25 october 2015, 12:58 Moldovan Diaspora 13836

Realități dure ale moldovenilor din Franța

Villeneuve Saint Georges este un orăşel de lângă Paris, care găzduieşte câteva mii de cetăţeni din R. Moldova. Orăşelul este renumit pentru o suprafaţă de pământ luată cu forţa de mafia ţigănească, pe care s-au instalat câteva sute de rulote, fiind date mai apoi în chirie cetăţenilor din România şi din R. Moldova.

Câte 3-4 moldoveni locuiesc într-o asemenea caravană, în care vara te sufoci de căldură, iar iarna mori de frig. Zona mai este renumită şi pentru inundaţii, odată ce creşte nivelul Senei, caravanele sunt inundate. Pe aceste străzi îşi duce traiul cea mai mare comunitate de moldoveni din Franţa.

Septembrie. Câteva maşini de lux sunt parcate în faţa a două porţi din fier vechi, nevopsite, ce deschid drumul spre pâlcul de caravane. Călăuza mea, Eduard Grecu, un moldovean instalat la Paris de peste 20 de ani, îmi spune că de aici au început mulţi moldoveni care au deja un serviciu stabil sau afaceri în R. Moldova sau Franţa.

Drumul din Occident pentru migranţii moldoveni

„Când veneam să dormim în zona asta, nu era nimic. Un câmp gol. Ne puneam sacul de dormit, şi aşa încheiam seara. Dimineaţa ajungeam mai devreme la serviciu şi reuşeam să mă spăl pe dinţi, să mă bărbieresc. Într-o zi, patronul meu aflase şi m-a întrebat ce am în rucsac. Aveam periuţa de dinţi, lenjerie de schimb şi lame de bărbierit. Mi-a spus că şi-a dat seama. Acesta a fost primul om care mi-a venit în ajutor pe atunci. Când nu aveam nici ambasade, şi dacă ar fi fost, nu ar fi făcut nimic", îşi aminteşte Eduard Grecu.

Pentru cei care nu aveau unde înnopta la Paris era greu de găsit un loc sigur de dormit sub cerul liber, pentru că se dormea în stradă, iepureşte — cu un ochi deschis şi altul închis, povesteşte domnul Grecu. „Ori, în cel mai bun caz, te găsea poliţia, te amenda şi dormeai o noapte la secţie. Era considerată o noapte reuşită", spune zâmbind. „Villeneuve Saint Georges era mai departe de alţi moldoveni, care ajunşi la Paris se pierdeau, încetau să mai caute de lucru, stăteau pe drumuri şi cerşeau, alţii furau". O luptă pentru supravieţuire.

Gândul că trebuie să întoarcă banii împrumutaţi acasă şi sentimentul de vinovăţie că a lăsat fetele mici fără tată, îl scoteau pe Eduard Grecu în fiecare dimineaţă din sacul de dormit cu mai multă voinţă.

„Nu poţi să te opreşti aici. Lucrurile se schimbă de la sine şi le ţii ritmul. De la cort am găsit locuinţă, am adus familia. Dar am îndurat ani. Moldovenii care au rămas la Villeneuve St George sunt cei care nu au putut să se împartă, nu au putut să lase „instinctul de mahala" în Moldova. În Franţa nu te adaptezi aşa.", aminteşte Eduard Grecu.

Am intrat în curte cu paşi timizi. Câţiva bărbaţi ne întâmpină chiar la intrare. „Cine sunteţi? Căutaţi pe cineva?" – le spunem despre protestul din Moldova, dacă vor să facă ceva asemănător la Paris, să vină să protesteze, să îi susţină pe cei de „acasă", sau să facem un mesaj video pentru ei.

„Nu, nu avem nevoie. Nu vedeţi cum trăim aici? Suntem liniştiţi."

În curte, dacă putem să o numim aşa, sunt amplasate zeci de caravane, înghesuite una în alta. Spaţiul dintre ele nu depăşeşte nici jumate de metru. Fiecare îşi vede de ale sale. E ora 19.00, iar cei mai mulţi dintre ei îşi pregătesc cina. Cartofi curăţaţi, morcovi, ceapă. Se pare că doi dintre bărbaţii de la intrare vor pregăti un borş moldovenesc.

Caravanele sunt avariate şi recondiţionate improvizat. Podul unei caravane, care pare să fi fost arsă în interior, e tapiţat cu scânduri murdare, găsite prin gunoiul şantierelor, iar pereţii sunt înveliţi în polietilenă. Chiriaşii sunt doi bărbaţi care se arată neîncrezători în tot ce reprezintă Moldova. „Am fost şi membru de partid, am crezut că Filat poate să schimbe ceva, dar când stai oleacă şi mai aştepţi prin Franţa, Italia, nimic nu se schimbă. Noi tot aşa lucrăm, ei tot aşa rămân şi fură".

Curtea nu are vreun spaţiu amenajat pentru copii. Aceştia se joacă în drum, în praf, ca într-un sat obişnuit din R. Moldova. E greu de spus că suntem în Franţa.