18 july 2024, 16:30 Cinema 7284

"Îndrăgitele noastre" - vă mai amintiți de cele mai bune seriale din anii 70 și 80?

Serialele fac parte integrantă din viața noastră, oamenii vorbesc adesea disprețuitor despre ele, dar oricum urmăresc aventurile personajelor principale cu coada ochiului. Cu toate acestea, acum, cu toată varietatea de diferite produse media, serialele și-au mai pierdut oarecum din popularitate.

Cu toate acestea, a existat o perioadă în care ele nu erau doar mult mai populare - ci au influențat și modul de viață al omului și viziunea sa asupra lumii, devenind iconice. Despre astfel de capodopere vom vorbi în continuare - cele mai populare seriale ale tinereții noastre.

"Caracatița"

Serialul "Caracatița" a debutat la Televiziunea centrală a URSS în iulie 1986, la doi ani după premiera în Italia. Din moment ce serialul a fost îndrăgit (nu numai de locuitorii europeni, dar și de cei sovietici), mai apoi au fost filmate încă nouă blocuri separate cu mai multe epizoade. În serial a jucat actori din Italia și Franța. Personajul principal, Comisarul Catani, și-a dedicat întreaga activitate luptei împotriva mafiei, care în anii 70 și 80 îngrozea întreaga Italie.

Dar lupta împotriva mafiei s-a dovedit a fi fatală pentru Catani (rolul său a fost jucat de Michele Placido) - în film el a avut un sfîrșit trist. Poate că această tragedie, spre deosebire de istoriile fericite ale cinematografiei americane, care sînt străine publicului nostru, a făcut din Placido un adevărat erou în URSS de atunci. El a fost invitat și de regizorii sovietici - în special, Placido a jucat rolul principal în filmul lui Bortko "Afganskij izlom" (Афганский Излом).

"Toate rîurile curg"

Serialul "Toate rîurile curg" a apărut pe ecranele spectatorilor sovietici în ianuarie 1988, era difuzat seara - timp de patru zile, în fiecare zi cîte două episoade, în total-patru zile și opt episoade.

Serialul trist, sentimental, după romanul istoric cu același nume de Nancy Kato și care relatează despre o istorie de dragoste de la sfîrșitul secolului al 19-lea, a fost atît de îndrăgit de către telespectatorii sovietici încît, la cererea publicului, la sfîrșitul anului 1990, el a fost din nou difuzat la Televiziunea Centrală - de la 17 la 27 decembrie, 1990.

”Jane Eyre"

Prima ecranizare a celebrei cărți a avut loc încă în anii '30 ai secolului trecut, dar a fost transformat în serial abia în perioada televizoarelor color - în 1973 a apărut primul episod la acest subiect, iar în 1983 - al doilea, cel mai vestit, cu Timothy Dalton în unul din rolurile principale. Cîțiva ani mai tîrziu, și telespectatorii sovietici au avut ocazia să vizioneze acest film.

Subiectul cărții relatează despre soarta dificilă a unei tinere orfane care a crescut într-un orfelinat, dar a păstrat un caracter puternic și propria independență, ceea ce l-a făcut pe domnul Rochester să se îndrăgostească de ea. Dar în ziua nunții, a fost dezvăluit un secret teribil care a schimbat totul în viața lor. Unsprezece episoade de jumătate de oră, un sezon - formatul serialului s-a dovedit a fi mult mai reușit decît al unui film clasic.

"Șaptesprezece clipe ale primăverii"

Această dramă militară alcătuită din cîteva episoade iese în evidență din lista de seriale prezentată mai sus și mai jos, deoarece a fost filmată pe o temă tragică - războiul. Și a fost filmată cu o jumătate de secol în urmă - din 1971 pînă în 1973. Inițial s-a planificat ca filmul să fie difuzat de Ziua Victoriei în mai 1973, dar tocmai în acea perioadă Brejnev făcea o vizită în Germania și, din această cauză, prezentarea a fost amînată pînă în august.

Pentru publicul sovietic nerăsfățat, filmul alb-negru a devenit un beneficiu adevărat, iar regizoarea Tatiana Lionzonova a primit în total douăsprezece saci cu scrisori de la publicul recunoscător. Prezentarea filmului a avut loc în perioada 11-24 august, timp în care au fost difuzate douăsprezece episoade, iar auditoriul total este estimat la 80 de milioane de telespectatori. Nu este surprinzător faptul că doar la trei luni după premieră, filmul a fost redifuzat.

"Plîng și cei bogați"

Acest serial este, fără nici o exagerare, unul care a devenit de cult în spațiul post-sovietic, fărînd o revoluție în genul de seriale și stabilind canoane de care industria cinematografică locală (adică doar moldovenească, dar general, post-sovietică), se conduce și astăzi. Cînd în țară era difuzat serialul "Plîng și cei bogați", în transport și pe stradă puteai auzi discutîndu-se despre serial la fel de des cum se discută despre alegeri în prezent.

Însă, inițial, conducerea Canalului Central de Televiziune, care a început să prezinte filmul în noiembrie 1991, era absolut nesigură că acesta va avea succes și, după mai multe episoade, chiar a întrerupt difuzarea. Cu toate acestea, avalanșa de scrisori primite de redacția postului de televiziune a impus conducerea să-și modifice decizia, iar "Plîng și cei bogați" a revenit pe micile ecrane, bucurîndu-se de un succes răsunător. Numele personajului principal Marianne a avut un efect impresionant - oamenii erau întrebați pe stradă în cine au încredere, iar numele Mariannei răsuna mult mai des decît numele politicienilor.

Noul serial era prezentat seara, apoi dimineața era repetat epizodul - în acest mod, serialul a fost difuzat un an întreg, pînă la 26 noiembrie 1992. În același an, Veronica Castro a venit la Moscova, unde a fost întîmpinată ca un adevărat idol. După aceea, pe ecrane au apărut "Pur și simplu Maria" și "Trandafir sălbatic", care, pe valul "Plîng și cei bogați", de asemenea, s-au bucurat de succes.

"Locul întîlnirii nu poate fi schimbat" (Место встречи изменить нельзя)

Un alt serial de cult de la sfârșitul anilor 70, filmat după motivele cărții "Эра милосердия". Filmările au avut loc la Moscova și Odessa, în serial s-a filmat Vladimir Vîsoțki - un personaj proeminent din a doua jumătate a anilor 70. Deoarece în cele cinci episoade ale filmului se vorbește despre activitatea oamenilor legii, premiera serialului a fost programată de ziua poliției din noiembrie 1979.

În ceea ce privește popularitatea, filmul poate fi comparat cu pelicula "Șaptesprezece clipe ale primăverii", care a apărut la începutul acelui deceniu. A contribuit la această popularitate, desigur caracterul epocal al lui Vladimir Vîsoțki - filmul era invariabil menționat și amintit la toate evenimentele dedicate memoriei marelui artist.

"Ancheta este condusă de experți" (Следствие ведут Знатоки)

Aceasta este un ciclu întreg de filme care au fost filmate de la sfîrșitul anilor 70. Ideea creării filmului a fost promovată în mod activ de ministrul de atunci al Afacerilor Interne, Șcelokov, care spera să îmbunătățească imaginea polițistului sovietic cu ajutorul cinematografiei. Cu toate acestea, filmul nu a putut schimba radical atitudinea față de poliție, iar Șcelokov și-a pierdut în curînd funcția.

Toate subiectele erau verificate cu atenție de specialiștii Ministerului Afacerilor Interne, care erau în calitate și de client, și de sponsor, și de cenzor al serialului. Dîndu-și seama că metodele de desfășurare a anchetei sînt urmărite la fel de atent ca spectatorii și de infractori, cenzorii au încercat să ascundă cît mai mult posibil metodele de desfășurare a anchetei, utilizate în serial. Publicul care urmărea serialul, la rîndul său, veneau la redacție cu propuneri e a ajuta la investigarea unui sau altui caz.

"Lîngă masa mea de birou erau sacu cu scrisori. Era incredibil de greu de citit multe dintre ele: părinții ne cereau să aflăm de ce singurul lor fiu a murit în armată, cine l-a împușcat din cauza naționalității sale; tatăl unei fetei care a murit din cauza elicelor unei bărci cu motor a trimis un caiet gros cu calculele care dovedesc vinovăția celui care conducea barca; o mamă dovedea nevinovăția fiului său student, acuzat de crimă etc. Eu mi-am pierdut somnul, trimițînd aceste adresări în diferite instanțe: la Procuratură, în organele de anchetă, la diverse ministere", își amintește redactorul ciclului Emilia Kașirnikova.

„Santa Barbara”

Este un serial-recordsmen după durată, mai mult de două mii de episoade. În Statele Unite, difuzarea sa a început în 1984 și s-a încheiat peste nouă ani. În spațiul post-sovietic, el a început să fie prezentat la începutul anului 1992, și nu de la primul episod - ci tocmai de la 217-lea. Difuzarea serialului a fost întrerupt de cîteva ori, apoi a fost reluat la cererea spectatorilor și, ca rezultat, totul s-a întins pe o perioadă de mai bine de 10 ani. Iar ultimele 97 de episoade așa și nu au fost prezentate.

Este curios faptul că în lume serialul a obținut mult mai multă popularitate decât în SUA, unde nu s-a ridicat niciodată mai sus de locul 10 în clasament. Dar în Rusia, serialul a devenit un adevărat fenomen cu un fan club al său și admiratori care au cerut de cîteva ori reluarea difuzării serialului.
La fel de înflăcărați au fost însă și adversarii "telenovelei", serialul a fost întrerupt, nu în ultimul rînd din cauza eforturilor lor. Cu toate acestea, cea mai scumpă perioadă de publicitate pe RTR era în timpul difuzării Santa Barbara - și acesta este cel mai bun indicator al popularității.

"Eralaș"

Jurnalul "Eralaș" a devenit una dintre cărțile de vizită a televiziunii sovietice și era difuzat în Moldova chiar și după ce țara a devenit independentă. Cum anume a apărut acest nume ciudat nu s-a anunțat, dar, potrivit unei versiuni, el a fost împrumutat din scrisoarea unei cititoare care a scris la începutul anilor 70 o scrisoare la Studioul Central de film ”Gorkii” pentru filme pentru copii și tineret.

La început, "Eralaș" a fost creat doar pentru a fi prezentat în cinematografe, dar începînd cu a doua jumătate a anilor '80, jurnalul umoristic a început treptat să fie adaptat pentru a fi difuzată și pe micile ecrane. Filmările aveau loc în principal la Moscova, dar în secolul 21, geografia lor a început să se extindă și au început să fie filmate subiecte și în alte regiuni ale țării. "Eralaș" avea și o semnificație socială - la sfîrșitul anilor '80, la ordinul Poliției rutiere a Ministerului Afacerilor Interne al URSS a fost lansată o serie de filme scurte umoristice, atingînd tema respectării de către copii a regulilor de comportament pe drum. "Eralaș" se filmează și în prezent, deși nu a este difuzat în țara noastră de mult timp.

"Sclava Isaura"

A fost unul dintre primele filme care nu a fost realizat în țările Pactului de la Varșovia, dar difuzat în țările "blocului estic". Filmările au început în 1976, dar difuzarea în URSS a început în octombrie 1988. Pentru a fi prezentat în Uniunea Sovietică, serialul a fost reformatat într-un format obișnuit pentru spectatorul sovietic - epizodul avea o durată de aproximativ o oră, în total cincisprezece.

În toamna anului 1990, la cererea populației, serialul a fost difuzat din nou. Pentru publicul din acea vreme, acesta a devenit un cult - discuții despre subiectul filmului puteau fi auzite în transport, pe stradă, iar unele cuvinte și fraze, cum ar fi "Fazenda", au intrat în viața de zi cu zi a poporului sovietic. Ulterior, în anii 90 și chiar în anii 2000, serialul a fost prezentat de mai multe ori pe diferite canale TV.

"Napoleon și Josephine"

Este un film american din 1987, care la începutul anilor 90 a fost difuzat și pe canalele de televiziune rusești, în special, pe Primul canal Ostankino. Mini-serialul din opt episoade a fost tradus profesional și dublat în limba rusă, spre deosebire de multe alte "capodopere" din acea perioadă, a căror dublare vocală îți tăia complet dorința de a viziona filmul.

În mini-serial este prezentată relația dificilă dintre Napoleon Bonaparte și Josephine de Beauharnais. Acțiunea are loc în principal în Franța în a doua jumătate a secolului XVIII - prima jumătate a secolului XIX. Marele comandant și-a încheiat trist zilele, iar ultimele sale amintiri, după cum se arată în film, au fost amintiri despre Franța, armată, conducerea armatei și iubita sa Josephine - singura lui mare dragoste.