere ale lumii „civilizate” drept exemplu al democraţiei şi respectării drepturilor omului. Ce va fi mîine, unde ne va duce democraţia desfrînată şi permisivitatea totală? Ne aşteaptă doar o îndobitocire totală şi pieirea omenirii. Trebuie să le punem capăt şi, în primul rînd, în ţara noastră.

* 70. Fiţi atenţi la politicienii, oengişti şi alții care apără o astfel de dobitocie – oare nu sînt ei cumva întocmai cu cei pe care-i apără?