13 august 2017, 14:30 Moldovan Diaspora 7197

Istoria moldovencei care vede lumea prin picturile sale inspirate

Astăzi vă împărtășim istoria unei moldovence pentru care plecarea departe de casă a însemnat nu doar durerea crudei despărțiri de locurile natale, dar și bucuria unei mari descoperiri.

Este o istorie a perseverenței și a dorinței de a lupta pentru un loc sub soare, o istorie în care viața pe neașteptate te poate arunca fără să îți dai seama pe un drum străin la început, dar atît de vital după ce pășești prin bolovanii ce îi întîlnești în calea ta.

Astăzi nu vom da nume, protagonista noastră solicitînd respectarea anonimatului. O vom numi simbolic "Doamna V".

Este o femeie inteligentă, cultă și cu mult bun simț, care a acceptat să ne împărtășească o părticică mică din istoria vieții sale – o frîntură din destinul pe care l-a avut de înfruntat.

Pînă a pleca departe de casă, a avut o viață frumoasă aici, o afacere bine pusă pe picioare în Ucraina, o familie și multe planuri de viitor.

Cînd în Ucraina a început revoluția, eroina noastră a decis să evadeze din lumea care, dintr-odată, a început să-i amenințe familia și siguranța.

Astfel a ajuns în fața primei încercări în care trebuie să ia o decizie deloc ușoară – de a rămîne în Ucraina ori de a pleca în lumea largă în căutarea unei vieți mai bune.

„Odată cu revoluția din Ucraina, am fost puși în fața unei alegeri: ori rămînem la Kiev și fiul va fi luat în armată, ori lăsăm tot ce am agonisit și plecăm în altă țară, în căutarea unei vieți mai bune. Fiul a ales ca destinație Olanda, țară în care a început să-și facă studiile", ne-a povestit cu multă emoție protagonista noastră.

Pentru a putea întreține fiul, dar și pentru a-i putea achita studiile, eroina noastră a decis să plece în Italia.

„A fost destul de întuneric, pentru că am plecat la nu știu ce și la nu știu cum. M-a ajutat foarte mult sora mai mare, stabilită la Milano și care mi-a fost ca un înger păzitor la început. Ea și soțul ei m-au hrănit și m-au îndrumat", ne-a mărturisit Doamna V.

Prima lună a fost una nu doar grea, dar și stranie, pentru că eroina noastră ieșea în stradă doar acompaniată de soră sau de soțul acesteia. Faptul că nu cunoștea limba, ca și pentru alți moldoveni plecați, a fost un impediment în calea găsirii unui loc de muncă. Așa a ajuns la decizia de a merge la cursuri de limba italiană.

„Cînd am mers să mă înscriu la cursurile de instruire, m-a mirat foarte tare că am fost întrebată dacă vreau să încep de la nivelul unu sau de la alfabetizare. Atunci mi-am dat seama că italienii ne văd ca pe niște persoane inculte. Am făcut nivelul unu, după care a urmat nivelul doi. Și, cînd am vrut să merg mai departe, mi-am dat seama că nu pot, pentru că noi, cei din fosta URSS, sîntem puși în niște tipare și în aceeași oală", a spus Doamna V.

Pentru a putea merge mai departe și pentru a-și atinge scopul bine definit, protagonista noastră avea nevoie de un nivel mai avansat de cunoaștere a limbii italiene, deci s-a văzut nevoită să se înscrie la cursuri private.

Doamna V. a făcut studii în drept, iar visul ei este ca, într-un final, în Italia, unde se află în prezent, să facă traduceri juridice. Între timp a lucrat cosmetolog, lucru ce i-a permis să-și întrețină copilul și să-i plătească studiile. Cosmetologia, dintr-o pasiune, s-a transformat încetul cu încetul într-un loc de muncă care i-a oferit stabilitate financiară.

În trei ani de cînd se afla în Italia, de nenumărate ori și-a pus întrebarea: „Ce fac eu aici?" S-a simțit permanent străină acolo, în acești ani viața oferindu-i și surprize mai puțin plăcute. Depărtarea și greutățile i-au destrămat familia, iar cînd soțul a părăsit-o, Doamna V. a trecut printr-o depresie profundă, care, pe neașteptate, i-a trezit pasiunea pentru pictură. Prima pictură a făcut-o fiind ghidată de o lucrare trimisă cadou de o prietenă.

„Era un desen pe care aplicai culorile conform numerelor din schiță. La un moment dat am înțeles că îmi place mult procesul de creare a unei picturi, dar și rezultatul obținut. Am încercat să găsesc în Italia lucrări de acest gen, dar în zadar. Iată de ce mi-am luat toate lucrurile necesare și am început să transpun pe hîrtie imaginile pe care le aveam în minte", a adăugat Doamna V.

Protagonista noastră a mai mărturisit că nu poate face lucrări la comandă, dar numai atunci cînd simte și are inspirație. Pictează imagini văzute în jurul său și care, ca o forță majoră, o provoacă să pună mîna pe pensulă și să transforme o coală de hîrtie într-o operă de artă.

În mare parte picturile pe care le face ajung ulterior să fie oferite cadou prietenilor sau rudelor. Este o pasiune care îi conferă o stare de liniște și o rupe de lumea din jur. Ce va face mîine nu știe, nici unde o va duce destinul, știe doar că în următorii doi ani trebuie să decidă unde să se stabilească – în Italia, în Olanda, alături de fiul său, acasă sau într-un alt colț al lumii.